2,639 matches
-
341. Un dosar complet ni-l oferă scriitorul politic E.L. Doctorow 342, în modul de construcție a romanului său Cartea lui Daniel. La o primă vedere, acesta pare a avea o structură clasică, fiind format din patru părți, fiecare o parodie amară la un anumit moment simbolic din viața Americii de azi ("Cartea I, MEMORIAL DAY", "Cartea a doua, HALLOWEEN", "Cartea a treia, STEAUA-DE-MARE", "Cartea a patra, CRĂCIUNUL"). Însă perspectiva narativă ne-o dovedește, încă din primele rânduri, că lucrurile nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a plăcut, dar normal că s-au abținut de la comentarii. Doar așa-s liberalii luminați"). Scriitura lui Doctorow parodiază ceea ce Genette ar numi focalizare variabilă, unul dintre punctele forte ale modernității. În acest caz, putem chiar considera că e o parodie ce vizează "politica" punctelor de vedere propusă, ca joc auctorial, de un scriitor precum William Faulkner în Zgomotul și furia (în cazul din urmă, în fiecare capitol fabula, altfel spus povestea, este relatată prin prisma unuia dintre personajele care participă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al cărții un incest din urma căruia rezultă un copil -, fiindu-ne prezentat inclusiv punctul de vedere obiectiv până la absurd al reterdatului Benji, care nu poate avea o perspectivă distorsionată asupra întâmplărilor deoarece se află în incapacitatea de a gândi). Parodia e unanim generată de confuzie: textul arborează de multe ori persoana întâi chiar în fragmentele de omnisciență aparținându-i impersonalei persoane a treia, deci naratorului. Acesta își construiește, în afara evenimențialului din text, un retorism aparte, găsind de cuviință să se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilință unicul și de neschimbatul fapt al cărui adevăr de nezdruncinat se poate afirma". Însă faptul că el nu este altfel pronunțabil decât în limba latină ne trimite cu gândul, din nou, la parodie: "Dar videmus nunc per speculum et in aenigmate și adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în față, se manifestă treptat (și ce trepte greu de urcat!) în greșeala lumii, așa încât trebuie să-i deslușim semnele credincioase chiar și acolo
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
naturalețe distorsionat și ficționalizat de protagonist, care merge până acolo încât îi oferă trei tipuri de încheieri într-un fel de epilog intitulat întocmai ("Trei încheieri"), de unde și caracterul său de "roman istoric revizionist"351. Mai mult chiar, înclinația spre parodie a romancierului american se vădește și în transformarea datelor istorice (ficționalizarea numelui persoanelor reale, faptul că din cei doi fii atestați de istorie Doctorow preferă să facă un fiu și o fiică, Daniel și Susan etc.), toate schițând o Americă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
realității și mitului, a adevărului și minciunii, a originalului și imitației (ca mijloace de accentuare a impreciziei datelor, de unde și efectul scontat comic al tipurilor de romane ce pot fi încadrate aici). E cazul lui Italo Calvino din Cavalerul inexistent, parodie ce și-a aflat sursa de inspirație, pe de o parte, în epidoadele istorice ale luptei cavalerilor conduși de Carol cel Mare deprinse din epopeile medievale franceze, fiind deci tot o "metaficțiune istoriografică" și, pe de altă parte, în poemul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adera mai târziu la mișcarea Ou.Li.Po., transferă acțiunea într-un moment de pace, răgaz pentru Carol cel Mare să-și inspecteze paladinii, căutând, printre ei, un cavaler "demn de toată lauda". Istorisirea e din start pusă sub semnul parodiei, căci autorul focalizează pe același rege îmbătrânit și plictisit de fapte mărețe din finalul Cântecului lui Roland: "Tot domnind și războindu-se, războindu-se și domnind, haida-hai, părea ceva mai îmbătrânit decât ultima dată când îl văzuseră ostașii". Garantul faptelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
revalorizeze. Încă de la debutul cu Vineri sau limburile Pacificului (apărut în 1967), care parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, publicată, în 1719, de Defoe (roman care a generat numeroase alte preluări, nu toate încadrându-se în sfera parodiei literare), și până la operele de maturitate precum Gilles et Jeanne sau Gaspar, Melchior și Baltasar, romancierul francez practică dezinvolt ceea ce G. Genette va fi numit regimul serios al parodiei, adică preia subiectele, adăugându-le doza proprie de imaginație și deschiderea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a generat numeroase alte preluări, nu toate încadrându-se în sfera parodiei literare), și până la operele de maturitate precum Gilles et Jeanne sau Gaspar, Melchior și Baltasar, romancierul francez practică dezinvolt ceea ce G. Genette va fi numit regimul serios al parodiei, adică preia subiectele, adăugându-le doza proprie de imaginație și deschiderea de semnificații specifică timpului său. Cazul lui Michel Tournier este poate și mai interesant, cu atât mai mult cu cât romancierul (de formație filosof) a simțit nevoia unei continuări
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de ce nu?) de "o carte de meditații pe teme religioase și sociale" (după expresia lui Radu Sergiu Ruba, traducătorul cărții lui Tournier în limba română), strategic intitulată Serious Reflections during the Life of Robinson Crusoe... În cazul operei lui Tournier, parodia nu se explică nici prin înglobarea ironiei, nici prin folosirea umorului sau a satirei. Romancierul francez, postmodern cel puțin ca încadrare temporală, se rezumă pur și simplu să combine subiectul livresc preluat de la Daniel Defoe cu inovațiile specifice formației proprii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
curs unei influențe exercitate de pregătirea proprie. Includerea într-un roman scris la persoana a treia a unui jurnal al cărui autor (același cu protagonistul istoriei) comentează, discută și chiar polemizează cu narațiunea principală poate fi privită și ca o parodie la adresa metaromanului, a cărui linie se deschide în literatura franceză a secolului XX prin Gide. Asupra acestui aspect aduce lămuriri suplimentare maniera de structurare a celor două romane. Romanul lui Defoe era divizat în două părți: cea dintâi corespundea aventurii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la final, o dată cu deznodământul) printr-un fenomen de transvocalizare. Schimbarea perspectivei asupra narațiunii (trecerea de la narațiunea autodiegetică din romanul lui Defoe la cea heterodiegetică, în cazul lui Vineri sau limburile Pacificului) este și ea subminată, întreruptă de fragmentele de jurnal. Parodia se instalează aici prin faptul că autorul nu-și tratează personajul ca pe o moștenire oarecare, ci îl pastișează cu o ironie blândă, făcându-l să devină o caricatură a intențiilor constructive, a "moralei" pe care Defoe le atribuia acțiunilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-l urmează acest personaj o dată naufragiat pe insula Speranza și gândindu-ne la importanța de prim rag care i se acordă totuși în economia romanului în ciuda faptului că titlul îi fusese rezervat celuilalt -, ajungem la o concluzie tributară tocmai artificialității parodiei. Fascinat de mitul pe care-l prelucrează căci istoria robinsonadei create de Defoe pornind de la naufragiul real al unei persoane atestate istoric, Alexander Selkirk, a avut, la rându-i, forța să se transforme într-un mit modern, de circulație nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanului, figura lui Robinson, nu a lui Vineri, stă în centrul atenției narative. De aici și portretizarea sa predominantă drept o replică parodică dată personajului lui Defoe. Căci numai în raport cu acesta îl putem privi în oglinda inversă, dar dialogică a parodiei pe protagonistul istoriei lui Tournier, el însuși instanță narativă în jurnalul pe care-l alcătuiește. Din start, romancierul francez construiește un personaj radical diferit: o dată ce și-a conștientizat condiția solitară de naufragiat, Robinson, departe de a se simți mișcat de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-se că abaterile față de Constituție se pedepsesc prin "zile de foame și zile de șanț", adică prin "singurele două pedepse aplicabile actualmente, pedepsele corporale și pedeapsa cu moartea cerând o creștere a populației insulare"361. Totodată, limbajul folosit în această parodie de Cod Penal are și o dimensiune filozofică, fiind definit de către autorul său, într-o notă, drept "o nouă ilustrare a principiului subtilei corespondențe între greșeală și pedeapsă". Prețuind dihotomia bine/ rău, așa-zisul corp legislativ originează în tiparul biblic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Speranza, nume-nsorit și melodioas care, pe lângă asta, îi evoca amintirea profană a unei italience focoase pe care-o cunoscuse odinioară, pe când era student la Universitatea din York". Tournier revine însă imediat la regimul seriozității sub impresia căruia își construiește parodia. Nu întâmplător, primul contact al protagonistului cu o vietate de pe insulă este o crimă. Pentru a supraviețui, Robinson își ucide prada, iar părerile de rău ulterioare nu sunt suficiente pentru a-l disculpa nici măcar în fața propriei conștiințe. Întoarcerea la animalitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
insula și care mă preface, rând pe rând, când în om, când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată civilizația europeană de a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care îl dedică numai cedând tentației de a le întinde cititorilor săi o capcană exclusiv copiilor. Toate cele de mai sus și, desigur, încă multe altele care nu și-au găsit locul aici sunt dovada vie a faptului că, în parodia romanescă postmodernă, la conturarea Cărții contribuie, cu propriile mijloace, scriitorul, protagoniștii, istoria și cititorul. Se reunesc două tipuri de date mai importante ce caracterizează atît fenomenul în mare, cît și literaritatea lui: continuitatea și ruptura. Majoritatea romancierilor postmoderni "adoptă" trecutul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceea se amuză și ne amuză trăindu-și viața ficțională ca și cum ar citi, literar și/ sau literal. Ieșirea din labirintul livresc rămâne, pentru totdeauna, o iluzie. Concluzii În lumina vechilor și noilor teorii care au căutat să-i surprindă esența, parodia apare drept una dintre modalitățile sigure de care dispune literatura atât pentru a evolua, depășind capcanele epigonismului sau mimetismului în care orice operă "cap de serie" riscă să-și găsească sfârșitul, pentru a se reconstrui în permanență, cât și pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
oarecum restrictive pe care ne-ar fi impus-o poetica romanului. Am încercat, printr-o permanentă selecție și combinare a elementelor, să echilibrăm balanța între demersul critic, teoretizant și partea practică, necesară întotdeauna validării unei cercetări științifice. Aceasta și pentru că parodia, ca manieră de construcție a unei lumi pur livrești, nu putea fi explicată, decodată în absența nici uneia dintre cele două coordonate menționate mai sus. Complexitatea oricărei opere literare din cadrul celor alese aici spre exemplificare, dar și din universul mult mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei, indiferent dacă natura acesteia vizează faptul strict literar sau participarea la o luptă sonoră a orgoliilor. Ulterior însă, o dată cu instalarea ei în conștiința receptorilor, statutul inițial se modifică, se îmbogățește: indiferent de epoca în care a fost scrisă, o parodie literară este un metatext, o interpretare fie predispusă către o finalitate critică, fie pur și simplu recuperatoare, autentică și creativă întrucât poate să genereze, la rândul ei, alte opere. Este de altfel mereu invocată, cu referire la fenomenul despre care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
strălucita idee de a-l ridiculiza pe celălalt, de a-i supune textul deriziunii, fie și numai pentru a ieși din impasul în care se află în lipsa unui subiect mai valoros. Deși poate uza de comic, de ironie sau umor, parodia literară nu rămâne tributară nici uneia dintre aceste formule. Natura ușor malițioasă a unor parodiști nu se extinde, prin urmare, asupra întregii literaturi de acest gen. Deseori, rescrierea unor texte se petrece în spiritul omagierii modelului, vizând aducerea la zi a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își exhibă cu luciditate caracterul convențional, artificialitatea. În majoritatea cazurilor avute în discuție, se observă limpede cum romancierii caută să-și precizeze modelul (modelele) pentru a-și etala ulterior distanțarea față de el (ele). Iată de ce orice încercare de definire a parodiei romanești trebuie să ia în calcul revenirea, cât privește procedeele și strategiile narative, la "literaritatea literaturii". Aceasta și din pricină că parodia a fost, de la origini și până în Renaștere, cu rare excepții, considerată un produs literar parazit, vulgar și vulgarizant, căruia i-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-și precizeze modelul (modelele) pentru a-și etala ulterior distanțarea față de el (ele). Iată de ce orice încercare de definire a parodiei romanești trebuie să ia în calcul revenirea, cât privește procedeele și strategiile narative, la "literaritatea literaturii". Aceasta și din pricină că parodia a fost, de la origini și până în Renaștere, cu rare excepții, considerată un produs literar parazit, vulgar și vulgarizant, căruia i-ar lipsi individualitatea, originalitatea și geniul creatorului autentic. Revenirea ei în forță din primele decenii ale secolului XX și până în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cercurile de teorie literară și poetică, dar și recurenței subiectelor de sorginte livrescă la autori de primă mărime ai scenei literare internaționale. Astfel, cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai postmodernismului își reprezintă parodia în sens strict, drept o "evocare sardonică" sau conștient-ironică a unui model artistic precizat din start, prin adnotări explicite, a căror decodare nu mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]