12,546 matches
-
Sutter „în conduitele de anticipație se relevă constant și inevitabil boala”. Anticipația implică o funcție temporală de „expectație”, de „așteptare” al unui eveniment care urmează sa se producă. Nu există o linie de demarcație netă între manifestările normale și cele patologice ale anticipației. În ambele situații, aceleași mecanisme psihologice sunt puse în funcțiune. Anticipația este o conduită care organizează, în funcție de viitorul personal, orice activitate umană psihomotorie, intelectuală sau afectivă. Ea este desfășurarea la întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orgoliu exagerat, delir religios, delir erotic; 3) tulburări în raport cu întinderea și gravitatea delirului: alienație generală sau parțială, expansiva sau depresivă. Guislain (1826) distinge existența a șase grupe de boli psihice: 1) melancolia sau frenalgia care este o stare de tristețe patologică; 2) extazul sau frenoplexia care constă în suspendarea actelor intelectuale; 3) mania sau hiperfrenia, care este o stare de exaltare pasionată; 4) nebunia sau parafrenia, o boală impulsivă cu anomalia voinței; 5) delirul sau ideofrenia, constând într-o anomalie a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă (mania, melancolia, monomania, demența). 2) Nebuniile asociate între ele (mania cu melancolia, monomania cu demența, melancolia cu demența, mania cu demența), 3) Vesanii asociate cu tulburări motorii (epilepsia, isteria, coreea, alcoolismul, pelagra). 4) Stări patologice congenitale (idioția, imbecilitatea, cretinismul). Se poate remarca în cazul nosologiei lui Baillarger, o tendință de a clasifica bolile psihice după caracteristicile exterioare care le apropie prin asemănare și mai puțin după criterii etiologice. Un model interesant de clasificare al bolilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
discuția se deplasează de la „teoria degenerescenței” la „teoria eredității” în explicarea genezei bolilor psihice și în primul rând psihozelor endogene, a stărilor de arierație mintală, psihopatii etc. Deși abandonată astăzi, teoria degenerescenței cuprinde, in nuce, ideea de ereditate tarată sau patologică, cu implicații asupra formării sistemului personalității individului. Interesant este faptul că, deși formal abandonată, ea revine în câmpul epistemologic al psihopatologiei sub forma deficienței care nu este altceva decât o reevaluare a degenerescenței sub alt punct de vedere, și sub
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferitelor școli de psihiatrie, în ceea ce privește modalitățile de a delimita, defini, caracteriza și clasifica tulburările psihice. Fiecare dintre „modelele de clasificare” au avantajele și lipsurile lor. Acestea se datorează și „criteriilor de clasificare” (etiologic, tipul de evoluție clinică, modalitatea de „afectare patologică” a sistemului personalității, a relațiilor bolnavului cu mediul și cu celelalte persoane, prezența sau absența unui substrat lezional organic cerebral, tulburările de dezvoltare, tulburări genetice etc.). Din considerente didactice, pe de o parte, iar pe de altă parte, urmând linia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
congenitale degenerate ale structurii caracteriale, pe când la nevrotici este vorba, exclusiv, despre dezvoltări reactive în raport cu situațiile externe ale lumii și ale vieții. Aceste aspecte dovedesc că psihopatiile sunt legate de o anumită structură internă a personalității, de o anumită „dispoziție” patologică congenitală de tip constituțional, pe când nevrozele reprezintă un anumit „mod de răspuns” de factură reactiv-conflictuală la factorii mediului extern. Relația dintre nevroze și psihopatii, din punct de vedere psihopatologic pare însă a fi admisă de numeroși specialiști. Se consideră că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a raportului și repartiției nevrozelor și psihopatiilor în relație cu „dispoziția” și „mediul”. Un fapt asupra căruia dorim să insistăm este că psihopatiile nu trebuie considerate boli în sens psihiatric ci tipuri de constituții anormale, ale personalității normale. Aceste personalități patologice sunt definite de K. Schneider, ca având comportamente profund imprimate, inflexibile, rău adaptate, de o suficientă gravitate pentru a putea provoca fie un deficit de adaptare, fie o suferință subiectivă. Manifestările sau trăsăturile psihopatologice ale psihopaților încep sa se manifeste
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autosau hetero-agresivitatea. Acestea pot avea un caracter exploziv, zgomotos. - Depresia, frecvent întâlnită, este legată de vidul de existență pe care-l dă absența valorilor precum și de dificultățile ipohondriace ale individului respectiv. - Gesturi suicidare, reacții de panică, jocul cu moartea, fugile patologice. - Consumul de alcool și toxicomaniile ca forme sublimate de conduite de refugiu, imitație etc. - Bufee delirante legate de o puternică încărcare emoțional-afectivă a individului. Comportamentul delictual este o trăsătură dominantă a stării de dezechilibru psihic, care generează o stare dis-socială
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitățile psihopatice, pentru autorii menționați, ocupă o poziție intermediară între starea de normalitate psihică și categoriile psihopatologice. Acest fapt este admis și de unii psihiatri germani care consideră psihopatiile nu ca pe niște „boli psihice”, ci ca pe niște „variații patologice ale normalului”. În sensul acesta C. Rodière-Rein și J.D. Guelfi descriu opt „forme” sau „tipuri” de personalități psihopatice după cum urmează mai jos. A. Personalitatea paranoiacă Este caracterizată prin neîncrederea, senzitivitatea, restricția deliberată a afectelor exprimate, hipertrofia Eului, exagerarea dificultăților, refuzul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
necesitatea internă a constituției sale somato-psihice și constrângerile externe ale lumii” afirmă Y. Pélicier. Persoana primește stimuli din mediu și răspunde prin acțiuni, conduite etc. În funcție de calitatea, intensitatea, durata și utilitatea acestora se disting următoarele reacții: reacții normale și reacții patologice. Psihobiografia unei persoane are un caracter evenimențial. Persoana asimilează stimulii și elaborează răspunsuri la acțiunea acestora. Istoria psiho-biografică se înscrie în limitele situațiilor evenimențiale ale vieții individului, situații în care este angajat în totalitate, fiind în același timp, în mod
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate asimila factorii de mediu sau, pur și simplu îi refuză. În acest caz se produce dezechilibrul. Criza, dispare atunci când asimilarea redevine posibilă. Prin urmare, orice reacție este și o atitudine de refuz a persoanei față de acțiunea mediului extern. Reacțiile patologice În psihopatologie, noțiunea de „reacție” reprezintă o contribuție a Școlii Germane de Psihiatrie. Primul care face referință la acest concept este K. Bonhoeffer prin descrierea „tipului exogen de reacție”, despre care am vorbit deja anterior. E. Kretschmer analizează „reacțiile patologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologice În psihopatologie, noțiunea de „reacție” reprezintă o contribuție a Școlii Germane de Psihiatrie. Primul care face referință la acest concept este K. Bonhoeffer prin descrierea „tipului exogen de reacție”, despre care am vorbit deja anterior. E. Kretschmer analizează „reacțiile patologice” la evenimentele vieții trăite și „reacțiile personalității”. Cel care analizează mecanismele psihopatologice ale reacțiilor și le fixează cadrul clinic este K. Jaspers. K. Schneider se ocupă de studiul reacțiilor anormale la evenimentele vieții trăite. În psihanaliză, S. Freud susține că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedea în continuare, chiar problema diferențierii acestui grup de tulburări psihopatologie de psihozele endogene. În delimitarea cadrului nosologic al psihopatologiei dezvoltărilor anormale la evenimentele vieții trăite de individ, trebuie avute în vedere cauzele care le pot produce, În cazul reacțiilor patologice, cauzele sunt de regulă exterioare individului. Ele survin brusc, sunt bine determinate și au un caracter de psihotraumatism emoțional-afectiv. Reacțiile dispar odată cu încetarea acțiunii cauzei asupra persoanei respective. În cazul dezvoltărilor anormale, factorii etiologici sunt „absorbiți” și „prelucrați” de subiect
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și bolile nervilor periferici, ale măduvei spinării și encefalului. E. von Feuchtersleben (1845) propune termenul de psihoză pentru a desemna bolile psihice, pe când termenul de nevroză îl rezervă bolilor neurologice ale sistemului nervos. J. M. Charcot va descrie diferite entități patologice ale sistemului nervos central de natură organică, după modelul anterior al PGP. Celelalte tulburări nervoase, cum ar fi isteria, le consideră ca fiind boli dinamice sau funcționale, lipsite de un substrat organic cerebral. În secolul al XIX-lea în grupa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bază organică cerebrală, care nu alterează personalitatea bolnavului și se însoțesc de o conștiință sau de un sentiment penibil, legat de prezența stării morbide. Ele sunt afecțiuni psihice de origine psihogenă, fiind înrudite din acest punct de vedere cu reacțiile patologice și au, ca și acestea, un caracter reversibil (A. Porot). Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște faptul că în „sfera stărilor nevrotice” sunt cuprinse două aspecte psihopatologice principale, și anume: a) tulburarea nevrotică, concept descriptiv, dar la care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
axează, în special, pe manifestările și organizările nevrotice după cum se poate vedea în tabelul de mai jos: Patologie Normalitate și pseudo-normalitate Tulburări nevrotice la personalitatea ne-nevrotică. Nevroze simptomatice (isterie, nevroză obsesională, fobică) Nevroze asimptomatice (nevroze de caracter și personalități patologice) Personalități nevrotice (isterice, obsesionale etc.) Tulburări nevrotice simptomatice pentru o afecțiune organică cerebrală Stări nevrotice anxioase Manifestări nevrotice de tip reactiv O clasificare mai detaliată, care dorește să fie cât mai conformă cu tabloul clinico-psihiatric al nevrozelor, ne este oferită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comună, strâns legată de viața și condiția umană, trebuind în sensul acesta, să fie considerată ca un fenomen normal ce stimulează activitățile mintale ale unui individ. În sensul acesta se vorbește despre două tipuri de angoasă: angoasa normală și angoasa patologică. Termenul de „stare anxioasă” desemnează ansamblul de tulburări anxioase care survin la o personalitate normală sau la una nevrotică, sau ca simptom asociat în cadrul diferitelor nevroze simptomatice. Din această perspectivă trebuie diferențiate manifestările anxioase psihotice de cele simptomatice din cursul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic, fobia poate fi definită ca o teamă angoasantă declanșată de obiect, de o situație sau de o persoană, nici una dintre acestea neavând însă în ea însăși, un caracter periculos în realitate. Această teamă este recunoscută ca fiind excesivă sau patologică de către subiect care adoptă măsuri pentru a evita să se confrunte cu ea, cum ar fi de exemplu: - evitarea obiectului sau a situației „fobogene”, - căutarea unei asigurări prin prezența unei persoane însoțitoare a bolnavului, - deținerea unor obiecte de valoare protectivă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sfidare a situației traumatizante. 5) Nevroza obsesivă Nevroza obsesivă se definește prin prezența simptomelor obsesionale sau compulsive adesea multiple și cu tendință extensivă, constituind o piedică în viața relațională și adaptarea socio-profesională a bolnavului, survenind de regulă la o personalitate patologică de tip psihastenic sau obsesiv. Boala a fost descrisă de J.P. Falret (1866), care a denumit-o la folie raisonnante sau folie morale. Contribuții în acest domeniu au adus A. Morel (1866) care vorbea despre „delirul emotiv”, Legrand du Saulle
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupe nosologice există un grup de tulburări psihice, greu de clasificat nosologic, ele împrumutând caracteristici atât de la nevroze, cât și de la psihoze. Din aceste motive existența lor, semnalată de numeroși autori, a stârnit multe discuții. Autorii germani vorbesc despre „variațiile patologice ale normalului” cei din Școala Franceză de Psihiatrie, despre „cazuri-limită”, autorii anglo-americani au introdus conceptul clinice de „cazuri de frontieră” (borderline-case). Acest din urmă termen a fost acceptat și ei cunoaște astăzi cea mai largă răspândire și utilizare. Vom dezvolta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reunite afecțiuni psihice de intensitate psihotică, de o gravitate severă, cu o etiologie externă, afectând structurile cerebrale sau apărute secundar unor afecțiuni somatice grave. Prin aceste caracteristici, ele se diferențiază de grupa psihozelor endogene, care au ca etiologie o „dispoziție patologică” de tip genetic-constituțional, fiind aparent lipsite de o etiologie externă și de o afectare lezională specifică cerebrală. Din punct de vedere etiologic, psihozele exogene recunosc următoarele grupe de factori cauzali, care le diferențiază clinic: a) Psihozele organice cerebrale sunt afecțiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și dinamic al organizării persoanei umane, ca o relație de interdependență. Intersectarea în sfera patologiei a tulburărilor psihice cu cele somatice, demonstrează ca cele două sectoare ale organizării personalității funcționează sinton, atât în stare de normalitate, cât și în condiții patologice. Acest aspect demonstrat de existența grupului psihozelor exogene se poate remarca și în cazul psihozelor endogene, care, la rândul lor, sunt însoțite de tulburări somatice. Vom analiza în cele ce urmează cele mai importante aspecte pe care le ridică, din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vasculo-cerebrale (hemoragii, ramolismente, anevrisme, angioame, hematoame); tumori cerebrale (primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite virale, meningoencefalite, meningite, neurosifilis); parazitoze cerebrale. fig. pg. ms. 274 Factorii etiologici declanșatori Direcția de evoluție a procesului Normalitate (teren, predispoziție, personalitate promorbidă) Stare patologică: - acută - cronică Stare post-procesuală: - remisiune - deteriorare - defect Leziunile cerebrale „difuze” interesează zone întinse ale creierului și ele apar de regulă în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni de natură degenerativ-abiotrofică, așa cum sunt întâlnite în demențele presenile (Pick și Altzheimer) sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un individ și-a pierdut libertatea de a se mai putea abține de la consumul de alcool”. În sensul acesta se descriu două mari categorii de indivizi: „băutorii ocazionali” și „băutorii obișnuiți”. Aspectele psihopatologice considerate ca specifice alcoolismului sunt următoarele: - dependența patologică a individului de alcool, - nevoia unui consum permanent și crescut de băuturi alcoolice, - alcoolopatia, considerată ca fiind ansamblul de atitudini și comportamente patologice secundare consumului de alcool. După Jellinek, „este alcoolic orice individ la care consumul de băuturi alcoolice este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categorii de indivizi: „băutorii ocazionali” și „băutorii obișnuiți”. Aspectele psihopatologice considerate ca specifice alcoolismului sunt următoarele: - dependența patologică a individului de alcool, - nevoia unui consum permanent și crescut de băuturi alcoolice, - alcoolopatia, considerată ca fiind ansamblul de atitudini și comportamente patologice secundare consumului de alcool. După Jellinek, „este alcoolic orice individ la care consumul de băuturi alcoolice este dăunător lui însuși, societății sau amândurora”. Pe aceste considerente, alcoolismul oscilează între două categorii de atitudini anormale: a) Punctul de vedere medical, sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]