14,466 matches
-
licurici în felinare. Pentru cine să fie noapte și pentru cine să fie zi, Stăpâne? Petru semăna cu mama: la miezul nopții, două jumătăți identice de rugăciune. Psaltirea era ca o grădină ce înflorea în zori. Rugăciunea, un fel de pauză a spiritului, un fel de iluzie pusă în paranteză pătrată. Și ploua Petru în fața icoanei, și ploua mama în fața icoanei ploaia era trecută prin cămașă ca prin sită și sufletele erau date în teasc, durerea curgea tulbure în potir, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de câteva ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile mereu albe ale Făgărașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și Eva leagă nod linia vieții; fă semnul crucii ca și cum ai pune ordine în cuvine, spunea părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
olteni! Vă știu eu pe tățî, în ograda armati vorbiți di curvi, iar la crâșmî vorbiți di armatî. În Caracal șî găinili sunt curvi. Ce nu-ți priește, moldovene? Fugi la cantină, se dă felul 4! Sârma, bă, sârma! Celelalte pauze erau mai mici, abia reușea să schimbe laboratorul și să arunce o privire prin caietul de teme. Ce spui, vii cu mine, mâine la sor-mea? Nu mă descurc singur. Sigur, merg să te ajut, Vlade. Merg, dar trece-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac al gravitației fără implicarea lui Dumnezeu; în oglindă, starea de piatră se repeta cu fiecare lacrimă; o zgârietură în carnea luminii pune pauză mereu între două bătăi de inimă. La 20 de ani dependența de fereastră deschisă creștea aripi. 37. La 4 dimineața, oglinda era ca o apă limpede, ca o chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stewardesă, curvă de lux, poetă, îl descânta pe Dumnezeu de umflături toată noaptea. Cine există intens nu are timp să viseze. "Gata! Nu mai rezist, cad câteva ore pe orizontală, mâine o iau de la capăt. Apăs butonul, trag jaluzelele și: pauză de viață. Țopăie îngerii și moartea la capul meu, până vor face bătături în talpă!" Cine visează intens nu are timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl voi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau icoanele în intenția omului singur. Generozitatea gonflabilă a Tatălui Ceresc scrijelea cifre, 33. Inconștiența de a număra (în gând) după căderea frunzelor nu justifica pauza dintre cuvinte. (Primăvara o circumstanță a reversibilității.) În paranteză pătrată, inconștiența lui Petru întregea firul de nisip și Doamne! cât loc mai rămânea pe de lături! Când era mic, dormea la mijloc: mâna lui tătuța îi cuprindea inima, mămuța un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă în incertitudinea clipei. Sub microscop, viața se decimează micronic, minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe fragmente, după gust și aflările omului În treaba cu pricina. Vasăzică, scrisul gravat În memoria ordinatorului, trimis prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la o zi la alta, dar ei măcar erau supușii uniformei școlare. Totuși, parcă-i vedeam jucîndu-se cu aceleași obiecte: unul cu un briceag, altul cu un fluier mut, al treilea cu o bilă legată de un fir. Într-o pauză, am Întins mîna să ating bila. Băiatul ținea În mînă un tub răsucit din hîrtie. M-a plesnit cu el peste degete, crezînd că voiam să i-l iau. Spre iarnă, mă du mirisem: vederea se ascunsese, plecase de tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la loc pe stîlp. Nici Costin n-ar fi rezistat. VÎrful piciorului aproape că atingea pămîntul, așa că ten dința omului era să se tragă În jos, omorîndu-și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că noul nume al orașului, acela de „Satu Mare“, nu avea nimic de-a face nici cu istoria, nici cu adevărul. Românii locului Îi spuseseră de cînd lumea Sătmar și așa-l preluase de la ei și Doina lui Eminescu. După o pauză de efect, plănuiam să mă revărs În argumente și să plonjez În detalii: la mijloc nu se afla vreun sat mai mare, ci o importantă așezare Întărită Încă dinainte de anul 972 cînd, istorisește Anonymus, ducele Menumorut a rezistat trei zile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
două Biblii - iudaică și creștină -, cu două tradiții de interpretare diferite. * După această „paranteză” alexandrină, urcăm în Palestina, centrul de conservare a tradiției iudaice „pure”. Cum se știe, la origine, textele biblice erau scrise în serie continuă de litere, fără pauză și utilizându-se numai consoane. Vocalele pentru fiecare cuvânt erau reconstituite prin lectură, care se făcea cu glas tare și cântat. Acest continuum de consoane putea fi interpretat diferit de fiecare cititor sau comunitate, fapt care ar fi provocat o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că a fost odată un înger, care l-a făcut sănătos. Iar tu, tu o să ai toată veșnicia ca să-l iubești și să iubești tot ce creează Dumnezeu în univers, în fiecare clipă... fiindcă asta vei fi tu : Îngerul Iubirii. (pauză) Te învoiești ? Copilul : Și el n-o să știe niciodată de mine ? Vocea : Nu, dragul meu. Dar va ști că un înger e tot timpul cu el... și îl iubește. Fiindcă acela vei fi tu: Îngerul Iubirii. Copilul: Dar pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
creadă, de fiecare dată când îl săruți, că îl mângâie soarele și cad flori de cireș pe fața lui și că tot cerul îl sărută... O să fie plin de fericire, dar n-o să știe de tine... Copilul (oftând, după o pauză) Ei, bine, fie și așa. (în clipa aceea, în fața Femeii apare un copil de aceeași vârstă cu Copilul, dar îmbrăcat în alb strălucitor, cu păr blond Iisus copil; Copilul aleargă la el, Îl sărută , rămân îmbrățișați, lumina se stinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
s-a Întors: „Au Început să mineze podul” - a raportat Păpădie. „Asta Înseamnă că inamicul și-a lungit nasul și cred că ar trebui să-l Întrebăm <de sănătateă. Ce părere aveți?”... - am Întrebat eu. Aici, povestitorul a făcut o pauză, pentru o gură de vin. Gestul lui a fost urmat de toți cei de față. „Petrică și cu Păpădie, veniți cu mine! Automatele armate! Nu uitați unde aveți pumnalul” - a ordonat Toader, fără nici o secundă de gândire În plus... După ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu cei doi inamici? „Îi luăm cu noi până aproape de gară. Mai avem nevoie de ei. După aceea, Undiță va rămâne să-i țină sub ascultare, iar noi ne vom continua treaba” - a hotărât Toader. Petrică a făcut o nouă pauză, dar numai pentru a-și trage sufletul, după care a continuat: ― Așteptam doar ca cei trei de la divizie să-și termine treburile. După câteva minute, s-au desprins de pilonii podului. „Noi am terminat ce am avut de făcut aici
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
omătul bătătorit sunt urme de cauciucuri de mașină și de șenile, dar se pare că nu au fost prea multe”. „Oricum, am pierdut Întâlnirea cu balaurii rusești” - a apreciat Toader. „Nu cred că au oprit transportul, ci doar e o pauză Între coloane” - am Încercat eu să păstrez optimismul. Am rămas În așteptare... Pe la primul cântat al cocoșilor, cred, un bâzâit ca al unui roi de albine a adiat din stânga noastră... Toader a privit la mine și la Păpădie cu mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-am putut da seama că, după primele trei camioane, care gemeau de Încărcătură, urmau altele, ce trăgeau după ele tunuri... Șapte din ele erau tunuri grele, urmate de cincisprezece tunuri ușoare. În urma lor, alte șase camioane grele supraîncărcate!... Apoi... pauză... Dar, peste vreo jumătate de ceas, pe când urletul primei coloane se stingea, a Început să plutească un nou zumzet de motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din tomul Întocmit cu atâta trudă... A privit În ochii profesorului, unde a Întâlnit lumina Încurajatoare, și a pornit să vorbească... Când a sfârșit, razele soarelui strecurate pe după un colț de perdea arătau deja ora prânzului... Rectorul a propus o pauză de un sfert de ceas... Toți au răsuflat a regăsire de sine. Profesorul Hliboceanu i-a trimis un zâmbet aprobator și plin de Încurajare. „Să nu zic vorbă mare, dar mie Îmi vine să mă prind cu mâinile de torțile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
făcuse și doi copii. Și învățase să vorbească perfect românește, ca dumneata. Dacă aș ști pe unde este acum, i-aș da un serviciu bun la Bârlad, unde-am dispus să se construiască un liceu militar... Gheorghiu-Dej făcu o scurtă pauză, marcat evident de amintirile sale din tinerețe. Apoi își fixă interlocutorul cu o privire de om satisfăcut și mândru de ideile sale edilitare. Înțelegi dumneata, tovarășe?... insistă el. Un liceu militar mare cât o universitate! O investiție de milioane a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și iritare privirile spre el, de parcă de-abia atunci ar fi realizat cu adevărat că discuția lor confidențială avusese drept martor pe acest vizitator străin și necunoscut. Dar Nando Rossi nu se arătă deloc tulburat. După o scurtă și calculată pauză, el le aduse solemn la cunoștință că trebuia să le transmită un mesaj din partea comuniștilor italieni. Gheorghiu-Dej, care păruse să fi uitat de oaspetele său, își ceru scuze și bătu cu palma în masă. Ceaușescu voia să spună ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia și văzu pe ea sigiliul patriarhal și iscălitura olografă a înalt prea fericitului, însoțită de o cruce prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea, într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casa unor rude materne, unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe zi, în pauze, când fuma pe rupte, țigară de la țigară, ca un om peste care dăduse cine știe ce năpastă. Ce-i cu tine azi, mă? îl luase odată peste picior veselul Dobrescu. Parcă ți s-au înecat toate corăbiile!... Atunci celălalt, după ce mai fumase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc greu să găsească grupa din care făcea parte. Studenții filologi din anul întâi tocmai se aflau la un curs de teoria literaturii în amfiteatrul Hasdeu, astfel că trebui să aștepte răbdător pauza. În vreme ce aștepta, el se gândi bine ce pretexte ar fi putut să invoce pentru faptul că nu-i mai dăduse nici un semn de viață și pentru a putea reînnoda, de astă dată mai serios, relația dintre ei. Când profesorul părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]