3,006 matches
-
Era în veșmintele sale pentru audiențe și, Dumnezeu să mă ierte, părea un zeu pogorât pe pământ. - Asta e pentru tine, Stiliano, și norocul să te călăuzească. Mi-a întins un pergament de care atârna o bilă de plumb cu pecetea sa. Am citit-o rapid și am aflat că eram din acel moment demnitar de Sfânta Sofia, sub ocrotirea sa și a patriarhului de Bizanț. - Nu știu dacă o să-ți fie de folos! Poate da, poate nu. Însă în exarhatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-n ochi, iar tunicile și glugile erau cele oferite de palat. La un moment dat mi-a trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de ce-mi spusese Aronne la Ravenna: discipolii lui Andras, ca semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să fie adus înăuntru, să fie depus pe o masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când am pus însă să i se dea jos brâul și i-am controlat părțile intime cu o lumânare, am descoperit imediat pecetea făcută cu fierul roșu pe pielea unei fese. Era un doi de ω, simbolul acelui Abrasax. Un sclav al lui Andras, așadar! I-am relatat întocmai regelui. Rotari l-a blestemat, iar regele și-a amintit de întâmplarea cu Taso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vas o să vă ducă până-n Etruria. Obișnuita mea aroganță și nestăpânirea de sine atunci când mă simțeam călcat pe coadă m-au făcut să răspund: - Nu de la tine, ci din partea papei Severino primesc ordine. Și-apoi mai e nevoie de două peceți pe documentul negocierilor. Deși ridicasem tonul, mi-a răspuns nepăsător: - Fiți gata de plecare și mulțumiți Cerului că scăpați cu viață. Dar poate ți-e de-ajuns să-i mulțumești consilierului meu de taină. A făcut un semn spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șoptită a confraților și trăgea pe nas tămâia care ieșea din șapte cădelnițe aurite. Apoi a așezat oasele pe un șervet curat și alături de ele o grămăjoară de obiecte risipite în mormânt, câteva catarame coclite, un inel de argint, fără pecete, și o pereche de cercei pentru copii, pe care ori că mortul îi avusese într-un buzunar, ori că erau veniți din altă parte, din burta pământului. Pe urmă au ținut slujbă de iertare a păcatelor și de slobozire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un foc aprins. Acel foc arzând e iubirea. Poate e puțin ce îți spun acum, sau poate sunt cuvintele prea sărace. Dar, am să încerc să mă rezum la două cuvinte, care sper să-ți rămână în inimă ca o pecete: Te iubesc! Apoi, l-am îmbrățișat și l-am sărutat din nou, dovedindu-i că nu-mi păsa că îi lipsește un braț... Și stând acolo, îmbrățișați, am realizat că dragostea nu are limite. Poszar Darius, clasa a VIII-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a fi fost dat la apă, gîndi ea. Apoi găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas să apuce cu precauție ceea ce părea a fi un plic. Stéphane nu se putu Împiedica să nu intervină. - E la fel! La fel ca acela găsit la șantierul naval, pe biroul lui Gildas Kermeur! - Da. Numai că, din păcate, pecetea de ceară e făcută bucăți. Lucas Încercă să recupereze cît mai multe bucățele de ceară pe care le strecură În aceeași pungă de plastic În care pusese plicul. Făcu stînga-mprejur fără comentarii spre biroul lui și trecu la acțiune: trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi atrase privirea. Avu dintr-odată o expresie de groază. Un plic. Cu o mînă tremurătoare, Îl luă și trase din el o foaie pe care o citi, cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a biroului lui Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise În pat. Trecu În biroul fratelui ei. Ușa provocînd un curent de aer, fereastra se deschise brusc, toate hîrtiile puse pa masa de lucru zburară. Nu văzu plicul cu pecete de ceară și fragmentele unei foi de hîrtie rupte alunecînd sub masiva mobilă bretonă ce ocupa o bună parte din Încăpere. Involuntar, tocmai Îndepărtase cu o mișcare a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
centimetri, un spațiu totuși suficient pentru ca Marie să se strecoare În locul gol și să tragă plicul cu vîrful degetelor. Atingerea hîrtiei veline o electriză. Mai Înainte chiar de a-l privi, știu că plicul era gol și că avea o pecete de ceară Întocmai cu aceea primită de Gildas și de Yves. Doar semnul gravat cu poansonul era diferit: un oval alungit barat de o linie verticală. După pescăruș și crab, peștele. - Al treilea menhir de pe care a picurat sînge are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
despra asta Gwenaëlle Le Bihan? - Păi... Nimic. A dispărut, răspunse tînărul jandarm făcînd eforturi lăudabile de a pretinde că nu vede patul răvășit. Mașina ei a fost găsită În apropierea castelului. Plicul era pus la vedere pe scaunul șoferului. Gol. Pecetea de ceară ruptă În două arăta trei liniuțe verticale și paralele avînd deasupra un oval. O meduză. O formă vag omenească pe o plajă... Nisipuri mișcătoare... Meduze... Un telefon mobil Împrumutat... - Capcana de la Argoz era iarăși un mod de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe care continua să-l țină În mînă și se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reunind frotajul sexual, spiritualitatea difuză și egoismul profund - a cunoscut un succes enorm. În câțiva ani, Locul - ca atâtea alte locuri din Franța și din Europa occidentală - deveni În fond un centru New Age destul de frecventat, păstrându-și totodată o pecete hedonistă și anarhistă gen „anii 70”, care-i asigura specificul pe piață. După micul dejun, Bruno se Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ducă în alăturata biserică unde cresc acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier ca vai de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar eu voi desface pecețile și voi deschide cartea ferecată și înăuntru voi citi: „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acum rochița rândunicii și troscotul, în altarul redevenit vegetal, și tânărul să-mi arate tot pe muțește un liturghier ca vai de el, o cazanie făcută ferfeniță, precum și sfânta evanghelie ferecată în argint, cu pecețile încremenite. Iar eu voi desface pecețile și voi deschide cartea ferecată și înăuntru voi citi: „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți cer o părere, un sfat chiar... Unde s-ar putea găsi asemenea odor? Știu că pe vremea când umblai cu târnăcopul prin țară, cunoșteai fiecare pafta, fiecare pecete și acoperământ de mormânt și mai știu eu ce, păstrate de la strămoși. Spune-mi, unde să caut? Patriarhia clatină din cap și se uită la mine ca la un căzut din lună, zicând că n-a auzit niciodată de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
încercat adâncimea moale a urzelii. „După cum știți, Europa se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie. Crucea biruie întotdeauna, dom’ general! Cum zice și Sfântul Ioan Teologul la Apocalipsă, capul cinci, vine poate vremea când cele șapte peceți ale Cărții se vor desface «și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și... și toate câte sunt în acestea le-am auzit zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cică, un pământean vestit vânător, în timp ce vâna în pădure, a fost omorât de Diana 5, și așezat apoi, pe cer între constelații... Constelația Orion cea mai frumoasă constelație.” ”- Ce frumos... ce frumos !” murmură ea fascinată. ”- Stelele... stelele, purtătoarele noastre de peceți !” murmură Iorgu și el cuprins de extaz. ”- Crezi în destin... în soartă ?... îl întreabă ea direct. Ce e destinul, ce e soarta ?!” și se lipi mai mult de el. După o clipă de ezitare, Iorgu îi răspunse. ”- Da !... Simplu vorbind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai grea pedeapsă... pedepsește-mă! E noapte târziu, târziu după miezul nopții. Iorgu s-a trezit și nu mai poate adormi. Se învârte, se tot învârte... Gândurile fac ravagii dintrânsul. Nu pot fi stăpânite -Hmm?! Gândurile, gândurile purtătoarele noastre de peceți!... Gândurile sunt libere, Nimeni nu poate să le ghicească Departe zboară ele... Nimeni nu le știe,nimeni nu le poate ucide... Nici pușca, nici glonțul nu le poate atinge. Gândurile sunt libere Departe zboară ele... ” - Unde, oare le-am citit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
particularități neobservate încă de tine, ca și cum ar fi împrumutate. Așa i se întâmplă și lui. Era aproape o surpriză să observe că acelaș chip cuminte din oglindă, ce dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ani nu mai vorbise cu nimeni. Nu știa decât drumul la cimitir, la biserică și acasă. Trăia singur, ieșea puțin și nu avea decât câțiva prieteni. O veche suferință își lăsase urmele în spatele lui. Dar mai adâncă, mai necunoscută, era pecetea destinului său, boala lăuntrică ce începuse să-l macine. Cu fiecare zi ce trecea, mantia tăcerii cădea tot mai grea peste dânsul, ca și cum l-ar fi acoperit o ploaie de cenușă. - Doamne... O, Doamne, oare, cu ce ți-am greșit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omul cu Spiritul său divin, și tot ce e viu... aceeași plămadă stelară. Apariția zilelor, nopților și anotimpurilor, atmosfera extraordinară cu azot, ozon și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o întâmplare! Pământul poartă pecetea incontestabilă a unei creații raționale. Lumea care ne înconjoară conține materii eterice, imperceptibile cu simțurile noastre, invizibilă... Omul are în stare latentă simțuri cu care se poate lua contact cu lumea invizibilă. Faptul că oamenii nu văd ființele din lumea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]