2,745 matches
-
trebuit însă foarte multă vreme ca să pot privi lucrurile în felul acesta. În tinerețe cea mai mică grimasă de nemulțumire care mi se adresa mă necăjea grozav. După cum vedeți, bătrânețea are avantajele ei. Desigur, am și învățat să evit situațiile penibile. ― În ce sens? ― De pildă, chiar astăzi. Mi-ar fi făcut atâta plăcere să vă invit la ziua lui Mirciulică, să vă formulez o invitație în toată regula. Faptul că sînteți aici se datorează unei coincidențe fericite, dar oare putem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor își explică opera. ― Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le slobozi din arc. Altfel ricoșează. Ricoșează penibil... Doru Matei apucă nervos marginea scaunului. Replică violent: ― Ce-i drept, n-am experiența dumitale! Nu întocmesc liste! ― Vă rog nu vă certați, imploră Melania Lupu. Avem atâtea de făcut... Bătrânul n-o luă în seamă. Își îndreptă degetul spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
voce care-și păstrase tinerețea, ținea mâinile delicate în cutele capotului. ― ... inutil, bineînțeles. Nici eu nu sânt de acord, mi-e greu să-i înțeleg pe oamenii care se bagă cu forța în viața lor, povestesc, nu-i așa, amănunte penibile, cu o lipsă de pudoare jenantă. Cu familia Panaitescu însă se petrecea altceva. Trebuie să recunoașteți, domnule maior, fenomenul e puțin comun. Locuim de atâția ani împreună, dar n-aș putea spune cum arată exact o singură zi din viața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
altul poate deveni indezirabil... ― Ce vreți să spuneți? ― Domnul Matei, tânărul, preciză ca și cum celălalt ar fi avut nevoie de explicații, îmi relata că de ani de zile o urmăriți într-un mod, în sfârșit, cam insistent, pe domnișoara Scurtu. Insistențe penibile care s-au izbit de o indiferență glacială. ― Ce?! Grigore Popa se sufoca. Eu?! Eu... După... Căuta ceva grosolan, crâncen. Adică umblu după insecta aia șuie? După fecioara asta păduchioasă pe care... Cristescu îl întrerupse: ― Ca să-l citez pe domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întrucît ca psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și cînd? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce vrei? Ce cauți aici?" mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luîndu-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce anume
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
azilului și putea fi văzut pe coridoare adesea. Stătea de vorbă, întreba pe unul, pe altul de sănătate. O singură ciudățenie avea. Aderase, probabil, pe unde umblase la o învățătură care propovăduia o moarte demnă pentru evitarea bătrâneților și suferințelor penibile, căci încerca să-i convingă pe unii care aveau o boală fără leac și care ajunseseră într-o stare de maximă degradare că era mai bine să sfârșească singuri. Azilul nu s-ar fi putut însărcina să-i ajute la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încît să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orașul, însuși excesul bolii a atras după sine consecințe foarte comode, deoarece a dezorganizat întreaga viață economică și a sporit considerabil numărul de șomeri, în majoritatea cazurilor, aceștia nu puteau fi recrutați pentru treburi cerând inițiativă, dar au ușurat muncile penibile, într-adevăr, începând din acel moment mizeria s-a dovedit mai puternică decât frica, cu atât mai mult cu cât munca era plătită proporțional cu riscul. Secțiile sanitare au putut dispune de o listă de solicitanți și, de îndată ce se producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
putea lucra asupra bolii. Atunci când dr. Catalona s-a mutat la o altă universitate, a încercat să ia țesuturile cu el. Universitatea Washington a refuzat, spunând că ei erau proprietarii țesuturilor. Judecătorul a susținut cauza universității, bazându-se pe argumente penibile, cum ar fi faptul că unele dintre articole fuseseră printate pe coli de hârtie cu antetul Universității Washington. Acum, pacienții sunt furioși, și pe bună dreptate. Ei credeau că își donează țesuturile unui doctor îndrăgit, nu unei universități ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prietenii mei duminica pe țărmul Bosforului, Îmi place să mă plimb singur prin mijlocul mulțimii, sunt Îndrăgostit de frumusețea haotică a acestui oraș, de feriboturile, muzica, poveștile, tristețea, culorile și umorul lui negru... Între ei s-a așternut o tăcere penibilă, În timpul căreia fiecare a analizat de la distanță poziția celuilalt, dându-și seama că Între ei ar putea exista mai mult decât distanța geografică - el bănuind că Armanoush era prea americanizată, ea Înțelegând că Aram era prea turcificat. Prăpastia adâncă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un sos mexican iute Îmbuteliat Într-o sticlă În formă de cactus. Crede-mă, Rose, n-o să ai nevoie de el la Istanbul. — Adevărat? Mâncarea turcească e condimentată? La această Întrebare, ca și la multe altele al căror răspuns era penibil de evident, Mustafa răspundea numai Într-o doară. După atâția ani de detașare completă, familiaritatea sa cu cultura turcă, asemeni desenelor de pe un pergament bătut de soare și de vânt, fusese ștearsă puțin câte puțin. Istanbulul devenise pe nesimțite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-o explicație a vieții sexuale - testicule, spermă, erecție, penetrare, ciclu de douăzeci și opt de zile la femeie, fecundare, căsătorie creștină, prezența lui Dumnezeu. Avea glasul tulburat de emoție. Făcea un efort violent ca să-mi reveleze lucruri pe care Îi era penibil să mi le spună. A trecut, mult prea repede după gustul meu, peste penetrare, subiectul pe care-l cunoșteam cel mai puțin și care mă interesa cel mai mult. Nu cutezam să formulez Întrebări suplimentare. Eram stingherit să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceea ce cunoșteam pînă atunci. „Libidoul dumitale narcisist...“, murmurase psihanalistul, „tot ce reușești să asimilezi Îți Întărește libidoul narcisist“. Îmi dăduse exemplul destinațiilor de vacanță, unde oamenilor le place să se Întoarcă spre a se proteja Împotriva impresiilor noi și adesea penibile pe care le provoacă un loc necunoscut. Îl Întrebasem dacă el considera femeile ca pe niște destinații de vacanță. „Eu nu, dar dumneata, da!“, răspunsese el ridicîndu-se spre a-mi da de Înțeles că ședința se sfîrșise. Tina Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să fi conjugat verbul „a se masturba“ În mai multe biserici europene - călătorim Întotdeauna cu sexul după noi - și, dacă eram departe de a simți căința dorită, Îmi spuneam că voi avea tot timpul să sufăr pînă la capăt consecințele penibile ale păcatelor mele În Purgatoriu, un loc prevăzut anume pentru așa ceva. Octombrie 1958! Revoluția mea din octombrie! Acea fermecătoare Virginia! Se numea probabil Josiane sau Nicole. Mă Întreb ce s-o fi Întîmplat cu ea. CÎnd patroana de bordel și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În dreptul meu lîngă trotuar, mă aștept să fiu prins și Încătușat pe dată. Neliniște paranoică? Atitudine psihosexuală de supunere În fața unor polițiști dominatori? CÎnd te-ai lăsat psihanalizat, te aștepți la orice. Aflasem că mă istovisem În copilărie Într-o penibilă luptă cu mine Însumi - de parcă lupta s-ar fi sfîrșit! Fusesem copilul pe care adulții Încearcă „să-l deruteze pe plan sexual și să-l intimideze În pe plan religios“ (Freud dixit). Mai aflasem că a fura cărți reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scaun-masă din camera asta de hotel, sau absența unei bucăți de fetru sub mașină, ceea ce o face să alunece pe masă ca o bucată de gheață În mîinile lui Jerry Lewis. Ședința de Închidere din curtea Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă pe Gina Lollobrigida și pe Vittorio de Sica și nici unul nu mai avea vîrsta din PÎine, dragoste și fantezie. Mai era și John Ford Într-un scaun cu rotile, afon și aproape orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tip temperamental din Brooklyn... mi-ar plăcea măcar să vin să văd unde stai. Nu se poate. Am o colegă de apartament și nu am decât un dormitor micuț. În comparație cu casele tale imense din Malibu și Beverly Hills, apartamentul meu e penibil. Și nici măcar nu voia să se gândească că ar putea-o Întreba unde doarme - pe canapea? Pe canapeaua aia? — Nu-mi pasă. Ar fi grozav să văd măcar fereastra și biroul de unde mi-ai scris toate acele mesaje minunate. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întrucât ca psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și când? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ce vrei? Ce cauți aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luându-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu știu prea bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
azilului și putea fi văzut pe coridoare adesea. Stătea de vorbă, întreba pe unul, pe altul de sănătate. O singură ciudățenie avea. Aderase, probabil, pe unde umblase la o învățătură care propovăduia o moarte demnă pentru evitarea bătrâneților și suferințelor penibile, căci încerca să-i convingă pe unii care aveau o boală fără leac și care ajunseseră într-o stare de maximă degradare că era mai bine să sfârșească singuri. Azilul nu s-ar fi putut însărcina să-i ajute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încât să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după aparențe și m-am mișcat nu între oameni, ci între părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Suntem surprinși uneori de fervoarea cu care unii artiști plastici admiră și susțin unele lucrări de artă pe care le consideră ”bune” sau chiar ”extraordinare”. Însă după părerea unor avizați în domeniu aceste ”opere de artă” sunt doar niște elemente penibile de non-cultură, numai dacă ne referim, spre exemplu, la unele lucrări de pictură gestuală unde autorii nu trebuie să cunoască cine știe ce tehnici deosebite de desen, parataxă a culorilor sau reguli de compoziție plastică, totul facându-se ”după inspirația de moment”. Asemănător
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]