6,632 matches
-
care menținuse legături sporadice, a invitat-o la un pahar și a sugerat că sosise momentul să înceapă să-și prezinte lucrările unor galerii londoneze. Pentru a-i ușura sarcina, s-a oferit s-o recomande el însuși: a primit permisiunea lui de a aborda galeria Narcissus din Cork Street și de a-i menționa numele. Phoebe i-a mulțumit cu oarece reținere, pentru că se cam îndoia de eficacitatea propunerii lui. Influența pe care se lăuda îndrumătorul ei că o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al galeriei, știind prea bine că tatăl lui țintuit în cărucior nu va putea să vină. Mortimer îi transmisese invitația prin Phoebe, cu un zâmbet acru și îi acordase permisiunea de a veni și ea dacă voia. Și iată că venise. Acum, sătulă să fie ignorată de ceilalți invitați, tocmai voia să se ducă să se prezinte încă o dată lui Michael, când văzu că el și însoțitorul lui se îmbrăcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
punga pe birou și scoase o mapă cu hârtie de desen și câteva creioane. Nu mă deranjează că ai intrat, spuse ea. Dar nu-mi place să se uite altcineva la lucrările mele. — Iartă-mă. Trebuia să... să-ți cer permisiunea... Nu-i vorba de asta. Trase la loc cearșaful peste pânză și începu să rearanjeze mănunchiul de garofițe pus într-un borcan de gem pe pervazul ferestrei. — Tabloul e foarte bun, am spus. Simțeam cum se crispase brusc, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
minunat eseu despre Le Sang des Betes (în Franju, publicat de Studio Vista, 1967) am găsit un citat din capitolul despre Dorothy și în cele din urmă mi-a sugerat titlul Părții a doua și International Music Publication Ltd pentru permisiunea de a reproduce „La Mer“ De Charles Louis Augustine Trenet, copyright 1939 Brentn (Belgique) Editions Raou, administrată de T.B. Harms Co., Warner Chappell Music Ltd. Londra. Romanul meu este îndatorat întrucâtva operelor lui Frank King, autorul Strigoiului (1928) pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e de ea! Vă rog să-i comunicați că Frank/Charlotte/Sarabeth Îi trimite toată dragostea lui/ei!“ă. Când a văzut, la mijlocul celei de-a treia zi, că nu reușesc să găsesc magazinul, Emily mi-a dat, În sfârșit, permisiunea de a veni la birou și de a o ruga pe Miranda să clarifice problema. M-a podidit sudoarea În momentul În care mașina a tras În fața clădirii. Am amenințat că sparg ușile turnante dacă Eduardo nu mă lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
partea de est sau de vest a Manhattan-ului? Sau poate Îți amintești chiar numele?ă s-a risipit ca un fum prin unghere ascunse ale creierului meu extrem de agitat. Nu am trecut Întrebarea În Buletin, după cum cerea protocolul; am cerut permisiunea de a intra În biroul ei și - probabil fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mulțumesc că m-ai prevenit. Vorbim mai târziu. — OK, pa. În așteptarea lui B-DAD, am aruncat o privire peste scrisoarea pe care tocmai o printasem. Era o cerere adresată consiliului de conducere al Muzeului Metropolitan de Artă, din partea Mirandei. Cerea permisiunea de a organiza o petrecere, În luna martie, În onoarea cumnatului ei, un om pe care Îmi dădeam seama că Îl disprețuia total, dar care făcea, din păcate, parte din familie. Jack Tomlinson era fratele mai tânăr și mai zglobiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crezi că aș putea să plec azi Înainte de șase și jumătate? Miranda a zis că nu are nevoie de Carte azi, că și așa nu e nimic nou, am adăugat eu repede, iritată de ideea că eram obligată să cer permisiunea unei colege egale cu mine să plec acasă după numai douăsprezece ore de muncă, În loc de paisprezece, ca de obicei — Ăă, sigur. Mda, În fine. Eu plec acum. S‑a uitat pe ecranul calculatorului și a văzut că era trecut puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
complet zăpăcit, s‑au aprins niște beculețe și mi‑am dat seama că o să mă sărute. Am știut‑o, am simțit‑o, dar nu m‑am putut mișca din loc. El a luat ezitarea mea de a mă Îndepărta drept permisiune și și‑a apăsat buzele de gâtul meu. Rapid, mai mult o mângâiere trecătoare, poate chiar puțin și cu limba, chiar sub falcă, aproape de ureche, dar tot În mod ferm pe gât, după care m‑a luat de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
era de departe cea mai spațioasă și mai frumoasă, dar Miranda Îi ordonase să se organizeze În cea de lângă magazinul cu suveniruri. Au discutat și iar discutat până când, În cele din urmă, după zile Întregi de negocieri, Linda a obținut permisiunea Consiliului Director al muzeului să organizeze dineul În galeria dorită de Miranda și, surescitată și Încântată, a sunat‑o pe Miranda să‑i dea vestea cea mare. Ghici ce s‑a Întâmplat când... — S‑a răzgândit, evident, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
devreme" 01.05: V-ați gândit vreodată cât timp se pierde adormind? La prima vedere, pare destul de rapid, dar de fapt nu adormi pur și simplu, nu-i așa? Descopăr că trebuie să mă furișez către somn și să cer permisiunea să intru, asemenea cuiva care stă la coadă În fața unui club și Încearcă să prindă privirea unuia dintre cei de la ușă care se uită Însă tot timpul În altă direcție. Șapte minute de aranjat perna, lupta obligatorie cu plapuma (lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din însăși natura feudelor; dar lucrurile nu s-au oprit aici. Din aviditatea de a percepe aceste venituri, principii privau Bisericile pentru multă vreme de păstorii lor189, împie-dicînd alegerile și impunînd ca alegerea Episcopului să nu se poată face fără permisiunea Regelui 190 și făcînd să depindă în așa manieră Evanghelia și sănătatea sufletelor de voința regelui, de capriciul său și, mai ales, de lăcomia sa. Și pentru că simplii preoți primeau și ei din veniturile Bisericii, s-a decretat ca, de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
libertății sale. Arhiepiscopul Hincmar și alți Prelați din acea vreme, vom vedea cu ce tărie, s-au opus unei astfel de piedici puse Bisericii, declarînd cu acea ocazie că "îndatorirea unei dioceze înainte de a trece la alegerea păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să aleagă candidatul acestuia". Astfel ar fi fost văzută pe atunci o încercare de acest gen. Or, ce ar fi spus Prelații din acea epocă, dacă în loc să ceară pur și simplu permisiunea de alegere ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
păstorului său, cerînd permisiune din partea principelui său, va fi să aleagă candidatul acestuia". Astfel ar fi fost văzută pe atunci o încercare de acest gen. Or, ce ar fi spus Prelații din acea epocă, dacă în loc să ceară pur și simplu permisiunea de alegere ar fi numit chiar principele de-a dreptul persoana care trebuia aleasă? Nu s-ar fi temut și mai mult că s-ar fi ajuns la impunerea în Biserică numai a Episcopilor doriți de către principi. Iar confirmarea pontificală
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
atunci cînd Conciliul al III-lea de la Laterano (1179) a reinstaurat zeciuielile din partea laici-lor, aceștia în marea lor majoritatea le-au trimis la Mănăstiri iar nu Bisericilor de care țineau, lucru care fusese permis chiar de Pontifi, dacă exista și permisiunea din partea Episcopului 296. 151. Un al treilea și prețios principiu al antichității era acela prin care "Clerul să nu folosească bunurile ecleziastice decît pentru necesitățile proprii de întreținere, folosind majoritatea acestor bunuri pentru opere de caritate, în special pentru ajutorarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din păcate, cel ce se numea Clerul secular. 124 Matei 10. 16. 125 Conciliul Antiohiei din anul 341 nu menționează abuzul necunoscut pe atunci al domicilierii Episcopului la curte, dar interzice Episcopilor, preoților și altor clerici să viziteze împăratul fără permisiunea și fără scrisori de prezentare din partea Episcopilor provinciali și, în special, metropolitani. Pedeapsa pentru neascultare era excomunicarea și interzicerea exercitării oficiului! Acest lucru demonstrează cît de mult era prețuită libertatea Bisericii și ce mari erau temerile față de puterea lumească. În
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Novorum) ne povestește că Wilhelm al II-lea al Angliei i-a pus pe prelații săi să jure, printre alte lucruri de genul acesta, că nu vor apela la Papă, nici nu se vor duce la Roma fără să aibă permisiunea regală. Dar toți creștinii pot apela la Episcopul suprem prin drept divin; o astfel de resursă liberă depinde de constituția intrinsecă a Bisericii și a i te opune înseamnă o încercare de distrugere a Bisericii. Abuzul împotriva dreptului trebuie să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să vrem să-i acordăm episcopatul de Grenoble, pe care l-am realizat într-o atît de mare binefacere." 168 Iată suita urmată de uzurpări: 1. puterea laică împiedică Biserica să își țină alegerile fără să fi obținut mai înainte permisiunea 2. această permisiune devine o favoare pur suverană, care este negată sau este acordată în mod arbitrar; 3. această favoare nu se acordă gratuit, ci trebuie plătită; 4. în cele din urmă, această favoare suverană vîndută, prin care se permite
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-i acordăm episcopatul de Grenoble, pe care l-am realizat într-o atît de mare binefacere." 168 Iată suita urmată de uzurpări: 1. puterea laică împiedică Biserica să își țină alegerile fără să fi obținut mai înainte permisiunea 2. această permisiune devine o favoare pur suverană, care este negată sau este acordată în mod arbitrar; 3. această favoare nu se acordă gratuit, ci trebuie plătită; 4. în cele din urmă, această favoare suverană vîndută, prin care se permite să se organizeze
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
190 Biserica a respins o astfel de dependență, iar lupta dintre Biserica dornică să lucreze liberă și puterea seculară care voia să o supună a continuat în Istorie. Așadar, adesea se iscau conflicte din cauza alegerilor fără obținerea în prealabil a permisiunii Regelui. Richard I (în jurul anului 1190), într-o scrisoare adresată Episcopului de Londra, se plînge foarte mult din cauza unei alegeri făcute fără ca mai înainte să fie el consultat: Quod si ita est, regiam majestatem nostram non modicum esse offensam; și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sacrele drepturi ale miresei lui Cristos? Și în secolul al X-lea, tot în Orient, Biserica a suferit umilința unei astfel de opresiuni pe care a trăit-o. Cedren povestește că Nichifor Foca interzisese organizarea de alegeri de Episcopi fără permisiunea sa; și deși acel împărat s-a pătat de multe rele, totuși istoricul a considerat că și mai gravă era această lege, prin care făcea ca alegerile păstorilor Bisericii să depindă de voința sa. Lui Foca i-a urmat Ioan
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
timp, Episcopii hirotoneau clerici fără să țină seama de concesiunile regale. Printre scrisorile lui Gerbert exista una din partea unui Arhiepiscop de Reims (Ep. 57), care spune "ești acuzat de lezarea demnității regale ca rezultat al conferirii de grade ecleziastice fără permisiunea și autorizarea regală". Regii Franței doreau, de asemenea, ca enoriașii să depindă de bunul lor plac atunci cînd se retrăgeau din lume și se dedicau lui Dumnezeu în viața religioasă. Hincmar, într-o scrisoare adresată lui Carol cel Pleșuv, îi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și stăpîni în cadrul mănăstirilor printre preoți, leviți sau alte fețe bisericești, hotărînd asupra vieții acestora și judecîndu-i de parcă ar fi fost abați; dispensîndu-i pe cei din urmă de la regula care le încredințase sufletele oamenilor și corturile Domnului, fără să aibă permisiunea sau știința Episcopului." Se observă la acest Conciliu că se face distincția între bunurile date Bisericii ca alodii și cele date în feudă; regelui i s-a reproșat în special faptul că le acordase laicilor alodiile. 199 Iată cum se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ÎN POLITICA AGRICOLĂ CONTEMPORANĂ EDITURA JUNIMEA IAȘI 2005 Referent științific: Prof. univ. dr. Costache Secrieru Universitatea "Al. I. Cuza" Iași Copyright Mihai Talmaciu 2004 Toate drepturile rezervate. Nici o parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă, copiată sau transmisă fără permisiunea scrisă a autorului. (c) Editura Junimea, Iași România Soției Mihaela, copiilor Rareș și Theodor, părinților și tuturor truditorilor pământului din satul natal Miroslovești C U P R I N S Prefață..................................................................... 11 Cuvânt introductiv .................................................... 13 Capitolul I. Teorii privind asocierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
declarație de vinovăție. Putem să-l declarăm nebun? Incompetent din punct de vedere mintal ca să compară la proces? — E prea tîrziu. Săptămîna trecută am luat legătura cu profesorul Xavier de la Institutul „Juan Carlos“ din Malaga - un distins psihiatru criminalist. Cu permisiunea Curții, s-a arătat dornic să-l examineze pe fratele dumneavoastră. Dar Frank a refuzat să se vadă cu el. A insistat că e pe de-a-ntregul sănătos la cap. Domnule Prentice, mă văd nevoit să fiu de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]