3,143 matches
-
original este egal cu acea simplitate celebrată de cei aleși. Poemele, În pereche, stratificate pe falii și În stiluri evident, voit diferite, stau ca domnițele din dedemulturi, În oglindă. Dansul Inorogului nu este o carte care se cere citită pe peronul gării, nici În tramvai, nici când nu ai răgaz pentru clipa de taină. Este Cartea care are locul ei pe noptieră, de acolo unde o ridici și... În lumina difuză te lași dus cu mintea și inima Într-o lume
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
de Miniștri. După cum ne indică ziarele locale, campania electorală a generalului Averescu a început la Bacău, pe data de 2 mai 1926. La această dată, cu mult timp înainte de ora 15 - ora sosirii premierului - „o lume imensă se adunase pe peronul gării Bacău, ordinea fiind menținută de întregul aparat polițienesc local”. Apariția generalului „încărcat de gloria victoriilor din Războiul pentru Întregirea Neamului” a fost salutată de asistență cu urale. De la gară, coloana oficială s-a îndreptat spre centrul orașului, acolo unde
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
anii 2000: se pot ele, oare, compara, ca forță iradiantă, cu bietele scandaluri de la plagiatul lui Barbu și Ion Gheorghe, cu alianța Manolescu-Cenaclul de luni, sau cu micile mari demonstrații de forță ale Sistemului precum Meditația transcendentală, Viața pe un peron, Ion Anghel Mănăstire ș.a.m.d.? După susținerea prelecțiunii de la Pogor, mulți dintre cei prezenți s-au arătat oarecum contrariați de una din afirmațiile dumneavoastră; cea referitoare la o anumită criză a criticii generată de lipsa materialului "de criticat". Unii
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
am ieșit din casă, am mers să iau trenul de 8,30 care sosește la Torino la ora 10. Am luat un taxi care m-a dus la gară, acolo am cumpărat un bilet și m-am dus la respectivul peron; la ora 8,20 am urcat în trenul care a plecat la timp și care m-a dus la Torino. O astfel de secvență lingvistică nu poate fi considerată povestire, și aceasta independent de principiile pragmatice prescrise de către U. Eco
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Crinul din vale, p. 90 b) au funcția de limbaj simbolic care permite personajelor să exprime anumite sentimente, așa cum se întîmplă în această descriere a unui buchet, intercalată între două pasaje narative: (14) [...] am încercat pe cele două trepte ale peronului, unde am stabilit cartierul general al florilor noastre, să facem două buchete prin care am căutat să zugrăvesc un sentiment. Închipuiți-vă un izvor de flori care ieșea clocotitor din două glastre, cădea în valuri dantelate și din mijlocul cărora
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acțiuni ca "a mînca", "a lua trenul", "a face cumpărături" etc. reprezintă entități care constau fiecare într-o serie de acțiuni convenționale a căror ordine este stabilită (pentru "a lua trenul" va fi "a cumpăra un bilet", "a aștepta pe peron", "a urca într-un vagon", "a-și aranja bagajele" etc.). Aceste entități sînt stocate în bloc în memoria noastră. T. A. van Dijk (1977b, p. 10), care desemnează secvențele stereotipe prin termenul action frames, le definește astfel: Ele sînt cadre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
situație după modelul descrierii de acțiuni (exemplu: călătoria cu trenul sau cu metroul pentru prima dată) și se va realiza descrierea cu ajutorul predicatelor esențial funcționale. O iau de-a lungul unui "tunel" cu pereți din faianță albă și ajung pe peron. Merg pînă zăresc un panou pe care scrie " direcția Italia, clasa I". Metroul sosește. Se deschid ușile și intru în vagon. Sînt puțini oameni, astfel că pot să mă așez. După ce am oprit în mai multe stații pe care le-
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mă uit pe planul care se află deasupra fiecărei uși. Sosesc la stația Pont-Marie și acolo cobor. Pentru a coborî, este o limită de timp și cînd metroul își închide ușile, se aude o sonerie. Mă aflu din nou pe peron și o iau din nou printr-un "tunel" pentru a ieși. Elev de clasa a III-a EXERCIȚIUL B.11. Descrierea unei planete necunoscute de către un elev de clasa a V-a. Cerința explicitează faptul că descrierea va fi rezultatul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o întâlnire cu Noica era o experiență în sine, dincolo de eventualul efect paideic. Îmi amintesc și acum, parcă revăd un film, prima întâlnire cu el, de la sosirea în gara Iași, unde îl așteptam împreună cu Valeriu Gherghel noi stăteam la capătul peronului și a apărut din mulțime, în fâș negru, cu basc pe cap, cu ghetre la pantofi, și pe umăr cu o geantă pe care scria Weltmeisterschaft 1974! -, la noaptea de discuții și condusul înapoi la gară, a doua zi spre
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
provoca dezinfectarea insuficientă a instrumentarului medical, primele cazuri de SIDA la copii, bine mascate în statisticile oficiale, dar care se răspândesc fulgerător, mai ales în colectivități, atingând repede cifre înspăimântătoare. Nu pot uita cum, în întunericul devenit regulă generală, pe peronul gării din Craiova, un profesor disperat îmi arăta câteva lumini ale spitalului municipal, șuierând furios printre dinți că și acolo, dar și la crescătoria de porci din marginea orașului, întreruperile frecvente de curent electric duseseră la moartea a sute de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
uitam amândoi rugător la el, ne-a făcut un semn abia vizibil. Atunci eu și Rică am luat-o agale spre capătul vagonului; chiar caporalul Olteanu ne-a deschis ușa, ne-a șoptit “recrut, trei minute marș”, am sărit pe peron și am țâșnit ca săgeata spre restaurantul gării, căci pe atunci gările, și cele mai amărâte, d-apoi Bârladul, aveau restaurantele deschise până în ziuă, pline cu de toate. Cât ne-am străduit noi să fim primii, am ajuns, dar alții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am povestit ce se întâmplase. Normal că le trecuse cheful de glume. Gică a cerut apă și Mișu l-a servit dintr-o sticlă de apă minerală. Până la Iași nu s-a mai întâmplat nimic, dar când am coborât pe peron, Gică a avut a treia criză comițială, un leșin, tot cu spume la gură. De data aceasta și-a revenit, dar mai greu. Am vrut să-l vadă medicul gării, dar nu l-am găsit. Apoi am spus că trebuie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trece prin cap năzdrăvanului... feciorul lui Mavrocordat - și doamna Stanca schiță un zâmbet. Ajungând la Mogoșoaia, fură surprinși la vederea pe aleea pietruită din spatele palatului a unei calești negre foarte elegante, cu șase armăsari nervoși, înhămați gata de plecare. Pe peronul cu dale de piatră aștepta Mihai Cantacuzino, fostul mare spătar, îmbrăcat foarte îngrijit după moda vremii. Ștefan sări sprinten de la locul lui și, cu un zâmbet protocolar, se îndreptă spre unchiul tatălui său. Salută scurt și se miră de vizita
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Numaidecât. O aduc chiar eu? Da, dar repede, mă grăbesc să plec... Ispravnicul, intendentul palatului și moșiei de la Mogoșaia, un om de cincizeci de ani îmbrăcat după portul moșnenilor dinspre Ardeal, plecă sprinten și peste câteva minute trase barca spre peronul pavat, astfel ca prințul să poată sări ușor în ea. — Du-mă spre mijlocul lacului, e un loc acolo, o să ți spun eu când să oprești. Dinspre pădure zvon de păsări, în rest zgomotul vâslelor lovind apa lacului care părea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avertizată la timp despre complot, se pregăti să susțină atacul. Abia spărseseră asediatorii poarta, că valeți solizi, înarmați cu bastoane, îi apucară de guler și îi bătură măr. Femeile dnei K... o apucară pe Bl... Aceasta e târâtă înnebunită pe peron, și acolo slujitorimea feminină o biciuiește din toate puterile. Doamna K..., palidă de furie, într-o poză magnifică, apucase părul blond al dușmancei sale; cu o mână tremurătoare, o ținu pe Bl... sub nuiele în timpul execuției, până ce aceasta ceru iertare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
am dat jos într-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, așezată la poalele unor dealuri încărcate cu brazi, era la ora aceea pustie și trebuia să așteptăm câteva ore. M-am așezat pe banca de lemn din fața peronului și am stat așa tot timpul, copleșit de o emoție puternică, în timp ce o cădere de apă de undeva departe îmi însoțea, intensificînd-o, această stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată, o să fie vai de capul tău... Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă care abătea privirile în lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... - Ei, i-am răspuns strigând și eu, ce este? - Marine! Vezi... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... Scriitorul care aspiră spre o viziune totală asupra lumii se trezește, după o dramatică experiență, în fața unui obstacol de temut: abjecția umană, îi spuneam opt ani mai târziu unui proaspăt prieten, Paul Georgescu, care susținea că un scriitor poate fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
el ceva. Auzisem și eu și chiar și trăisem. Înainte de Cristur-Odorhei (unde absolvisem pe-a doua și a treia) trenul stătea câteva ore în gara Sighișoara și anul trecut, într-o vacanță, o fată îmi făcuse semn de jos de pe peron să mă dau jos și să mă duc cu ea... Nu mă dădusem, dar alții coborâseră... Astfel de sirene, gândea pesemne acum directorul, mă lăsaseră și pe mine fără bani, mai ales că Bucureștiul, cum scria Octav Dessila, era "orașul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
preocupați, grăbiți. Dădeau năvală în autobuze, tramvaie, se împingeau, unii se ceartau cu șoferii, conductorii: - Măi, nene, de ce nu veniți la timp? stați și dormiți la capăt de linie! La metrou aceeași stare: pleca înțesat de lume. Uneori rămâneai pe peron cu riscul să întârzii la serviciu. Orașul meu trepidant parcă și-a pierdut ritmul... Oamenii merg aplecați de griji, sunt tot timpul în doliu, parcă în fiecare zi le moare puțin, câte puțin, speranța. Pe străzi, nici câinii vagabonzi nu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atât de exact, fără să-l cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann Caspar. După-amiaza senină și toridă aparținea, însă, altor vremuri. Tânărul cu chip prelung și bucle blonde nu se afla la Zürich, ci pe peronul gării Eforie. Copilul unui veac rupt, aglomerat și grăbit. Din trenul pe care îl aștepta, n-ar fi putut coborî vestitul fizionomist elvețian, cu atât mai puțin bătrânul Aristot. Aștepta de aproape jumătate de oră. Avea o privire albastră și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]