4,234 matches
-
mai cu seamă când era vorba despre execuțiile simple sau în masă ale unor soldați. Unii scriitori creștini (Tertulian, Ciprian și Eusebiu), intenționați mai mult decât orice să demonstreze consecințele dezastruoase pentru Imperiul roman, consecințe care își aveau originea în persecuțiile contra creștinismului, ignorau ori erau în imposibilitatea prezentării unei informații mai mult sau mai puțin precise cu privire la cei uciși, se limitau să citeze vreun nume ori să prezinte anumite cifre generice: multos; multitudo; pleiroi etc. Aceste numere nedefinite trebuie înțelese
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu este un delict, atunci de ce îi persecutați pe inocenți?. În fragmentele martirice citate asistăm la transparența scriitorilor creștini care, în redactarea Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără pată și neînfricați, apărători ai credinței împotriva celor păgâni. Cu această ocazie, fantezia populară a creat niște eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tribunalului militar al lui Aurelius Agricolanus, pentru refuzul înregistrării sentinței de moarte decretată împotriva centurionului Marcellus considerând-o nedreaptă. Un alt militaris exceptor sau poate cancellarius in officio praesidis praefectus, Genesius din Arelate, un catehumen creștin, a fost condamnat în timpul persecuției dioclețiene pentru refuzul scrierii dispozițiilor anticreștine, gest concretizat prin aruncarea tablelor (tabellae). În 299 la Cezareea Mauritaniei, Fabius, stegar al praeses provinciae, refuzând să ducă însemnele militare în timpul unui cortegiu solemn, a vorbit de dezacordul dintre religia creștină și serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ascultare. Primele disensiuni ale lui Licinius cu Constantin au început în 314 și au culminat în 321, când cel dintâi a trecut pe față de partea lui Arius (250-336), inițiatorul ereziei cristologice omonime (318-381). Odată cu crearea sciziunii a întreprins și o persecuție susținută contra soldaților creștini, poruncind ca în fiecare oraș să fie eliminați și să se retragă gradul oricărui militar care nu va accepta să aducă jertfe demonilor. În aceste condiții înțelegem ura mocnită în suflet contra creștinilor, tăinuită latent. Era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și să se retragă gradul oricărui militar care nu va accepta să aducă jertfe demonilor. În aceste condiții înțelegem ura mocnită în suflet contra creștinilor, tăinuită latent. Era evident că: Nu s-a abținut... niciodată... de la persecutarea creștinilor... Iar această persecuție era în același timp ascunsă și pe față. Căci în vorbe era deghizată, iar în fapte pe cât se poate de evidentă. Deși persecuția liciniană (320-324) poate fi considerată drept un adaos la cea a lui Dioclețian (284-305), totuși, sfântul Augustin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
contra creștinilor, tăinuită latent. Era evident că: Nu s-a abținut... niciodată... de la persecutarea creștinilor... Iar această persecuție era în același timp ascunsă și pe față. Căci în vorbe era deghizată, iar în fapte pe cât se poate de evidentă. Deși persecuția liciniană (320-324) poate fi considerată drept un adaos la cea a lui Dioclețian (284-305), totuși, sfântul Augustin (354-430), Sulpicius Sever (360-425), Paulus Orosius (375-418), Eusebiu (263-340) și Lactantius (265-327) nu au enumerat-o printre persecuțiile dezlănțuite împotriva Bisericii datorită naturii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se poate de evidentă. Deși persecuția liciniană (320-324) poate fi considerată drept un adaos la cea a lui Dioclețian (284-305), totuși, sfântul Augustin (354-430), Sulpicius Sever (360-425), Paulus Orosius (375-418), Eusebiu (263-340) și Lactantius (265-327) nu au enumerat-o printre persecuțiile dezlănțuite împotriva Bisericii datorită naturii sale nu tocmai religioase. Creștinii, suspectați ca infiltrați ai lui Constantin, ignorau în bună parte motivul real al persecuției. Persecuția lui Licinius are o fizionomie proprie; distinctă de cea dioclețiană (303-304), care poartă amprenta sufletului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sulpicius Sever (360-425), Paulus Orosius (375-418), Eusebiu (263-340) și Lactantius (265-327) nu au enumerat-o printre persecuțiile dezlănțuite împotriva Bisericii datorită naturii sale nu tocmai religioase. Creștinii, suspectați ca infiltrați ai lui Constantin, ignorau în bună parte motivul real al persecuției. Persecuția lui Licinius are o fizionomie proprie; distinctă de cea dioclețiană (303-304), care poartă amprenta sufletului lui Galerius (305-311), omul brutal care a inspirat-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sever (360-425), Paulus Orosius (375-418), Eusebiu (263-340) și Lactantius (265-327) nu au enumerat-o printre persecuțiile dezlănțuite împotriva Bisericii datorită naturii sale nu tocmai religioase. Creștinii, suspectați ca infiltrați ai lui Constantin, ignorau în bună parte motivul real al persecuției. Persecuția lui Licinius are o fizionomie proprie; distinctă de cea dioclețiană (303-304), care poartă amprenta sufletului lui Galerius (305-311), omul brutal care a inspirat-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o atenuantă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Creștinii, suspectați ca infiltrați ai lui Constantin, ignorau în bună parte motivul real al persecuției. Persecuția lui Licinius are o fizionomie proprie; distinctă de cea dioclețiană (303-304), care poartă amprenta sufletului lui Galerius (305-311), omul brutal care a inspirat-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o atenuantă în aplicarea edictelor emanate, pe când cea liciniană, încolțită în mijlocul subtilităților și localizată îndeosebi în regiunea Pontului, a fost mult mai rafinată în alegerea supliciilor și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi suplicii împotriva noastră. Într-adevăr, nu au mai fost suficiente nici focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene, declarate solemn de către Galerius (311), și finalul tragic al opozanților creștinismului, era de negândit ca Licinius, care își dăduse acordul în promulgarea rescriptului de la Milano (313), deși era de credință păgână convinsă, să se fi ridicat împotriva creștinilor și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împărat. Patimile geloziei, urii și invidiei, nutrite până la exasperare i-au intensificat creativitatea în inventarea răului care, accentuându-se neostoit, l-au făcut să lase deoparte acțiunile de ranchiună împingându-l la acte inumane, inspirate de propria-i natură brutală. Persecuția liciniană (320-324) s-a desfășurat în mai multe etape, strânse între ele. Inițial s-a limitat la alungarea creștinilor de la curtea sa, asemenea predecesorilor săi, trimițându-i în exil pe unii și supunându-i pe alții unor servicii umilitoare. Apoi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din diocezele lor ori să țină sinoade și adunări, declarând necuviincioasă rugăciunea comună a bărbaților și a femeilor în biserici și instruirea lor religioasă de către bărbați; a interzis vizitarea celor închiși. Odată ieșit din ambiguitate, Licinius a dezlănțuit o adevărată persecuție anticreștină, încercându-și plăcerea sadică de a-și face victimele să moară lent, pentru a le face conștiente de ura imensă pe care o nutrea împotriva lor. Nu mai practica decapitarea grabnică și tradițională, ci alte noi genuri de moarte
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se revelase foarte utilă în perioadele furtunoase prin care a trecut Biserica, fiind păstrată și pe timp de pace. În timp ce în Imperiul roman de Orient, condus de Licinius, mișcările pacifiste erau susținute tacită de ierarhia ecleziastică, ca și altădată în timpul persecuțiilor anticreștine, în Imperiul roman de Occident, aflat sub domnia lui Constantin, aceste motive cândva justificate erau acum depășite datorită rescriptului de la Milano (313), pe care împăratul îl punea în practică. În aceste condiții, mișcarea pacifistă nu mai putea fi justificată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
donații. Atunci de bună seamă, Licinius, care s-a luptat cu Constantin pentru putere, i-a sfătuit pe soldații săi să aducă jertfe; pe cei care refuzau îi îndepărta din armată (militia rejiciebat). Dar acest lucru nu e considerat printre persecuții: a fost o treabă cu atât mai ușoară cu cât atingea rănile Bisericilor. Imitându-l pe Dioclețian, a pus în mișcare o vastă epurare cu intenția precisă de a rămâne numai cu soldații fideli lui și de a slăbi tradiția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a apărut în semn de amenințare. Între timp, palatul său a devenit curând un centru de adunătură a magilor, scamatorilor, falșilor profeți, haruspiciilor și a impostorilor de orice fel: făcea astfel concurență tuturor negustorilor de arte magice de pe pământ. Din persecuțiile predecesorilor săi, mai ales din cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor, potrivit experienței lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
magice de pe pământ. Din persecuțiile predecesorilor săi, mai ales din cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor, potrivit experienței lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea de a trece în istorie cu numele de tiran, a evitat să cadă în excesele lui Dioclețian, și a dezlănțuit o persecuție în surdină, nereușind să se abțină de la condamnarea la moarte a unora: Theodoretus la Alexandria, Basilius la Ancyra, Heupsychius la Damasc, în Capadocia, Macedonius, Theodorus și Tatianus în Phrigia; Eusebius, Nestabios și Zenon la Gaza, Marcus la Aretusa, Emilianus la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
314), care îi condamna pe cei care în timp de pace arma proiciunt. Indiferența soldaților creștini față de atitudinile religioase ale împăratului a fost generală. Prezența crizelor de conștiință semnalată în anumite cazuri semnificative, dar nu și generalizate, ca în timpul marii persecuții care constrânsese soldații creștini la o alegere anterior ignorată, în consecințele sale morale, devenise acum explicită. Tot în aceste circumstanțe revenea în discuție și conceptul doctrinar asupra îngăduirii serviciului militar care, la origine, era în legătură cu prezența soldaților creștini în armata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
regulamentele militare, este grăitor în acest sens. Studiul Actelor martirilor, despre obiectorii de conștiință împotriva serviciului militar, nu ne luminează îndeajuns asupra efectului exercitat de către acestea asupra conștiințelor contemporanilor, a căror incidență nu a fost prea mare. Pentru unii istorici persecuția militară dezlănțuită în 298 p.Chr., precedând marea persecuție împotriva creștinilor, străină obiecției de conștiință, fost ceva personal și a devenit exemplară numai atunci când martirul militar a dobândit în conștiința creștină o conotație specială și o poziție de relevanță opusă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
martirilor, despre obiectorii de conștiință împotriva serviciului militar, nu ne luminează îndeajuns asupra efectului exercitat de către acestea asupra conștiințelor contemporanilor, a căror incidență nu a fost prea mare. Pentru unii istorici persecuția militară dezlănțuită în 298 p.Chr., precedând marea persecuție împotriva creștinilor, străină obiecției de conștiință, fost ceva personal și a devenit exemplară numai atunci când martirul militar a dobândit în conștiința creștină o conotație specială și o poziție de relevanță opusă teoriei refuzului militar. Aceasta ar însemna, în cazurile martirilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cazuri de obiecție de conștiință față de serviciul militar) are ca precedent scrierea lui Tertulian, De corona. Textul nu face nici o conexiune cu armatele occidentale necreștine (galice sau ilirice) și nici cu cele orientale, unde prezența și numărul creștinilor erau semnificative. Persecuția dioclețiană (298) nu viza neapărat oprirea unei răspândiri excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să-și elimine o parte consistentă a propriilor trupe fără a se expune provocării unei revolte de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eusebiene, s-a crezut că măsurile autorității imperiale contra militarilor creștini i-ar fi vizat îndeosebi pe ofițerii creștini, realitate contestată de prigoana care a vizat diferite categorii militare. Expresia de martirii militari, în bună parte orientali, dependentă de marea persecuție din anul 303, începe să capete o importanță covârșitoare pentru mentalitatea populară creștină și cea militară. Armata occidentală a lui Constantin, dependentă de înrolările din această parte a Imperiului, la început era păgână și ca atare fost declarată și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin prezența și rolul lor în răspândirea Evangheliei, despre adversarii oricărei forme de militarism și reacția punitivă a Imperiului împotriva întregii Biserici, nedeslușind adevărata origine. În al patrulea capitol, plecând de la precedentul, ne-am oprit asupra Genezei și analizei diferitelor persecuții din toată perioada luată în considerație. Ultimul capitol deschide o panoramă detaliată asupra Creștinismului în armata romană din secolul IV în Orient și în Occident, oferind o sinteză asupra începuturilor și sfârșitului aceluiași secol și trecerea de la o Biserică ignorată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cel care cedează este un trădător". Tabelul nu are valabilitate, pentru a-l ajuta pe cercetător, decât în perioada în care antagoniștii își mențin atitudinile. Când gerontocrații sovietici au ieșit din scenă, iar Gorbaciov a preluat comanda, păstrătorii au încetat persecuțiile tuturor ereziilor, iar inovatorii au devenit mai îndrăzneți. Cei izolați, fără putere, sunt considerați "devianți" și li se rezervă soarta obișnuită, în societatea respectivă, pentru tipul lor de devianță. De exemplu, un inovator în domeniul valorilor estetice poate deveni subiect
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]