KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

invitat-o; doamna Mia s-a simțit ușor ofensată, totuși a acceptat cu plăcere să-l întîlnească. Dar n-au depășit stadiul de cofetărie. "Lasă, data viitoare..." îi surîdea doamna Mia cînd auzea invitația lui Mihai, "să putem sta un pic împreună, în linște..." Se întîlneau, de obicei, la ceasul de la Universitate. În seara în care doamna Mia promisese solemn că va veni și-l va însoți în camera prietenului, undeva într-o casă naționalizată, în spatele spitalului Colțea, "zău că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să urci la volan. Tovarășe, se înfurie șoferul, lăsînd deoparte microfonul, întorcîndu-se de-a binelea spre interior te rog să mă lași să-mi fac meseria! Fă-ți-o! Du-ne la destinație! Asta-i bună! Cum ne împotmolim un pic, ne întoarcem! Fiecare din noi este așteptat, este..., își are problemele sale. Așa-i, dom' profesor, așa-i! confirmă grav Lazăr. He! exclamă profesorul, observîndu-l. Ce mai faci, Lazăre? Aranjez foile de viță. Tovarăși! se impune din nou șoferul. Uitați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni unui animal speriat, ce-și caută propriile-i urme de întoarcere. *** Vine, sigur că vine! răspunde nervos un bărbat în uniformă auto, aruncînd receptorul la loc, în furcă. Nu-i chip să ningă un pic mai tare, ori să bată vîntul că toți te-ntreabă dacă mai circulăm regulat. Parc-am fi asociație de birje trase de mîrțoage, nu întreprindere de transporturi auto. Dumneavoastră? întreabă spre tînărul din ușă. Cursa rapidă... Vine! Că dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uită cruciș spre Mihai: Dă-mi și două palme pe lîngă ce-ai zis acum că tot nu înțeleg unde bați. Sudorul tău, Bogdan, lucrează în oraș, la finisarea unor vile, nicidecum la vreo secție care stă. Scutură-l un pic pe maistru și-ai să vezi, sau, de ce nu?!, pune-l pe maistru să semneze singur pontajul, să răspundă el! Ești sigur? Pe cuvîntul meu! Ți-o spun pentru că, de obicei, noi, ăștia tineri, sîntem puși mereu în prima linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
femeie, apoi, cînd cățelușa este lăsată jos, își ia băieții de mînă și se întoarce la masă. Nu mai sta așa, ce sfîntu'! spune el încet soției. Întoarce-te, să ai și tu grijă de copii, că nu mai pot, pic de somn. Ast' noapte eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul. Îi freacă pe ăștia din Direcția comercială de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa la telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
placul Mariei. "Se înșeală dacă își închipuie că fac petrecerea la ei mîine seară. Găsească-și alt dramaturg!" hotărăște Mihai, fără să aibă curajul s-o spună cu glas tare. Proastă cafea; te-ai grăbit arată Maria spre ceștile fără pic de spumă. Efectul va fi același. Dorești și o vodcă? întrebă Mihai calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți impresiile. Vrei o țigară? Mulțumesc! Voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la Sălcii, întroienite. Zău?! Ia stai, devine el atent cum adică, n-a venit cursa rapidă? Poate spre seară; n-am mai trecut pe la autogară să văd. Hm! surîde Săteanu unui gînd. Nu-i strică să mai și înghețe un pic domnul profesor, că mîine seară mi-l înfierbînt eu... Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea cafelei în gura cuptorului de la instalația de cercetare. Auzi, întreabă Săteanu ce putere are cuptorul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și, hm!, de ce nu ți-aș spune?, și o profesoară; una minunată, dar cam..., ne trata de sus, ne lua peste picior eram și tare proști, ăsta-i adevărul -, dar... Săteanu se oprește. Se oprește pur și simplu, fără nici un pic de jenă că ar fi vorbit de lucruri intime. Ține un creion chinezesc între degete și-l rotește mult timp, admirînd frumusețea desenelor. Ia zi-mi, Mihai, întreabă el cînd erai elev, te-ai îndrăgostit de vreo profesoară? Oo-o! rîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv al nepoatei sale trebuie să judec clar, lucid, să fiu la înălțime. Și totuși, Mihai are dreptate (ar fi trebuit să-l reped un pic, ce mă ia el, un mucos, pe mine cu cartea lui Aristotel?!) Maria s-a comportat incredibil. Tot timpul, tot timpul... De ce? Ba, cîțiva ani după naștere a făcut și tratament... Ce s-a întîmplat, în fond, atunci?" Scoate agenda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

să devină un membru cu drepturi depline al acesteia. Era sigur de asta, pentru că Dave 2 i-o spusese pe șleau. — Dragul meu Dan, rostise el, mă simt de parcă ți-aș fi tată și poate că relația aceasta e un pic prea apropiată pentru doi alcoolici în curs de recuperare. Trebuie să ne desprindem. Trebuie să ai propria poziție și propriul sponsor, așa cum e cazul meu. Dave se referea la practica obișnuită la Alcolicii Anonimi ca membrii cu o perioadă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o bere? Dan se holba la ea. Și se tot holba. În bucătărie se făcuse atât de liniște, că s-ar fi putut auzi musca. Știi bine că nu pot să beau bere, Carol. Și știi și de ce. Nu era pic de ranchiună în vocea lui, iar ăsta era un semn bun; părea mai degrabă nehotărât. — Da, da, îmi cer scuze, uitasem de asta pentru o clipă. În orice caz, mă gândeam că doar un pahar... poate că nu ar conta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
locul în care se afla: cu picioarele desfăcute, în fața ferestrei, privind la statuia cerbului ce străjuia intrarea în localul cu același nume. Oare să mă duc să beau ceva? se întrebase Bull. Se simțea cam însingurat în seara aceea, un pic deprimat. Era încă destul de tânăr pentru a asocia ideea de boală cu atenția pe care ar putea să i-o acorde ceilalți, și dorea ca maică-sa să fie acolo să-i refacă pansamentele și să-i pregătească ceva pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la oglinda înaltă, la fel cum făcuse și Bull chiar la începutul acelei zile ciudate. Se poate ca atingerea lui Alan să fi fost ușoară și profesională, numai că Bull simți că durase un pic prea mult. Alan desfăcu acele de siguranță care susțineau bandajul și începu să-l desfășoare. Cu fiecare răsucire mai dispărea un strat. Scoțând pansamentul lui Bull, Alan avu sentimentul că, în sfârșit, face un lucru cu adevărat sexy, ceva concret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să ne vedem cu cineva pe care-l cunoaște el în zonă... — Păi și de ce n-ai zis așa? Ne scuteai de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o domnișorică agățată în vreun bar.) Și e cam măritată. Gillis fu surprins să-și dea seama că e ușurat de mărturisire. — Păi și de ce n-ai zis nimic? Ce naiba, am fi înțeles cu toții. Of! Băieți, Johnnie a călcat un pic strâmb. De asta se fofila el în turneu. Membrii echipei Wanderers începură să chicotească. Tipi mari, siguri pe ei, îmbrăcați în pulovere. Bull era apreciat pentru constituția lui atletică. Pentru că înscrisese așa de multe puncte, chiar dacă încă se resimțea după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
uite cum era tandru cu soția, având în ochi privirea aceea pe care o mai văzuse. Chiar privirea pe care o avea înainte de a-i spune lui Bull, cu un accent fals țărănesc: — Ce-ar fi să ne rostogolim un pic, dragă? Bull se ghemui și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

sărac lipit pământului, decide fără ezitare să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic de recunoștință, invită un vrăjitor taoist să izgonească vulpea din casă ca pe un duh rău. Supărată foc pentru o asemenea ingratitudine, vulpea nu numai că i-a luat înapoi tot ce i-a dat bărbatului, dar l-a și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

că am fi vorbit numai noi, ți-aș fi înșirat toate poveștile din lume și, mai ales, ți-aș fi dat, naibii, porcăria aia de mașinuță de fier neagră și din Germania pe care mi-ai cerut-o doar un pic, mai ții minte?, și eu n-am vrut să ți-o împrumut fiindcă se strică și tu m-ai făcut calic și-ai murit mai târziu, iar eu pe atunci habar n-aveam ce înseamnă „calic“, darămite c-o să mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu încă treizeci și unu de pionieri minusculi cu tricolor alb-negru, era o zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă, ar fi făcut sigur carieră în baschet dacă nu s-ar fi dedicat celor mici, în timp ce tovarășa Ulărescu, cu care n-am nici o fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
spre câmp: dacă nu ne omorau oamenii, așa cum promiteau, amestecând crima cu Dumnezeii, iar Dumnezeii cu mamele noastre, ne-ar fi sfâșiat câinii; poate asta a fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru nimic în lume. Pauză de miracole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
îngădui să te găsesc să te îngrădesc în povești sau scrisori, ce să zic: mersi nenicule că m-am trezit și eu acuma să fac pe politicosul - domnule Matei Mic..., îi dați voie lu’ Matei Mare să se joace un pic cu dumneavostră?, ieșiți nițel afară?, vă mai uitați la returul Dinamo-Liverpool cum alunecă bou’ de Al. Nicolae și mustăciosu’ de Rush îi dă gol lu’ Moraru, pe urmă râde și aleargă, iar ecranul se împarte în patru la reluare, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
niște simțiri speciale ca să par și eu mai șmecher?, îmi spuneți ce veți face mâine, ce-ați făcut ieri și așa mai departe ca să nu mă mai contrazică fratele meu care e și al dumneavoastră?, vă mai lăsați folosit un pic, doar atât cât să nu m-apuce durerea de cap că v-am spus eu dumneavoastră?, asta e, Matei, pe bune, dacă ar fi după mine, mi-ar fi de ajuns să te știu acolo, bine, sănătos și înconjurat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
să se umfle. Vara am plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina unui unchi cu suflet de contabil, era cald, foarte cald, mie ca de obicei mi-era greață, ne-am oprit la mânăstirea Țigănești să întrerupem un pic transa mistică a străbunicii, unchiul și-a amintit din senin că fusese ofițer de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]