10,156 matches
-
ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu-i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de-o parte de ei. Ajungînd În pădure, se așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pămînt lîngă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrîu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
creează o atmosferă ce amintește de pînzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două-trei zile Înainte, aveam să le pictez la șevalet ca pe o natură moartă. Enciclopedia morților a fost tipărită pentru prima oară În mensualul belgrădean Književnost, din mai-iunie 1981, iar un an mai tîrziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de piatră, inventarea olăritului, torsului, țesutului, prelucrarea aramei și aurului denotă trecerea la economia productivă. în vechea civilizație europeană, după cum a denumit-o Marija Gimbutas, a fost inclus și spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, aici manifestându-se o ceramică pictată în culorile alb, negru și roșu, unică în peisajul cultural neolitic european, dar această civilizație a dispărut sub loviturile unor populații de stepă: „Transformarea radicală a Vechii Europe - spune Marija Gimbutas - este evident în mărturiile arheologice nu numai prin absența
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sate. Prin anul 1890 s-a aprobat legea prin care preoții au fost plătiți de la buget. Jorj Sterian a fost căsătorit cu o franțuzoaică în 1900 și au avut doi copii, un băiat și o fată. Între anii 1925-1927 a pictat biserica „Sfinții împărați”din Bacău, împreună cu fiul său, care s-ar putea să fie acum (1970), arhitect la Iași, ne spune cronicarul Toader Boca. Daniel Justet (1810-1900) Profesorul Daniel Justet, italian de origine, este legat de familia proprietarilor Sterian, atât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cultură materială care se încadrează epocii neolitice și de trecere la epoca bronzului, care demonstrează vechimea locuirii pe aceste meleaguri. Complexul cultural „Cucuteni” considerat „un unicat în Europa de acum 5.000 de ani, se remarcă printr-o ceramică artistică pictată în culorile negru, alb și roșu care evidențiază „în unele cazuri, elemente zoomorfe și chiar siluete umane”. în perioada de trecere spre perioada bronzului are loc pătrunderea succesiv a populației de stepă, călăreți nomazi, crescători de animale, care distrug vechea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și prezentarea unor programe artistice diversificate: coruri, recitări, teatru și, evident, dansuri populare. În procesul de culturalizare a satelor, învățătorii organizau cu tinerii din sat șezători, cercuri de gospodine - se învățau rețete culinare, dar și meșteșugul și arta de a „picta” pe îmbrăcăminte și pe lenjerie modele diversificate, cu acul, inclusiv elemente de broderie. Pentru băieți se organizau ateliere pentru învățarea meseriilor, apoi erau instruiți la premilitari, nu numai cu mânuirea armelor. Tinerii și tinerele din sat erau atrași pe scena
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acela pe care diavolul i-l trimisese spre a-și bate joc de el. La zece ani, Julián anunță că voia să devină pictor, ca Velázquez, căci visa să abordeze pînzele pe care marele maestru nu mai apucase să le picteze În viață, susținea el, din pricină că era obligat să-i tot picteze pe debilii mintali din familia regală. Ca să nu lipsească nimic, lui Sophie, poate pentru a-și omorî singurătatea și a-și aminti de taică-su, i se năzări să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
joc de el. La zece ani, Julián anunță că voia să devină pictor, ca Velázquez, căci visa să abordeze pînzele pe care marele maestru nu mai apucase să le picteze În viață, susținea el, din pricină că era obligat să-i tot picteze pe debilii mintali din familia regală. Ca să nu lipsească nimic, lui Sophie, poate pentru a-și omorî singurătatea și a-și aminti de taică-su, i se năzări să-i dea lecții de pian. Julián, care adora muzica, pictura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puterea. Fiecare „inimă” preia atunci controlul intern și extern al resurselor energetice celor mai eficiente și al mijloacelor de comunicare celor mai rapide. Bancheri, artiști, intelectuali și inventatori vin să-și aducă banii, să-și construiască palate sau morminte, să picteze portretele noilor stăpâni ai lumii, să le conducă armatele. în jurul acestei „inimi” se află un anumit mediu, format din vechi și viitori rivali în declin sau în expansiune. Restul lumii, regatele și imperiile, formează periferia, parțial guvernată de rânduielile anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
port, iar portul utilizat de ea pentru a-și vinde magnificile pânzeturi, Genova, nu este deocamdată pregătit să preia ștafeta de la Serenisima Veneție. Bruges ar putea reveni la putere: orașul e încă viguros, atrage artiști și negustori; Jan van Eyck pictează aici, în 1434, primul portret de negustori din istoria picturii, în care apar doi florentini instalați la Bruges, Arnolfini, marcând astfel intrarea în artă a individului laic. Dar, în 1482, prosperitatea orașului flamand este compromisă pentru totdeauna odată cu moartea Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
altă femeie? — Bineînțeles că nu. Pe cuvântul dumitale de onoare? Nu știu de ce am pus întrebarea asta, dar a fost un lucru foarte inteligent. — Pe cuvântul meu de onoare. — Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, de ce ai părăsit-o? — Vreau să pictez. L-am privit îndelung. Nu înțelegeam. Mi s-a părut că e nebun. Vă rog să nu uitați că eram foarte tânăr și că pe el îl consideram un om între două vârste. Am uitat totul în afară de propria mea uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și că pe el îl consideram un om între două vârste. Am uitat totul în afară de propria mea uimire. — Bine, dar ai patruzeci de ani. Tocmai asta mă face să cred că ar fi timpul să mă apuc. Dar ai mai pictat vreodată? — Am vrut oarecum să mă fac pictor când eram copil, dar tata mi-a spus să intru în afaceri, susținând că nu se pot câștiga bani din artă. Am început să pictez puțin, acum vreun an. De atunci încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timpul să mă apuc. Dar ai mai pictat vreodată? — Am vrut oarecum să mă fac pictor când eram copil, dar tata mi-a spus să intru în afaceri, susținând că nu se pot câștiga bani din artă. Am început să pictez puțin, acum vreun an. De atunci încoace am urmat niște cursuri serale. Deci acolo te duceai când dna Strickland credea că joci cărți la club? — Întocmai. De ce nu i-ai spus? — Am preferat să păstrez taina. — Dar știi să pictezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pictez puțin, acum vreun an. De atunci încoace am urmat niște cursuri serale. Deci acolo te duceai când dna Strickland credea că joci cărți la club? — Întocmai. De ce nu i-ai spus? — Am preferat să păstrez taina. — Dar știi să pictezi? — Deocamdată nu, dar o să învăț. Tocmai de aceea am venit aici. La Londra nu puteam obține ceea ce doream. Poate că aici o să izbutesc. — Ți se pare posibil ca un om să realizeze ceva când pornește pe un drum nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să crezi că ai talent? Un minut bun nu mi-a răspuns. Privirea i s-a oprit asupra mulțimii care trecea pe lângă noi, dar nu știu dacă o vedea de fapt. Răspunsul lui nici n-a fost răspuns: — Trebuie să pictez! — Dar nu cumva îți iei niște riscuri îngrozitoare? Atunci și-a întors privirea către mine. Ochii lui aveau în ei ceva ciudat, așa că m-am simțit tare stânjenit. — Câți ani ai? Douăzeci și trei? Întrebarea mi s-a părut deplasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poate întâmpla un miracol, să devii un mare pictor, dar trebuie să recunoști că șansele sunt una la un milion. Ar fi o dezamăgire groaznică dacă până la urmă ai fi silit să accepți ideea că ai stricat totul. — Trebuie să pictez, repetă el. — Presupunem că nu vei fi niciodată un artist de mâna a treia. Crezi că a meritat să renunți la toate? La urma urmei, în oricare altă sferă socială contează prea puțin dacă nu ești foarte bun. Te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
binișor și dacă ești mediocru. Însă pentru un artist e cu totul altceva. — Ești un tâmpit fără pereche, mi-a spus. Nu văd de ce. Dacă nu cumva e o tâmpenie să spui ceea ce e evident. Îți spun că trebuie să pictez. N-am încotro. Nu mă pot stăpâni. Când un om cade în apă nu mai contează cât de bine înoată. Totul este să iasă la mal căci altfel se îneacă. Glasul lui era de-a dreptul pătimaș și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei crize de nervi. — Ei, spune ce vești ne aduci? zise ea. — L-am văzut pe soțul dumitale. Mă tem că s-a hotărât definitiv să nu se mai întoarcă. Am făcut o pauză și apoi am adăugat: Vrea să picteze. — Ce vrei să spui? strigă dna Strickland uimită la culme. — N-ați știut că e pasionat de un asemenea lucru? — Cred că e nebun de legat! exclamă colonelul. Dna Strickland se încruntă puțin. Își scormonea amintirile. Îmi aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
meu Dirk Stroeve. Dirk Stroeve era una dintre acele persoane la care - în funcție de caracterul fiecăruia - nu puteai să te gândești fără un râs batjocoritor sau fără să dai jenat din umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste pentru artă și picta modelele care trândăveau pe scara lui Bernini din Piazza di Spagna, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dai jenat din umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste pentru artă și picta modelele care trândăveau pe scara lui Bernini din Piazza di Spagna, fără să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă și pictate cu și mai multă grijă. Nici o fotografie n-ar fi putut să fie mai exactă. Unul dintre pictorii de pe la Villa Medici îl numise pe Stroeve Le maître de la boîte à chocolats. Dacă te uitai la tablourile lui ai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și am impresia că aceasta este viziunea pe care a păstrat-o întotdeauna, orbindu-l, așa încât nu mai putea să vadă realitatea. În pofida brutalității adevărului, continua să vadă cu ochii spiritului o Italie a briganzilor romantici, a ruinelor pitorești. El picta un ideal - un ideal sărac, banal și deteriorat, dar era oricum un ideal. Și asta conferea un șarm de netăgăduit caracterului său. Pentru că simțeam acest lucru, spre deosebire de alții, mie Dirk Stroeve nu mi se părea pur și simplu un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme la Paris și că mi-am luat un apartament, mi-a făcut reproșuri aspre că nu l-am încunoștiințat. Mi-ar fi găsit el un apartament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]