24,603 matches
-
are el bani și informații, mai bine să te mulțumești cu banii siguri pe care ți-i dă lună de lună, cu timpul au constatat că este chiar mai uman decât cei de la sindicat, care se bat cu cărămida în piept lăudându-se cu eforturile extraordinare pe care le fac negociind contractul colectiv de muncă, și când colo nu fac decât să își negocieze posturi în guvern și în parlament, poți chiar să ai mai mare încredere în securist decât în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui, Doamne, îi va spune vreodată că i s-a urât de atâta suferință. S-a măritat cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apoi s-au adunat toți oamenii din cartier, copiii stăteau hipnotizați, la unii a început să li se întărească părul, copilul care se izbea cu capul de pereți a putut fi dezlegat pentru prima oară, a adormit cu mânuțele pe piept, liniștit, de când se născuse se zvârcolea într-una ca pus la picamăr, una din îngrijitoare și-a făcut cruce, "slavă Domnului că am scăpat de ăsta, era pedeapsa cerului peste noi", dar copilul a dormit șapte zile în șir, după
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de zi de acum încolo, încerca să înțeleagă unde se află, dar bezna din sală nu o lăsa să ghicească niciun amănunt, toată lumina era focalizată pe Zinzin și undeva în sală îl zări pe Alex, inima îi tresări în piept ca scoasă din minți, o simțea ca pe o pasăre prinsă în cursă, Alex îi face un gest cu mâna, în semn de salut, Zinzin cântă ca în zilele ei magice, a încălecat vioara și cântă în transă, muzica țâșnește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ceară, femeia aleargă, aleargă, cu toate acestea nu poate înainta, picioarele i s-au înfipt în pământ, în jur se așterne o tăcere de mormânt. Este la doi pași de gardul de sârmă. Inima începe să îi zvâcnească în piept. El o așteaptă. Ea se apropie. Lumina este tot mai difuză, dar chipurile lor radiază lumină. Îi vede fiecare mușchi al feței. Are o figură blajină, sub caschetă se aprind doi ochi cărora nu le poate distinge culoarea, are și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ea însăși, de viață, de toate câte le vede în jur. Se consideră foarte puternică, dar gândul sinuciderii îi dă târcoale, i se pare o soluție, nu mai poate îndura durerea insuportabilă care i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii i se par urâți, îngrozitori de urâți, se simte la marginea unei prăpastii care o absoarbe înăuntru, iar ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
repeta în gând aproape cu frenezie: "O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus din nou la repetiții, a evitat să se uite în ochii mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui Zinzin trece în carnea ei, în sală intră primul ministru, ambasadori din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele țării, unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează, vocea din coșul pieptului scurmă cu râvnă, durerea se întețește, și ea e doar la poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără întoarcere, cerul e înalt și pustiu, își simte pieptul strâns într-un cerc de foc, îi vâjâie capul, băiatul cel mare a plecat din țară fără să se uite înapoi, i-a spus din pragul ușii: "Mă duc, mamă, unde văd cu ochii, nu are de ce să-mi pară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toamna, zilele reci inundate într-o lumină diafană, în sală se aud doar sunetele pianului, ca o orchestră, Sandei își odihnește durerea, pe chipul lui Zinzin curg șiroaie de lacrimi, stă dreaptă, frumoasă ca o nomadă, strângându-și vioara la piept... Se uită la Alex, privirea i se întunecă, se vede alergând pe străzile Parisului, după întâlnirea din toamna trecută, a chemat-o la Paris, împreună cu orchestra, voia să reorganizeze ambasada de acolo, pe alte principii, un fel de orchestră a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deschis ușa de la intrare și cu privirile înfipte în pardoseală i-a spus: "dă-mi voie să te conduc", au coborât scările, s-au pierdut printre blocurile din jur, tăcuți și singuri, tăcerea grea dintre ei îi scormonea în coșului pieptului, gândurile i se învălmășeau în creier, cuvintele nu mai aveau nicio substanță, niciun cuvânt nu mai avea niciun sens, după multă vreme i-a spus cu o voce obosită pe care nu și-o recunoștea: "spune-mi, Alex, ție nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sunteți copiii noștri. Să fiți buni prieteni, să vă împăcați ca doi frați! Când tatăl său îi spuse lui Mihăiță că nu-l va da țiganilor, inima îi zvâcni cu atâta putere, de parcă ar fi vrut să iasă din coșul pieptului. În clipa aceea Alex putu să definească că tulburarea lui intrase pe ape liniștite și el se afla neîndoios sub imperiul unei bucurii fără margini. În ziua aceea, soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tine, fato! Vrei? - Eu vreau, dar trebuie să vrea și ai mei... - Ei, asta se va aranja, numai dacă inima ta o poți muta la mine, pentru că eu mi-am pierdut-o demult; nu simți că ai două inimi în pieptul tău? - Vișinel, Vișinel, tu știi care sunt obiceiurile șatrei. Noi doi nu ne putem abate de la legile sfinte ale neamului nostru. - Le vom îndeplini pe toate, cu credință și supunere, dar vreau cât mai repede, cât mai repede, auzi!? * Pețitorii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gând înălțător, Spre-al tău viteaz, dar și ciuntit popor Să-l văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și din Voroneț, Urcând la cer mesajul îndrăzneț, Strigat din mii de piepturi, ne-ncetat, Spre Eminescu, ginta sa latină Și lumea rea, atât de cabotină. Las deoparte nostalgia ținutului bucovinean de obârșie, leagănul credinței ortodoxe, pe care l-au cântat poeții și l-au zugrăvit scriitorii, ca să parcurg cronologic o evoluție de la stadiul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
noi, era că nu luam de la străini sau sărăntoci, preluând o atitudine haiducească, bazată de cele mai multe ori pe apoftegma: „dușmanul dușmanului meu e prietenul meu”. De la Lala și frații Costescu am învățat să fumez cu adevărat, să trag fumul în piept și să strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi ieșea fum pe ochii bulbucați. Normal că cele mai bune țigări erau alea cu filtru, unele chiar parfumate pe deasupra, gen Litoral, Amiral
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sprijin înapoi pe antebrațe: T1 - balansarea piciorului stâng înainte; T2 - revenire; T3 - balansarea piciorului drept înainte; T4 - revenire; T5 - T8 - idem T1 - T4 cu balansarea piciorului lateral. • P.I. culcat facial, brațele sus: T1 - coborârea brațelor prin lateral, îndoite la nivelul pieptului; T2 - trecere prin săritură în sprijin ghemuit înainte; T3 - săritură dreaptă cu ridicarea brațelor prin înainte sus; T4 revenire în sprijin ghemuit înainte; T5 - trecere prin săritură în culcat facial, brațele îndoite la nivelul pieptului; T6 - ridicarea brațelor prin lateral
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
prin lateral, îndoite la nivelul pieptului; T2 - trecere prin săritură în sprijin ghemuit înainte; T3 - săritură dreaptă cu ridicarea brațelor prin înainte sus; T4 revenire în sprijin ghemuit înainte; T5 - trecere prin săritură în culcat facial, brațele îndoite la nivelul pieptului; T6 - ridicarea brațelor prin lateral sus; T7 - extensia trunchiului, brațelor, picioarelor; T8 - revenire în P.I. • P.I. pe genunchi, pe palme înainte sprijinit: T1 - T4balansarea piciorului stâng înapoi; T5 - T8 - balansarea piciorului drept înapoi; T5 - T8 - idem T1 - T8 - cu balans
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
jos În sus. Și a Început să-mi fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o mâzgă uscată și tăioasă, cu litere căzute strâmb, ce se lovesc Între ele strident, aglomerat, cu sunete sticloase, iar și iar, rănindu-mi buzele cu lamelele lor fine, abia perceptibile, sângerându-le usturător, sufocant. Deschid ochii speriat, horcăind, cu pieptul convulsiv, aburind de transpirație, trec orbecăind prin lumina de pe hol, care, trezită brusc, mă fulgeră dureros, și mă arunc În baie, strecor capul Înfierbântat sub arcada de inox a robinetului și slobod fluidul rece, covârșitor, care-mi inundă țeasta cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dezordonat, făcându-l să pară caraghios și oarecum inofensiv. Ei, ce spuneți, Îl auzii din nou, sunteți de acord? Mă interesează prima impresie... v-am văzut citind și... m-am gândit să... Din sacoul pepit Îi atârna o batistă la piept, pe care o folosi iarăși pentru a se șterge la gură. Bine, i-am spus pe un ton amabil, căutând să Înțeleg ce voia și Încercând să intru În “jocul” său (cu nebunii nu tre’ să te pui niciodată, nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tre’ să te pui niciodată, nu-i așa? să-i contrazici ori mai știu eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În picioare, a făcut o scurtă pauză, și, Îndreptându se din spate, a tras aer În piept și a rostit cu pleoapele strânse, pătruns până-n adâncul ființei: meelaancoliiieeeee. L-a pronunțat aproape cantabil, modulându-și vocea Într-un fel nemaiauzit de mine, insistând asupra vocalelor, pe care le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]