14,398 matches
-
Și aripioarele delicate ale năsucului i-au tremurat. Lui Rusalin Pop, venit la orfelinat de Crăciunul lui '88, i-a spus tată. "Era un truc. Alegeam pe cîte cineva dintre vizitatori și mă prefăceam că-l recunosc, că-i părintele pierdut și regăsit". Pot să-mi închipui multe despre fata asta fără copilărie. Înaintînd în vîrstă cu apăsarea că, gata, la 18 ani trebuie să se descurce, să-și găsească slujbă, locuință, rost. Ce rost? Îmi pot imagina și ce simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să se adune în jurul meu și făceau să crească apele spre un al doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot aduce jumătatea înapoi. Am înțeles, atunci, că refacerea ciclică a Potopului îmi va reaminti mereu nostalgic de jumătatea mea pierdută. Mă trezesc într-un lac de sudoare. Mă ridic brusc în capul oaselor. Chipul reflectat în oglinda de la capul patului îmi arată deopotrivă figura mea din față și din spate, pentru prima dată amândouă împărtășind aceeași stare de groază, neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alfabetul pe care-l avem la îndemână, dar acel ceva îl simțim și-i ducem dorul și-am vrea să-l regăsim într-o formă sau alta. Sperăm că un alt timp, mitic sau nu, ne poate readuce acel ceva pierdut, fie și numai pentru o clipă, fie și dacă nu-l înțelegem ce este. Cu alte cuvinte, amândoi am căutat acel timp revolut pe care credeam că l-am găsit în acest parc. Noi știm că am existat întotdeauna, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al străbunicului dintre perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău, cu care era recunoscut la hore, de cel de bărbat însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din scena a noua a fost într-adevăr o zeitate sau un spirit al piesei ce a intervenit pentru ei. Când spiritul piesei este încă viu (că doar l-ați văzut cu ochii d-voastră!), înseamnă că nu e totul pierdut, mai este mereu ceva de spus. După cum vedeți, prin intervenția benefică sau nefastă a zeilor, viețile oamenilor se pot schimba miraculos, și nu numai ale lor, ci și ale creațiilor lor. Și asta se întâmplă doar ca zeii să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dintr-o cutie prăfuită cu jucării stricate și vii, îndepărtate amintiri. O privesc distant și neputincios, pentru ca să eșuez mereu în aceleași erori și alegeri proaste și nechibzuite. Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt m-aș afla. Mâine dimineață, când am să mă scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să trăiesc; puse cap la cap, aș putea desluși cu ele semnificația trăirilor de peste noapte și asta mi-ar explica mai bine sensul rătăcirilor mele. Uitarea este o stare profundă a memoriei, spunea Borges; deci memoria viselor nu e complet pierdută! Ea se poate înscrie paradoxal în seria evenimentelor trăite, deci a memoriei diurne. (E posibil să trăiești ce ai visat, la fel cum visezi ce-ai trăit!) Deci memoria viselor poate reveni direct, sub forma vieții sau a artei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de bine, le recunosc gesturile, atitudinea, firea, dar nu și numele? Pe niciunul nu-l pot lega de vreun moment din viața mea. Oare există ei dincolo de acest spațiu sau tu i-ai plăsmuit aici tăcute ființe ale memoriei tale pierdute? Mărturii Lista vindecărilor săvârșite de Joao și ,,entitățile" sale în cei 48 de ani ai săi de activitate spirituală este imposibil de lungă. Enumerăm aici doar un șir disparat de evenimente de dată recentă sau mărturii ale celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat ca suport în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație dintre lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu averea pierdută, căsnicia dacă era cazul și de cele mai multe ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele ușilor închise, devenea, încet dar sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de femeie slabă, cu inocența pierdută, a neputinței în fața sorții de a opune rezistență crudelor ei căi, pe când undeva, în adânc, victoria era serbată rece și sec, asemenea răspunsului soldatului la felicitările superiorilor: Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
printre candelabrele de cristal, în brațele lui Mitică, plutește. Din serul rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin până să leșine. Din restul de sânge, se vor afla celelalte determinări hematologice (hematocrit, numărători, frotiu de sânge). E pierdută. Mitică o sărută în văzul lumii. Cineva cheamă Poliția. Îl arestează pe Președintele Franței pentru că nu avea actele la el. Cartea de identitate, s-a dovedit ulterior, era expirată de pe timpul unchiului său, de când începuse în 1792 primul război dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de echilibru pe sârma fragilă dintre prezent și viitor, le admira curajul, dispăreau din trecutul ei, a fost, era, de fapt, acum, un prezent continuu, în care părinții erau o prezență continuă, ceva mai bătrâni, dar tot părinți, ceva mai pierduți, dar tot părinți, ceva mai morți, dar tot părinți, dacă și acum simțea în palme strânsoarea mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Proiectoarele s-au stins și actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu vorbisem?), nu mai știu cine ești și unde suntem (nu m-auzeam!). Gândurile erau mai pierdute decât sursa, într-un somn de refacere. Eram la ora de cosmetică și masaj, în transa atâtor reflexii. M-am îndepărtat de mine însumi și m-am privit. Era altcineva acela din care plecasem. Cu o pagină înapoi, începusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi doar pragul templului, parțial viață, parțial moarte, jumătate zid, jumătate pâine, jumătate cer, jumătate Dumnezeu. Greierii tinereții din tufele parcului, ieșeau de sub hainele Milionarului, din urechi i se scurgeau larve care până la picioarele mortului deveneau fluturi, fluturii iubirii mele pierdute, frumoasă dar încarcerată în concepte și prejudecăți, așa ca mine, zise Mioara. Fluturii aceștia frumoși, fiecare însemnând o zi din timpul iubirii nefericite, câteva mii, numără Ghiborț, care nu știa că nici el nu mai aparține acestei lumi, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ascultau, opriți din stereotipia divină chiar îngerii, așa ceva e strigător la cer, neașteptat, nepământean și nedivin, dar de unde, de unde, și cum, și cum, de ce, de a, o notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi ieșit, i ar fi tras un șut în fund luîndu-și la revedere, zice Dendé. Gîndiți-vă cum am rezistat noi, cum am ținut cu dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe celălalt sens, s-ar putea să-ți apară ceva din față, și la viteza asta n-o să fii în stare să eviți coliziunea, zice simțind că-i crește pulsul. — Degeaba încerci să-ți explici de ce și cum, e timp pierdut, zice Monte Cristo, n-are nici o logică, de ce era nevoie să ne ia pînă și mîncarea de la gură, și căldura din calorifere? — Totuși a făcut și multe lucruri bune, zice Sena, gîndindu-se la Casa Poporului, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Metrou, Transfăgărășanul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai spus despre ce e vorba. Tușico, Angelina, mai trebuie să vă spun ceva legat de același subiect, mai e ceva la mijloc, dar jur că n-o să mai dureze atîta. De parcă ar mai conta, oricum noaptea asta e deja pierdută, spune Tușica. Știam că n o să fie așa de simplu, începe să le explice, dar în situații din astea te bazezi întotdeauna pe prietenie, nu poți să apelezi la orice nou venită în secție, cu care n-ai avut ocazia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
jucat îndelung cu lingurița de zahăr în ceașca cu cafea. Credeți că Bătrînul ar fi fost de acord? întreabă Dendé, simțind nevoia să-și caute agenda și să-și reia notițele, adică să punem totul pe foc pentru o cauză pierdută? — E o prostie ce spui, îl corectează Roja, dar din moment ce vorbim încă despre ea înseamnă că mai există, nu-i așa, Tîrnăcop? — Majoritatea celor care intră în zona de atracție a pămîntului ard de la sine, se fac scrum, se dezintegrează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut, își zise. — în sfîrșit v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici, îi face Roja semn Curistului, care se apropie împleticindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fie observat și cît să mai poată privi în direcția Baricadei prin spațiul îngust dintre parapet și balustradă. Deși în ultimele zile acumulase multă oboseală, simți bruc aerul nopții oxigenîndu-i plămînii, limpezindu-i creierul, poate că încă nu e totul pierdut, cîteodată un șut în fund poate însemna un pas înainte, se gîndește privind atent în direcția Baricadei, cu ochii sticlindu-i sub dîrele de lumină lăsate pe cer de trasoarele forțelor de ordine. Cred și eu, dom’ Petrică, izbucnește Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Gulie. Dacă te gîndești bine, zice Dendé, în clipa asta n-ar fi o soluție cu mult mai proastă decît cea care ni se pregătește. — Ce v-a apucat? se impacientează Roja brusc, cine v-a spus că e totul pierdut? încă nimeni nu poate fi sigur de victorie. E adevărat că avem mult de recuperat, dar cel puțin ne aflăm încă pe urmele lor, i se pare. — Nimic, dom’ Roja, spune Tîrnăcop dîndu-și seama că îl luase gura pe dinainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]