22,633 matches
-
procesele izvorîte din nevoi. Mi-e imposibil să mă concentrez pentru ficțiuni, cînd creditorii bat la ușă." Dar în 1938 răzbise și cartea a apărut. Rebreanu nu s-a ținut la o parte de evenimentele politice. A fost șocat, de pildă, la 24 septembrie 1939, de uciderea și expunerea cadavrelor legionarilor după asasinarea lui Armand Călinescu. I se părea că "efectul este tocmai contrariul celui scontat de guvern. Lumea, în imensă majoritate, după prima revoltă pentru uciderea lui Călinescu, văzînd sălbaticia
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
comunismului, pînă în 1953, cînd dl Ov.S. Crohmălniceanu prefațează o ediție de Opere alese. Fără restituirea operei lui Rebreanu, totuși, nu se putea. Dar revenind la jurnal, să menționez că el este, pentru această perioadă, destul de striat în însemnări. De pildă, în 1942 însemnările lipsesc cu totul iar în 1943 e o singură însemnare din 23 septembrie, cînd observa: Nu știu cum ar mai putea Germania să cîștige războiul", dar credea că războiul va mai dura cîțiva ani. În 1944 aflăm numai patru
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
unui sistem de "ajutorare" ce pare mai interesat de burtă omului, decât de creierul lui, începe să facă ravagii și la noi) le dă conducătorilor o siguranță de sine nu numai penibilă, dar cu efecte tragice. Ar fi fost, de pildă, suficient că unul din acești falnici decision-makers să răsfoiască noul volum al lui Adam Michnik, Letters from Freedom (University of California Press, 1998) pentru a găsi o îngrijorătoare formulă ce descrie caracteristicile Balcanilor: "puțin fascism, putin comunism, putin egalitarism și
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
m-aș fi așteptat și analizele lui verbale sînt inca remarcabile, deși cred că premisa teoretică despre dublă intenționalitate a limbajului este greșită. Călinescu împărtășea indiferență lui Croce față de limbă. Rarisimele lui abordări lingvistice (în Opera lui M. Eminescu, de pildă) sînt menite să probeze ironic ineficacitatea perspectivei cu pricina. Și acum să revin la întrebarea mea inițială. Singurul răspuns care mi-a venit în minte ține de păcatul originar al criticii noastre: În critică românească, la început n-a fost
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
tradiției, în competiție figurează un număr considerabil de filme franceze (4). Și tot conform tradiției, și-au anunțat participarea zeci de staruri ale Planetei Cinema, cu numele legate de filme din festival sau doar de avalanșă de "evenimente paralele". De pildă, rămîne de văzut ce va face festivalul în memoria lui Stanley Kubrick, marele cineast dispărut de curînd, la 70 de ani. Kubrick, cel obsedat, în filmele lui, de o anumită "teatralitate a morții", a ieșit din scenă că într-un
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
mai solid import de "inteligență" cinematografică) produce în continuare a cît o mai putea! a filme de acțiune ca niște "montagnes russes" pe celuloid, filme de la care ieși absolut K.O. și în care "vechea gardă" (un Ringo Lam de pildă, prezent la Udine cu un The Suspect făcut cam cu mîna stîngă...) pare să fi predat ștafeta îndrăznelilor narative noilor-veniti: Too Many Ways to Be No.1 a exercițiu Pulp Fiction-esc datorat lui Wai Ka-fai -, Cheap Killers de Clarence Fok
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
funcție publică în stat, există la această oră, în România, căi cu ajutorul cărora cinstea are nevoie să își facă loc; mai mult - căi care se pot dovedi la fel de importante cum e cinstea însăși, atunci tot ceea ce presupune ea, ca de pildă valoarea personală, adevărul, respectul de propria persoană, devin elemente strict circumstanțiale care țin de acel cum bizar al carui rost e de a funcționa că șperaclu cinstit într-un concurs dat. Dacă, acum, în România, cinstea are nevoie și de
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
anunțuri care glosează prin sinonim: Vînd motofierăstrău / drujba, nou, american, pe benzină, cu lanț rezervă și anexe, preț 3,6 mîl. lei" (anunțuri din Tribună și Vitrină de Cluj, 1998). Perfectă normalitate a termenului poate fi atestata și narativ, de pildă de un banc (al carui început îl reproduc dintr-una din "arhivele" Internet): "Un țăran își cumpără o drujba din București. Drujba era garantată să taie 1001 copaci". Cazul în sine e, desigur, minor, dar mi se pare totuși interesant
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
în însemnările din jurnal, gruparea numită a uraniștilor (homosexualii) "printre care Negoitescu (incontestabil, personajul principal al jurnalului, datorită prieteniei sale calde cu autorul), Stere Popescu, Mihai Rădulescu, Petru Comarnescu, Ovid Constantinescu. Unii, ca Negoitescu, isi recunoșteau condiția, cei mai multi (că, de pildă, Comarnescu) o negau cu violența. Dar tipologia lor (vezi pagina 250 în al doilea volum) e bine, cu finețe surprinsă. Și le deplînge, justificat, starea de fapt. ("Căci erosul homoerotic este incomparabil mai obsedant decît al nostru, cel heteroerotic. Privită
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
o achiziție tîrzie și ea suporta permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox au încercat-o, de pildă, Mestrovici și Paciurea prin transferul stilisticii drapajului din bi- în tridimensional, adică din pictură în sculptură. Și exemplele ar putea continua și cu alte forme de adaptări. Dar daca în spațiul ortodox mai există un minimal reper corporal, în cel
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
uneori de un neverosimil stupefiant, spre a se amuză dar și spre a experimenta pînă unde poate merge credulitatea englezilor în fața unui native speaker. Englezii însă nu numai că îl cred, dar chiar ajung să reacționeze la fantasticele etimologii, de pildă, cu minunarea pe care ți-o provoacă un oracol, ale cărui vorbe nu numai că nu le pui la îndoială, dar de la care chiar te aștepți la ceva cît mai de necrezut. Există, în felul acesta, o ramă foarte interesanta
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
și epuizanta maladie. Moartea lor nu e subita, treptată, gradualitatea fiind exprimată cu o pregnanta tulburătoare, prin felul în care se retrag din viețile celorlalte personaje, dispărînd pe furiș din ficțiune. Ceea ce îl nedumerește cel mai puternic pe Cromer-Blake, de pildă, în legătură cu propria să moarte, este tocmai faptul că ea presupune o sustragere a lui din viețile celorlalți. Cumva, personajul nu își poate închipui cum ar arăta viața unui coleg de-al său în clipa în care el nu va mai
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
relua travaliul, publicînd, în 17 ani, alte zece volume. Spuneam că acesta e destinul simbolic al edițiilor critice, la noi, din opera scriitorilor noștri clasici fundamentali. Avem, desigur, si ediții critice încheiate. Dar pot fi citate și altele, începute (de pildă, Caragiale, Camil Petrescu, Ion Barbu) stau împotmolite pe drum iar altele (cum se întîmplă cu opera lui Arghezi) nici macar nu au început și Dumnezeu știe dacă vor fi începute vreodată. Dar daca pentru încheierea ediției critice Eminescu au fost necesari
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
celelalte ediții vor vedea, odată, cîndva, limanul încheierii sau zorile începutului. Însă revenind la ediția critică Eminescu, odată încheiată în 1994, singura decizie care s-ar impune ar fi reluarea ei, pentru că timpul a dezvăluit atîtea erori de sistematizare (de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
accentuare a ideii că istoria se repetă, acest număr al Magazinului istoric trimite la probleme de cea mai strictă actualitate, la fel de actuale însă și cu multe decenii în urmă, dar devoalează și momente ale istoriei celei mai recente. Propunerilor, de pildă, de legalizare a prostituției, care agită azi Parlamentul României, revista le oferă o incursiune în istoria chestiunii, începînd de la tăierea nasului, a punerii la stîlp sau chiar a înecării prostituatelor pînă la toleranță și controlul exercitat de stat asupra acestei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
sub forma sanscritei, ulterior însă, prin diversele speculații sau teorii comparatiste care găseau tot felul de aemănări între limbi europene și sanscrita, prin marele conglomerat numit indo-europeană. Opțiunea pentru ebraica avea oponenți serioși, se pare, încă din Antichitate, cînd de pildă Theodoret din Cyr susținea cauza sirienei mai degrabă decît pe cea a ebraicei, în vreme ce Grigorie de Nișă se limită să conteste, vehement însă, vechimea absolută a limbii semiților. Grigorie de Nișă chiar îi ironizează pe cei ce cred că ebraica
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
limbă universală, o limbă a științei. Cele mai multe dintre proiectele acestea ale unei limbi universale apelează la sisteme formalizate, mai ales la matematică, dar există totuși cîteva, fie și mai izolate, care propun, în subtextul lor măcar, construirea unui vocabular, de pildă, fundamentat pe ce credeau autorii care ar fi constituit un grăi primordial. Cert este că odată cu veacul al XVII-lea polemică între cei ce pledează pentru primatul ebraicei sau optează pentru o altă soluție se întețește. Miza e din ce in ce mai mare
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
arabă este socotita tot limba semitica. Antisemitismul, însă, este îndreptat împotriva vechilor evrei, nu a ansamblului de vorbitori de limbi semitice. Precizarea e esențială, ca să nu se înțeleagă că întemeietorii lingvisticii moderne ar fi fost explicit antisemiți cu toții. Bopp, de pildă, în prefață să la Gramatică comparată, insistă că ideea de naționalitate să fie ținută departe de noile științe ale limbii. Dar poziția lui Bopp pare a fi mai curînd un caz excepțional: un intreg capitol din cartea lui Olender este
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
de-a dreptul inexplicabilă dacă o raportăm la reproșurile adresate puterii actuale că nu a reușit în demersurile sale că România să fie primită în NATO. E de asemenea greu de explicat de ce guvernului i se reprosază, în ADEVĂRUL de pildă, slugărnicia față de NATO, cîtă vreme ministrul de Externe Andrei Pleșu declară limpede că executivul a făcut o opțiune proNATO, opțiune pe care vrea să o respecte. De altfel, în ADEVĂRUL editorialiștii ziarului au scris în repetate rînduri că România trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
măsură, Veselia generală, 1992 - impresionează și azi prin originalitatea umorului și prin plasticitatea riguroasă a fiecărei fraze.) Talentul literar îl face să aibă dreptate chiar și atunci când - din punct de vedere istoric său politic - nu are. În viziunea sa, de pildă, postumitatea lui Lenin se transformă într-o comedie funambulesca, imaginata parcă de Bulgakov. Iată câteva secvențe din această comedie: "Timp de șaptezeci de ani, milioane de oameni au fost obligați să studieze genială opera leninista. Noroc că mulți dintre ei
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
privite prin grila acelor scheme care facilitează lectură dar sărăcesc, uneori pînă la mutilare, faptele. Retrași într-o singurătate autoimpusa, cu o prezență publică aproape nulă, soții Chifu sînt foarte putin cunoscuți, chiar și în cercurile profesionale. (Numai așa, de pildă, poate fi explicat refuzul Centrului Internațional de Artă Contemporană de a le finanța tipărirea unui catalog, în timp ce expoziții de-a dreptul jenante prin mimetismul și superficialitatea lor au fost sprijinite cu o generozitate cel putin exagerată.) Iar acest exercițiu al
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
legat de o chestiune de statut disciplinar, așa cum încerc eu să o fac aici, ci se referă la o cu totul altă problemă, si anume cea a patrimoniului național. Numai că vorbind despre distincția dintre monument și monument istoric, de pildă, ori analizînd procesul prin care trecutul devine obiect de prezervare concretă din obiect de rememorare abstractă, Choay face inevitabil o incursiune pasionanta în filozofia occidentală, în istoria colecțiilor de artă și a colecționarilor, ori a diverselor politici și ideologii de
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
legătură cu trecutul el rămîne de fapt o parte constitutivă a prezentului trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
nici aceștia n-au fost prea multi. De altfel problemă atacurilor aeriene ale forțelor NATO asupra unor obiective precis delimitate din Iugoslavia a fost din ce in ce mai negativ abordată în presa cotidiană de la noi. În ADEVĂRUL Bogdan Chireac și-a pus de pildă întrebarea Să mai avem încredere în NATO? În CURENTUL, Cristian Antonescu își punea și el o întrebare, la începutul săptămînii trecute: "Să-și fi greșit, oare, calculele oficialii Organizației Nord-Atlantice?" pentru a afirma că aceștia au declanșat o operațiune de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]