4,896 matches
-
că Buonocore o fi fost el membru, dar tot nu putea să intre fără să prezinte legitimația de polițist. — Lasă-l să intre, spuse fata, făcându-i cu ochiul. Antonio o urmă pe alee, la umbra chiparoșilor Înalți și a pinilor seculari În formă de umbrelă. Mierlele cântau. Aerul mirosea a rășină și a iarbă proaspăt cosită. La centrul sportiv, În zona aceea retrasă a Tibrului, unde orașul Începea să se rarefieze, Îți părea că nici măcar nu mai ești În Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate ce acopereau terasele ca niște pleoape se aliniau În fața mării. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Asie. Se vedea deșertul. Munții, fluviile, orașele. Și totul era galben, cenușiu sau roșiatic. Iar apoi, când am traversat Mediterana, am văzut o fâșie verde, care apoi s-a transformat Într-o pată de un verde intens, Întunecat, ca al pinilor - și verdele acela era Italia. Și el se emoționase. Căci Italia nu e verde. A fost, dar nu mai este. A fost prădată și apoi sufocată cu o crustă de ciment. E ca și cum am vedea de sus imaginea unei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mi-a dat un cuțit și o bucată de lemn și mi-a zis să cioplesc un căluț pentru nepotul lui. Lemnul mi s-a părut cald și viu, iar jucăria a luat formă în mâinile mele fără efort. Inima pinului părea să-mi zâmbească. Tâmplarul a dat din cap uitându-se la ce făcusem și m-a dus la atelierul maestrului său, prezentându-mă ca pe un posibil ucenic. Și așa am descoperit ce aveam să fac în viață. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mă voi duce să cumpăr lemn din nord și aș avea nevoie de serviciile unui artist care știe cum să aleagă cel mai bun lemn. O să mergi la piețele din Memfis să vezi lemn de măslin, de stejar și de pin la discreție și o să alegi doar ce crezi că se potriveșe în casa și în mormântul regelui. O să faci cinste meseriei și numelui tău. Cuvintele lui erau seducătoare, dar Benia se uita doar la mine. Apoi Iosif și-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la el. Corabia vizirului trăgea după ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ciberneticii, de PNL și de tehnicile de deprogramare puse la punct la Esalen. În primul rând, trebuia eliberat individul, potențialul său creator profund. «Nu ne folosim decât 10% din neuroni.» „În plus, adăugă Jane (treceau atunci printr-o pădure de pini), ai putea să cunoști acolo tineri de vârsta ta. Cât ai stat la noi, am avut cu toții impresia că ai dificultăți În plan sexual.» Modul occidental de a trăi sexualitatea, adăugă ea, e total dereglat și pervertit. În multe societăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și Își continuă drumul. Locul Schimbării a fost creat În 1975 de un grup de foști „șaizecioptiști” (la drept vorbind, niciunul din ei nu făcuse nimic În ’68; să zicem că aveau spiritul șaizecioptist), pe un teren imens plantat cu pini, aparținând părinților unuia dintre ei, ceva mai la sud de Cholet. Proiectul, pătruns de idealurile libertare În vogă la Începutul anilor 70, Încerca să pună În practică o utopie concretă, adică un loc În care să se trăiască - „aici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
evoca un film de anticipație. Bruno privi scena timp de două-trei minute; apoi Își luă cortul sub braț și Începu să urce pe prima colină. Domeniul era format din mai multe coline Împădurite, cu luminișuri din loc În loc; ace de pin acopereau solul, grupuri sanitare comune erau diseminate ici și colo; locurile de camping nu erau delimitate. Bruno transpira ușor, era balonat; evident, mâncase prea mult la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia lui? Animatoarea atelierului de scriitură avea un păr lung și negru, o gură mare subliniată cu roșu carmin (tipul numit de obicei „bună de muie”); purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cuplu Înlănțuit; femeia părea să fie călare pe bărbat. „E dreptul meu...”, se gândi Bruno furios. Își scoase repede hainele, intră În jacuzzi. Aerul nocturn era răcoros, iar apa, prin contrast, delicios de caldă. Deasupra bazinului, prin rețeaua ramurilor de pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu i se distingeau trăsăturile feței. Bărbatul Începu să respire și el zgomotos. Mișcările femeii se accelerară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost salvată. Unde e Antonio’s ? spune Jack, cînd taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mînă, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo cînd locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mîncare de nota zece, canapele și tot tacîmul. Și te lasă În boii tăi, să comanzi cînd vrei tu. — Pare perfect. Jack Îmi zîmbește, iar eu Îi Întorc zîmbetul, extrem de mîndră de mine. OK. N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui din grupul Bloomsbury, și nu pentru masele de cititori de ziare. Spunea că pământul belgian părea Încă bântuit: „Atmosfera e Încărcată de emoțiile acelei vaste prăbușiri. Locul are un aer melancolic, Întețit de teatrala melancolie teutonică a pădurilor de pin negru”. Mi‑a stârnit un deosebit interes faptul că Keynes Îl socotea pe Richard Wagner direct răspunzător pentru Primul Război Mondial; „Evident, concepția Kaiserului despre sine Însuși era modelată după același tipar. Și ce altceva era Hindenburg decât basul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întâlniri cu băutura, când fiecare halbă era scrupulos adnotată, corelată și comparată cu paharul de vin sau cu țuica sau cu vodca (că cei mai tari beau vodcă, dar și berea e bună). Aveam după-amieze călduțe, cu ace moi de pin și mușchi, când zgomotele orașului se ascundeau după copaci, și euforia comună dată de un pet deschidea posibilități și lumea se făcea mai mică. Atunci puteai să tragi un concurs sau orice altceva, de obicei un cântecel - dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi absorbit-o într-o săptămână. Maică-mea spunea că ce contează, lighean sau stropitoare, tot aia e. Platon râdea și-i dădea dreptate. Am remarcat că, în timpul absenței mele, Platon crescuse cu un metru, și acum arăta ca un pin. Era de înălțimea mea. - Îți mai pun? - Nu, nu, sărut mâna, e suficient. Ați pus și îngrășământ, nu? - Păi sigur că da, făcu maică-mea, destrămând o pânză de păianjen de lângă ușă. Ei, cum mai e, se apropie apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne la fel. Va fi impossibile 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi murit fără să fi pus piciorul decât pe ciment, fără să fi văzut, nici de departe, culoarea pământului, fără să fi știut ce e o pădure, fără să se fi desfătat cu parfumul de dimineață al unei plantații de pini. Cu ce medicament miraculos vor plăti albii delictul de a aduce cimentul și asfaltul pe un pământ virgin? Nu exista și nu va exista niciodată vreun progres anume scoțând un copil din pădurile lui și închizându-l într-o suburbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
domnule? — Unde e Biroul de Sănătate Publică? Întrebă el. — În spital. — Atunci, să mergem acolo. Șoferul Îl duse În susul lungii străzi principale a bazei și Brunetti se simți ca Într-o țară străină. Strada era mărginită pe ambele părți de pini. Mașina trecu pe lângă bărbați și femei În pantaloni scurți, călărind biciclete sau Împingând bebeluși În cărucioare. Cei care făceau jogging țopăiau pe lângă ei; trecură chiar și pe lângă o piscină de Înot Încă plină cu apă, dar fără Înotători În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și, implicit, cel mai apropiat de noi, se constată apariția faunei actuale, ce poate fi apreciată cu aproximație (potrivit studiilor palinologice, limita dintre cele două „perioade” glaciare fiind produsă între ceea ce specialiștii definesc episodul pinetelor cu molidișe puține din faza pinului - ultima fază a Pleistocenului și faza pin-molid - prima fază a Holocenului), dar fără o încadrare cronologică precisă. Studiul materialului paleofaunistic din unele așezări ale Evului Mediu timpuriu (Gara-Banca, Bârlad-Prodana) probează existența câtorva din mamiferele sălbatice menționate, precum bourul (Bos primigenius
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de parbriz. - ...Primul dintre depozitari e un neica nimeni, e un puști. E născut în Zodia Peștilor. Mă mir cum ai încredințat atâta avere la el... Are ascendentul în Vărsător. Este Bivol de Lemn după zodiacul chinezesc... Și mai este Pin. Șase-șapte reîncarnări la activ. Glorie, sănătate, casă de copii. - Ce ne pasă nouă? și doar o jumătate de platoșă de sămânță scuipată se adăugă moviliței, care se ondula, încoace și-ncolo, ca un tufiș de plante marine. - Fiind lama răsturnată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chemase pe Aglaia, să stea cu ea până la întoarcerea lui Stere. 97 Bolintineanul venea în fiecare zi și se îmbăta de necaz. Abia îl scoteau ceilalți afară, îl suiau în faeton și-l urneau cu chiu, cu vai spre casă. pin asta i s-a tras lăptarului, pentru că 1-a mirosit negustorul când s-a întors. I-o fi șoptit cineva, a deschis el ochii, nu putea să știe bine. Lina nu-i purta dușmănie. Bărbatului nu i-a spus nimic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochii... atunci aș omorî-o... Asta nu-i trai, asta-i chin! Dar biata copilă - să fim drepți... ce știe ea că mă chinuiește... " 2286 ș-adesea, în nopțile-namorate ale Italiei or în diminețele pline de aromă, 64r o vedeai pin bolțile nalte de frunziș ale aleelor large pe acea melancolică Venere {EminescuOpVII 146} îmbrăcată bărbătește, și de sub marginele pălăriei nalte de catifea neagră se vedeau, vii și nebuni *, ochii ei cei rotunzi și mari, de un întunecat, un demonic albastru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se vedeau în apa străvezie atingând prundul... și capătul părului ei de aur înota pe apă... Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți aruncă un reflect albastru asupra pieliței albe, încît părea o statuă vie de marmură privită pin ochelari albaștri... Deodată ea văzu pin arbori o figură de om... ea gândi că e o închipuire a ei proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip lua din ce în ce conture mai clare... era el... "Ah! gândi ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prundul... și capătul părului ei de aur înota pe apă... Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți aruncă un reflect albastru asupra pieliței albe, încît părea o statuă vie de marmură privită pin ochelari albaștri... Deodată ea văzu pin arbori o figură de om... ea gândi că e o închipuire a ei proiectată pe mrejele de frunze... și acel chip lua din ce în ce conture mai clare... era el... "Ah! gândi ea zâmbind... ce nebună sunt... pretutindenea el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]