3,087 matches
-
se simțea vinovată dacă nu ajungea s-o pupe de noapte bună și în seara cu yoga. Femeia a ajuns în fața parcării și s-a uitat clipind în întuneric, încercând să determine care era mașina ei și continuând să-și pipăie buzunarele în căutarea cheilor buclucașe. Aha! Susan a scos cheile din culcușul buzunarului și le-a fluturat în aer triumfătoare. Acum nu mai trebuie decât să-mi găsesc și nenorocita de mașină, s-a gândit ea. Apoi și-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
început să se întrebe dacă Luca avea de gând s-o ignore tot drumul, până la gară. Dar apoi omul a tras adânc aer în piept. — Chiar vreau să avem un copil împreună, dar nu așa, cu doctori care să ne pipăie și să ne scobească, a replicat el cu o expresie dezgustată. Să creezi o viață nouă ar trebui să fie ceva natural, nu științific. Sarcina o să fie naturală. Alison era dureros de conștientă că tonul vocii îi devenise implorator. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a îndreptat, lipăind cu picioarele goale pe podea, către șifonierul vast care acoperea tot peretele opus. A deschis ușa și s-a aplecat zgâindu-se în interior. Ca să ajungă mai bine, a întors puțin capul și-a început să pipăie cu mâna până când a dat peste sacul negru de gunoi pe care-l căuta. Sacul ei cu trucuri. Julia i-a răsturnat conținutul pe pat și-a contemplat diversele costume care stăteau înșirate în fața ei. Poate asistentă? Nu, purtase costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan și-a pipăit partea bandajată a capului și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise. își șterse sudoarea ce-i curgea pe frunte aburindu-i ochelarii, însemnă cu cretă albă linia care acum se vedea clar, bău o înghițitură mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit tulburat, iar surpriza a fost atât de mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
l-au dat patru copii pe mâna procuraturii, măcar că nu arăta deloc în stare de ce i s-a pus În cârcă, dar copiii au conlucrat bine și au fost extrem de convingători în declarațiile lor, cum i-a pus să-l pipăie și să i-o sugă, când de fapt bietul om venise și el aici tot pentru o pâine amărâtă de supraveghetor, de care n-a mai apucat să se bucure, tocmai pentru că nu le avea p-astea cu bătaia ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și-i pipăi, s-ar zice totuși că nu te riști prea tare... Pe de altă parte, el umblă după Mărgărit să-i țină de urât ori să-l ajute să-și descurce treburile și uite că nu în zadar. Îi mai iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un gunoi, și dac-ai sta bine să te gândești, chiar asta ești, un gunoi, ceva ca o pală de duhoare plutind în briza prăfoasă a nopții, legănându-se și risipindu-se printre ghetourile astea, dar uite-l, în sfârșit, pipăindu-se la brâu și-n buzunare și umblând în patru labe pe sub masă, înjurând și întrebând în stânga și-n dreapta dacă n-au văzut, păi, ce dracu’ să mai vadă? Degeaba ar mai adulmeca după miasma care e Rafael și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de negustor ambulant: — Este kaghez chinezesc, cea mai bună hârtie care se va fi produs vreodată În atelierele din Samarkand. Un evreu din cartierul Maturid a fabricat-o special pentru mine, după o rețetă străveche, În Întregime din dud alb. Pipăi-o, e din aceeași sevă ca mătasea. Își drege glasul Înainte de a explica: — Aveam un frate, cu zece ani mai mare decât mine, era de vârsta ta când a murit. A fost sfâșiat În bucăți, În orașul Balkh, pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine, totuși, la el. O străfulgerare, străfulgerarea unei lame, totul s-a petrecut foarte repede. De-abia dacă Nizam a văzut mâna mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am Împăturit cu un gest categoric, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bunicul și-a rezemat de perete bastonul de nevăzător și m-a cercetat cu degetele. „Uite-l și pe eroul nostru. Ai crescut, băiete. Nu-i de mirare, cu toate vitaminele și proteinele din America. Ia lasă-mă să-ți pipăi ghipsul. Oh. Și aud că ai și tu un baston, ca mine.” „Bunicule, e mai bine aici decât în America. Pe cuvânt.” „Așa se și cuvine. Locul fratelui meu e aici, lângă frate-său, iar nu la celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce ne-am putut permite. Vreți să vă uitați înăuntru?” „Nu, mi-e suficient. Poate în geamantanul acela.” Mama trage fermoarele. Brațele ofițerului se cufundă în geamantan, mâinile pipăie hainele ici și colo, le apasă și le strânge. Pe degetul mijlociu poartă o verighetă lată. „Bun. Ce aveți acolo, în pungile de plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin patru zile. Mărfurile de dincolo sunt inaccesibile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
moale ca o pernuță, voiam doar să vedem dacă simți, el deja regretă, simt ceva, slab de tot, însă nu pot să mă mișc, este ca și când mi-ar fi adormit picioarele și nu pot să le trezesc. Cu ochii închiși pipăie căutând pătura, iar eu o trag peste el cu mișcări lente, fluturând-o dinaintea lui, așa cum făcea mama când eram bolnavă, ca să-mi răcorească fruntea cu suflarea ei plină de dragoste. Curentul făcut de pătură îi mișcă părul rar de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în sfârșit, poate că acum ne vom reuni din pricina bolii sale, îi mângâi mâna, Udighi, nu îți face griji, important este că am plecat de acolo, te vei odihni câteva zile și totul va reveni la normal, dar el își pipăie rușinat foaia de externare, ca un copil care aduce acasă un carnet cu note proaste, nu știu, spune el, de vreme ce nu îmi pot da seama ce a fost asta, nu pot fi sigur dacă nu va reveni, nu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vremea să ne mai odihnim și noi puțin, vei vedea că asta te va face să te simți mai bine, stau în picioare în spatele lui, brațele mele caută aprobarea în trupul lui. Dar el se uită în oglindă evitându-mă, pipăindu-și părul țepos de pe față, bărbia ieșită într-o atitudine încăpățânată, dându-i o înfățișare de copil, de ce nu renunță odată, de ce păstrează cu sfințenie tot ce este mai amar din povestea aceea, ca și când ar fi vorba despre cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strigându-ne să ieșim în lume, să ne bucurăm de drăgălășenia ei, dar pentru noi este deja mult prea târziu, s-a făcut dintr-odată mult prea târziu. Stă cu ochii holbați, aproape ieșiți din orbite din pricina efortului, mâinile lui pipăie patul, mișcările lui sunt deja cele ale unui orb, mă apropii de el, nu te îngrijora, va trece așa cum a trecut și paralizia, doar testele medicale au ieșit bine, el urlă, nu mă interesează testele lor, greșesc tot timpul, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dens, care urca și cobora prin tub, și eu cu prosopul jilav înfășurat pe cap ca un văl de mireasă, cu ochii aproape orbi, în ziua nunții mele, mă târăsc până la bucătărie să îmi mai iau o lămâie, mâinile mele pipăie de jur-împrejur, până ce tot corpul îmi este cuprins de o amețeală puternică, dându-mi peste cap toate organele, încerc să mă sprijin de perete, dar mă lovesc de un obiect dur, mă prăbușesc împreună cu el, strivindu-ne unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răsărit sau dimineața devreme? Și ea spune, chiar la răsărit, atunci energiile sunt cele mai puternice în canalul central al trupului. La ce oră va fi asta, întreb eu, dar ea ridică din umeri serioasă, nu am idee, apoi își pipăie încheietura subțire a mâinii, de parcă încă nu s-ar fi inventat ceasul, pur și simplu simt răsăritul soarelui, iar eu o ascult rușinată, deodată mă transformasem într-o reprezentantă a progresului vulgar, căreia natura îi stârnește frică și neliniște. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
legătură am eu cu ea, nu îmi seamănă, parcă o face împotriva mea, tocmai pentru a mă înfuria, trupul ei înflorește sub ochii mei sălbatic și misterios, într-o noapte mă strigă speriată, mă doare pieptul. Mă trezesc greu, îi pipăi pieptul cu degete adormite, ce e asta, o alună se ascunde acolo, rotundă și grea, iar eu îi șoptesc, nu e nimic, Noghi, dormi, încerc eu să îi risipesc îngrijorarea, dar mie deja mi-a sărit somnul, gâtul îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă face să tremur atât de tare, încât am impresia că tronez deasupra patului ei ca Dumnezeu asupra fiilor Săi, nu numai că știu, dar sunt și vinovată pentru toate, aș fi putut să acționez cumva, dar nu o făcusem, pipăi biroul ei cu degete tremurânde, atât de multe hârtii, unde este scrisoarea aceea blestemată, trebuie să o găsesc, aș fi vrut să se trezească și să plece la școală ca de obicei, să pot continua în felul acesta cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
urmă din ea. Nu, nu este pe masă, poate că este pe covor, cotrobăi printre hainele ei, oare s-o fi obosit să o bage în plic sau o fi doar o bucată banală de hârtie, mă târăsc pe covor, pipăi orbește, dar ea se ridică deodată în fund, ce s-a întâmplat, mami, eu mă ridic, nimic, Noghi, dormi. Ce faci aici, insistă ea, iar eu spun, am venit numai să te acopăr, ea se întinde iar, simt miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]