3,204 matches
-
e cineva pe lumea care să nu vrea să știe cine este, ce-o să i se întâmple și ce-ar fi de făcut -, nu-i rămâne decât să meargă până la Copacul adevărului, nu departe de aici. Fermecat de câte știa piticul, Zogru s-a luat după el, uitând brusc toate nefericirile de până atunci. Îl chema Donțu. Avea un glas plăcut, baritonal și vorbea aproape în șoaptă, dar cuvintele lui se auzeau de departe. Copacul adevărului era un stejar bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nefericirile de până atunci. Îl chema Donțu. Avea un glas plăcut, baritonal și vorbea aproape în șoaptă, dar cuvintele lui se auzeau de departe. Copacul adevărului era un stejar bătrân și scorburos. Zogru era intimidat și privea în jos spre piticul atoateștiutor. - Ei, nu e mare lucru. Trebuie să bagi mâna în scorbură și să spui cu voce tare ce ai de întrebat. - Atât? Totul era cât se poate de simplu. Dumnezeu i-l scosese în cale pe pitic. Zogru și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
jos spre piticul atoateștiutor. - Ei, nu e mare lucru. Trebuie să bagi mâna în scorbură și să spui cu voce tare ce ai de întrebat. - Atât? Totul era cât se poate de simplu. Dumnezeu i-l scosese în cale pe pitic. Zogru și-a făcut semnul crucii cu evlavia lui Pampu, și-a sărutat podul palmei și a băgat mâna în scorbură. N-a apucat să rostească întrebarea, că o groază l-a cuprins și imediat și-a simțit mâna atacată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar de el era încleștată o pisică sălbatică, din genul Felis, speriată, desigur, și ea. Zogru a făcut-o zob în două clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era. Se cățărase iute în copac și de-acolo îl privea pe Zogru compătimitor și rușinat. Pisica se aciuase de câtva timp tocmai în scorbura în care Donțu își avea locuința și, cum nu reușise s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit și supărat pe propria naivitate, a luat-o în cele din urmă din loc, blestemându-l pe pitic și înghițindu-și nemulțumirea. Drumul prin pădure a durat aproape un ceas. Îi treceau prin cap gânduri de tot felul și se lăsa dus de mirosul parfumat al toporașilor. După un timp, a început să se bucure de călătorie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu ochi frățești, dar stând la oarecare distanță de el. Zogru îi istorisise despre ciung. - Păi, și până la ciung unde ai fost? Ei, asta era altă poveste, care îi adusese dintr-odată în minte pădurea, întâlnirea cu frații Futacu, răutatea piticului Donțu și poveștile țiganilor lui Chicoș. - Pe-aici, prin zonă, răspunsese Zogru misterios, apoi întrebase brusc: Unde mergem? - Hai că te duc unde suntem noi trași. Și-l dusese într-o curte mare, cu servitori care alergau fiecare după treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Aveau o masă plină cu de toate și un vin roșu, răcoritor, ca la Paște. Lui Zogru i se dezlegase limba și începuse să-i povestească și el despre întâlnirea cu Donțu. Ioniță se minunase, apoi îl înjurase amplu pe pitic, măi, fratele meu, măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am văzut în viața mea pitic, ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i povestească și el despre întâlnirea cu Donțu. Ioniță se minunase, apoi îl înjurase amplu pe pitic, măi, fratele meu, măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am văzut în viața mea pitic, ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu ce era îmbrăcat? Și tot așa, în camera tihnită, sătul și bucuros peste limită, lui Zogru i se umpluse inima de fericire, își simțea capul cuprins de căldură, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în gânduri tot mereu, O, lasă-ți inima pustie Ești doar un om, Nu o jucărie. Viața e ca o țigară, Care arde pic cu pic Și arzând așa întruna Se preface în nimic. Prietena mea O floare mică și pitică Doar ea poate fi numită E prietena pe care Și-o dorește fiecare. E o zână din povești Cu care poți să și glumești. N-o supăra prea tare Că devine luptătoare. Ai grijă și cum vorbești Căci pe ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ți se va schimba în bine Vei putea muta munții cu mintea Cerul cu mâna Apele cu gândul. Primăvară Primăvară, primăvară, Ești o aură frumoasă Floare mică, floare rară Dulce și armonioasă. Tu ai flori rare, flori mici: Toporașii cei pitici, Ghiocei, multe lalele Și sunt toate și-ale mele. Elegante, zâmbitoare Sunt atât de-n cântătoare! Că eu le-aș lua cu mine Să le am, să-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Mădălina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Ciortești, locația Șerbești Iași profesor coordonator Parasca Mihaela Acasă la bunica Acasă la bunica, E raiul pe pământ. Acasă la bunica Pământul este sfânt. Acasă la bunica, Și florile zâmbesc. Acasă la bunica, Piticii poposesc. Și zânele și zmeii, Acolo se-ntâlnesc. Acolo personaje Cu patimă vorbesc. Primăvara Primăvara cea voioasă A venit prietenoasă, Cu un car de floricele Ce sunt tare frumușele. Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cer, obiceiurile animalelor și ale păsărilor. Știa toate animalele din turmă și îi dădea fiecăruia câte un nume secret care să se potrivească cu firea lui. Într-o seară, a venit la Ada și i-a spus că o capră pitică neagră era pe punctul de a naște gemeni. Nu era nici pe departe sezonul de fătat pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca luna și am văzut un mare preot îmbrăcat în caftan care cumpăra măsline. Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zeițe ciudate. Re-nefer stătea în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa un exces. Shery a înțeles ce voiam să spun și și-a pus mâinile în șolduri. - Ha, ha, sunt o creatură de proporții uimitoare, nu-i așa? Regele m-a ciupit o dată și mi-a spus că doar compania piticilor îi face o mai mare plăcere decât a cuiva așa de mare și de rotund ca mine. Nu ți-ar veni să crezi câți bărbați găsesc asta atrăgător, a zis Shery. În tinerețe, a început ea pe un ton conspirativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eu deja pornisem pe poteca ce urca, șerpuitoare, pe colina din spatele satului. Nu m-am mai uitat În urmă. Curând a Început ploaia. Stropi grei de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie, Îl aud pe Enkim În spatele meu. - Măi, Krog, măi! Stai că vin și eu! M-am prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început să merg cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ne privirăm doar cât să răsuflăm o dată și, atunci, i-am văzut. Erau peste tot. Am privit de jur Împrejur cu iuțeală și am zărit pe mâna noastră tare o vale molcomă ce se afunda Într-un crâng de copaci pitici, răsuciți, cu scoarță zgrunțuroasă și frunze mărunte. - Pe aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a lungul malurilor, smulgând cât mai multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă Întrebă Barra, făcând cu ochiul spre călăuzele noastre. Am ridicat din umeri: - Apă! Rece de-mi pocneau dinții. Apă ca toate apele, cum să fie? Am luat-o În josul văii și, pe măsură ce mergeam, Începură să apară pâlcuri de brazi pitici și flori de toate culorile. După o vreme, zărirăm primii copaci Înalți - erau dintre cei ce aveau ace, numai că nu semănau cu brazii de acasă. Spre seară, am intrat Într-o pădure deasă de copaci cu frunze. Am Înnoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia cu mama, ia un Joe. ─ Jo-e! Jo-e! cântă cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de copii, de nepoți, de sugari, de Benjamin Spock, însă, martor fără voie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în vine, nu alta, un cioc deschis, ascuțit și încremenit de care se lipiseră bucăți tremurătoare de puf, apoi oasele aripii răsfirate elegant, delicat și totuși convulsiv... Cristina nu s-a aruncat, am spus. Nu e nimic jos, numai tufe pitice și un porumbel mort pe terasă. Directorul a răsuflat atât de zgomotos, că parcă a eliberat din pieptul său toate temerile noastre. Slavă Domnului, a spus, o fi chiulit și portarul n-a băgat de seamă. Uite ce ne agităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
astfel încât să putem aprecia contrastul. —Popo! îi spuse Bill, în scârbă. —O, asta e noua culoare din gamă? Presupun că e un violet închis. Cât de minunat. —Pervers nenorocit ce ești, zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcut cu ochiul lui Violet. Se strâmbă în chip de răspuns. Deja devenisem un fel de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi și ieșind pe partea cealaltă ca un pitic Munchkin 2. Purta o rochie croșetată, cu dungi în culori vii; de-a lungul mânecilor ei extrem de lungi se găseau niște protuberanțe triunghiulare, de tipul celor care le creșteau dinozaurilor de-a lungul coloanei. În mod ciudat, chiar i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care, încrețită fiind la nivelul sânilor, se revărsa în față peste o burtă mare de gravidă. Mătușa Frances părea să fi depășit pragul emoțiilor. Îl fixa, pierdută, pe unchiul Tommy, la brațul căruia mergea Sally. În fața altarului, unchiul Tommy, un pitic în comparație cu Bo cel cocoțat pe picioroange și cu pălăria cea înaltă a fiică-sii, s-a uitat dezolat la nevastă-sa. Preotul a făcut un pas în față, și-a dres vocea și s-a ridicat pe vârfuri, șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]