31,059 matches
-
mai virulentă revanșă a gîndirii de tip oriental, nonfigurativă și nondiscursivă. Dublarea cioplirii cu asamblarea dezvăluie acum o disoluție a unității simbolice a lumii, o prăbușire a mitului antropocentric, dar și un transfer dinspre tehnicile utilitare înspre cele simbolice. Forma plastică încetează a mai funcționa în relația sa cu o imagine consacrată și, în consecință, recognoscibilă, după cum încetează a mai locui înlăuntrul materiei, în acea intimitate misterioasă a fibrei. Artistul nu mai caută acum o structură preexistentă în lumea substanței, ci
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
să elibereze, să hipostazieze, o formă care se naște exclusiv în mintea și în subiectivitatea sa. Criza cioplirii, valorificarea simbolică a lemnului și altfel decît prin tehnica eliminării, identifică, iar, în parte, și generează, o criză de identitate a formei plastice și, mai profund, o criză de sensibilitate și de gîndire. Autoritatea monoxilului se erodează simultan cu degradarea ideii de unitate simbolică, iar coeziunea materialului se surpă și ea concomitent cu pierderea acelei coerențe pe care o asigura valoarea modelului. Păstrînd
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
În amintitul furnicar de tipuri reale, ori imaginare, dramaturgul-poet rarisim n-are orgoliul altora, ci își păstrează - atunci cînd el își rezervă prilejul - un rol secundar, de tipul "Umbra tatălui" la Elsinor. Cît despre eroii dramei, nici un indiciu prea direct, plastic, totul întrupîndu-se parcă de la sine, pînă și vestimentația, spre exemplu, acordînd șanse egale personajelor care evoluează pe "scîndura lui Shakespeare". De la Shakespeare ne-au rămas moștenire nenumărate aforisme contopite subtil și profund în magma poetică: To be or not to
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
publicat Const. Ciuchindel în anul 1981. se imprima la București la începuturile ei în 32 de pagini iar puțin mai tîrziu s-a restrîns la 24 deși avea o mulțime de rubrici permanente: cronica literară, cronica ideilor, cartea străină, cronica plastică, cronica muzicală, pe margini de cărți, teatrele bucureștene, răsfoind revistele, cronica italiană, cronica măruntă, cronica sportivă, vitrina cu himere, evenimente culturale, reportaje și caricaturi, film, oameni, fapte și întrebări, pagina jocurilor (rebus) precum și multe fotografii, ceea ce îi oferea statutul unui
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
le oferi exemple de creații poetice autentice. Alți poeți de aproximativ aceeași vîrstă: Al.A. Philippide (1900-1979) cu o traducere Părul de Charles Baudelaire, Otilia Cazimir (1895-1967) Vară și În pădure, cu frumuseți peisagistice, Demostene Botez (1893-1973) Șesurile, cu valori plastice, Victor Eftimiu (1889-1972), Veneția, evocare, N. Davidescu (1888-1954) Biruitorul și Canțoneta, care vor fi publicate ulterior în volumul Renașterea. Dintre poeții tineri ai momentului pregătiți pentru a ocupa un loc de seamă în poezia momentului semnalăm prezența lui Eugen Jebeleanu
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
lui Cezar Petrescu a apărut între 2 aprilie 1939 și 12 mai 1940. Dat fiindcă această publicație periodică avea o sumedenie de rubrici, mai mult sau mai puțin literare, în coloanele ei au apărut și alte rubrici de cultură, artă plastică, muzică, teatru, cinema, coregrafie, arhitectură, modă, sport, umor, pagina jocurilor. Prin toate aceste rubrici revista România literară redactată de către Cezar Petrescu a îndeplinit și funcția unui magazin cultural, o publicație pentru publicul larg, fiecare dintre cititori găsind cîte ceva în
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
editurile vechi își încetează activitatea, formele de asociere profesională capătă și ele un conținut cu desăvîrșire nou. Vechile galerii de artă dispar sub tăvălugul naționalizării, iar în locul lor apar noile galerii de stat. Se înființează Uniunea Artiștilor Platici (1950), Fondul plastic, Editura pentru Literatură și Artă moștenește vechea Editură a Fundațiilor Regale apoi se va transforma, la rîndul ei, în Editura Meridiane, se înființează Institutul de Istoria Artei, condus de George Oprescu, se înființează Muzeul de Artă al Repubicii Populare Române
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
și Artă moștenește vechea Editură a Fundațiilor Regale apoi se va transforma, la rîndul ei, în Editura Meridiane, se înființează Institutul de Istoria Artei, condus de George Oprescu, se înființează Muzeul de Artă al Repubicii Populare Române, Institutul de artă Plastică ,,Nicolae Grigorescu", reviste academice (SCIA), reviste de specialitate (Arta plastică) sau de propagandă (L'art dans la R.P.R.) etc. în ciuda acestor schimbări accelerate și agresive, care, aparent, nu acordau nici o șansă celor care ar fi vrut să li se sustragă
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
va transforma, la rîndul ei, în Editura Meridiane, se înființează Institutul de Istoria Artei, condus de George Oprescu, se înființează Muzeul de Artă al Repubicii Populare Române, Institutul de artă Plastică ,,Nicolae Grigorescu", reviste academice (SCIA), reviste de specialitate (Arta plastică) sau de propagandă (L'art dans la R.P.R.) etc. în ciuda acestor schimbări accelerate și agresive, care, aparent, nu acordau nici o șansă celor care ar fi vrut să li se sustragă, realitatea acestui timp și a acestei istorii în derivă nu
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul său artistic. în plan filosofic, acesta era umanismul (socialist, evident!), în
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
adoptă din capul locului față de trecut o atitudine întrucîtva tendențioasă. Nerecunoștința contemporanilor tineri, de care suferea și Alecsandri, a agravat parti-pris-ul naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela care fusese în
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
Tzvetan Todorov un alt curs de teorii ale simbolului. De la un profesor la altul, cercul s-a lărgit și am ajuns, mînat de această curiozitate, să cunosc cei vreo treizeci de oameni, în majoritate critici literari, poeți, dar și artiști plastici. Cum au răspuns ei solicitării dvs.? Erau receptivi? Depinde. Am avut și eu timiditățile mele, au avut și ei reacțiile lor. Au fost unii cu care am comunicat imediat, la urma urmei, măcar din politețe au acceptat întîlnirea. După aceea
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
recuperează, totuși, nordul Transilvaniei, dar pierde definitiv, în beneficiul URSS și al Bulgariei, Basarabia, Bucovina de Nord, cele trei județe nord - dunărene și Dobrogea de Sud, cu orașul Balcic, unul dintre punctele cele mai frecventate și mai prezente în arta plastică interbelică. În așteptarea soldaților americani, o așteptare aproape mistică și, evident, încărcată de speranța iminentei mîntuiri de amenințarea satanică a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
de o tratare fantezist-grotescă. Deși conține datele unei posibile evlavii, psalmul se transformă, sub pana poetului în discuție, într-un antipsalm, în sensul demiurgiei concurate de artă și nu fără o abundență de imagini ale unei solemnități dezumflate prin drăcovenii plastice: "poziția mea de om amărît: dumnezeu nu poate fi cunoscut decît de dumnezeu. căpătasem toți fețe bisericești și oase invizibile făcute din ferești. eram băgat cu capul într-o stea. cu ce cuvînt să-l numesc eu pe dumnezeu cînd
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
a vieții, și nu invers. Așa sînt văzuți, de exemplu, "tîrgoviștenii" sau Petru Dumitriu. Soție a violonistului Mihai Constantinescu, mai tîrziu a lui Ion Frunzetti, scriitor și critic de artă, ea însăși o femeie de carieră, "Mia" scrie despre artiști plastici, muzicieni, traducători și, desigur, scriitori. O lume vie, cu întîmplări senzaționale, cu umor de bună calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
că nici măcar/ Dumnezeu nu mai există,/ de-aia corăbierii se lasă jecmăniți/ mai ales seara și mai ales de perle." (Copilul-cafea). Dumnezeu, moartea ca și toate celelalte lucruri "mari" apar întotdeauna incidental în "poveștile" Zverei Ion, în ipostaze de obicei plastice, care își țin echilibrul pe linia fină dintre ludic și grav. De fapt, toate componentele vieții apar incidental în aceste versuri - accentul, în ciuda acumulării unor detalii care răpesc continuu atenția, rămîne pe mîna care scrie și pe sistemul senzorial care
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
ex aequo. Cele 49 de titluri înscrise la secțiunea competitivă ca filme de animație sau experimentale sînt greu de apreciat global dat fiind caracterul lor eteroclit. Salutară este prezența studenților de la Arte care-și încep demersul dintr-o altă direcție, plastică sau muzicală, pretext fiindu-le Magritte sau Vivaldi etc. Demnă de semnalat însă la final este o afirmație temerară făcută de către Daniel Constantinescu, student de la Universitatea de Arte din București - pe care îmi permit să o retranscriu din cauza unor neglijențe
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
cu un sentiment stenic, dar nu știu ce mă face să amîn gestul. De vină e, poate, televizorul care de vreo două săptămîni, mă răsfață cu emisiuni care mai de care: retrospectiva filmelor românești, muzică populară, duioase evocări ale Bucureștilor în arta plastică ș.a.m.d. Devin, brusc, curioasă și reiau cercetarea hărții orașului. Unde o fi, de pildă, strada Victor Iliu, regizorul filmului 'Moara cu noroc"? N-o găsesc. Nici strada Jean Georgescu nu există. Dar strada Maria Tănase o fi pe
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
nu există. Dar strada Maria Tănase o fi pe undeva prin Capitală? Nu e. Dar strada Corneliu Baba? Nici urmă... Nici Alexandru Ciucurencu nici sculptorul Gheorghe Anghel n-au dat numele lor vreunei străzi sau intrări. Dacă aș fi artist plastic, m-aș sesiza. După cum, dacă aș fi matematiciană, absența unei străzi sau măcar a unei intrări care să se cheme Simion Stoilow m-ar umple de tristețe. Mă întorc însă la ale mele și număr 18 străzi Ionescu: nici una, însă
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
împotriva bombelor antipersonale sînt tot atîtea secvențe memorabile care culminează cu o imagine ce revine obsesiv: ,,ploaia" de proteze coborîte din cer cu parașutele în chip de ajutor necondiționat, acordat unor victime sacrificate fără scrupule. Un film de mare virtuozitate plastică, dar și morală, care anul acesta a fost vedeta mai tuturor festivalurilor, exercitînd o fascinație deosebită asemeni cu cea a nisipurilor deșertului. Provocînd oportun o necesară revelație. Pentru că selecționerii de la Salonic sînt foarte atenți ce, cum și cînd oferă fidelilor
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
în aparatul de supt, Nomenclatura, cu toți membrii ei revenind implacabil în noi și tot mai ilogice funcții politice, Puterea, o schiță în care se dezvăluie sursele misterioase ale conducerii dictatoriale, constând într-o impresionantă grămadă de Mickey Mouse de plastic, sau Muzeul figurilor de ceară, unde un dictator sud-american sau balcanic, ce mai contează, moare de dorința de a auzi măcar încă o dată un "Trăiască!". Satira devine grotescă și atunci când Mrozek privește pe fereastră la noua și luminoasa lume modernă
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
puțin dintre cei 4% oameni bogați de la noi (conform unui sondaj recent) știu aceste lucruri și sînt preocupați de el. Inculți ei înșiși, cei mai mulți, nu se simt cîtuși de puțin stimulați să cheltuiască bani pentru literatură, muzică, teatru, film, arte plastice. Cel mult, cumpără pentru ei înșiși tablouri. De investit, nu investesc. Investesc în Dracula land, nu în cultură. Cîtă vreme România avea o aristocrație relativ înlesnită material, revistele se scoteau prin chete ori donații: un galben a dat fiecare din
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
lucru firesc, dacă ne gândim la legăturile pe care cosmopolitul fiu al Brăilei a știut să le stabilească și să le cultive cu reprezentanții celor mai diverse arte. De la colegii de breaslă până la literați, de la oamenii de teatru până la artiștii plastici, de la coregrafi până la arhitecți. Identificându-și traiectul existențial cu arta improvizației muzicale, a demonstrat prin sine însuși că jazzului nu-i poate rămâne străină nici una dintre manifestările esteticului. Johnny Răducanu le-a inspirat multor confrați intelectuali formulări memorabile. în filmulețul
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
sine a artei românești, intrarea ei într-o altă vîrstă și într-un alt tip de relație cu spațiul public și cu mediul social, dar mai semnifică și altceva: o clarificare a structurilor de reprezentare, în speță a Uniunii Artiștilor Plastici, pentru că perioada absenței Salonului... ca instituție națională, fie înainte, fie după '90, coincide - și chiar se suprapune - cu erodarea pînă la disoluție a autorității morale și administrative a singurului organism profesional în funcțiune. Deși primul pas a fost acum făcut
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
Lidia Vianu Născut la Budapesta în 1948, George Szirtes s-a refugiat cu familia în Anglia în 1956 și a crescut la Londra. A studiat artele plastice - pictura - și acum predă arte plastice, istoria picturii, creative writing. A început să publice în anii 1970. A obținut numeroase premii importante pentru poezie și a fost tradus în mai multe limbi. LIDIA VIANU: Când mă gândesc la poezia ta
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]