2,404 matches
-
Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel prince charmant. Venea spre el. Sau, cel puțin, așa a crezut în primul moment. Aceeași privire luminând printre gene... Același piept dezgolit, frumos, atât de frumos... Aceleași plete arzând cu flăcări negre pe umerii lui... ― C’est toi, mon cher? C’est toi, vraiment? Oh, mon cher!șopti, cu totul transfigurat de surpriză, Ledoulx. Cuvintele răzbeau singure. Treceau, năvăleau dincolo de orice barieră a rațiunii. ― Atunci, ne luăm rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mișcarea unor foarfece. Între timp, m-am tuns. — Păduchii sunt o chestie groaznică, l-a tachinat ea. Omul a râs cu poftă, lăsând să se vadă două șiruri splendide de dinți albi. De fapt, a trebuit să mă descotorosesc de plete din simplul motiv că, de fiecare dată când mă duceam la un interviu pentru vreun post, toată lumea credea fie că le ofer droguri, fie că fac parte dintr-o bandă de huligani veniți să-i ciuruiască direct din mașină. Ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știa și numele lui. Întâlnirea avusese loc în perioada când ea și Jade erau în facultate. Dar, la vremea aia, Julia nu-i acordase bărbatului prea mare atenție. Probabil pentru că niciodată nu se prea dăduse în vânt după bărbații cu plete. Acum că-i vedea ca lumea fața frumoasă și angulară, pomeții înalți care se sfârșeau cu niște buze superb conturate și ochii ăia care atrăgeau privirile... nu erau de același verde pal ca ai surorii, dar erau neobișnuit de fascinanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
este o fostă tabără a armatei selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit să-i atragă, În câteva vorbe, atenția, avea trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul apărat de un coif care se lățea spre ceafă asemenea unor plete desfăcute. În mână purta o torță. Ca să arate mai bine că era grăbit, apropie flacăra de un vraf de suluri prăfuite. Istoricul nu stărui, luă În mâini și la subsuoară tot ce putea să ducă, fără să Încerce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar ea i-a ridicat o șuviță rebelă de pe frunte. Mi-ar fi plăcut să fiu eu în locul ei. Aș fi vrut să-i desfac părul, să-mi trec degetele prin el, atingându-i gâtul, apoi să-i strâng iar pletele în coadă și să i le leg cu banda elastică. Când își desfăcea părul, însemna că mi se abandona cu totul. Obișnuiam să i-l dezleg când făceam dragoste. Îmi amintesc de multe ori că își trecea mâna prin el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fața, dar atâta tot. Nu m-a zgâriat niciodată, puteam să-l ating oricât cu propria-mi piele că nu simțeam nimic neplăcut. Avea părul moale ca al unui copil. Îmi amintesc senzația pe care o aveam când îi răsfiram pletele cu degetele. Am făcut tot posibilul să îl urmăresc cu privirea cât mai mult pe bărbatul care urca, deoarece, deși o copie imperfectă, pentru mine însemna o legătură cu Patrick. Lui Daisy i-am spus că mă uitam la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Oameni nemaipomeniți, oameni care vorbesc cu Îngerii, care fac aur, și pe urmă magicieni profesioniști care au chiar față de magicieni profesioniști...” „Cum e fața de magician profesionist?” „Au, de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că buza e mult Înălțată deasupra dinților bieții de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce îl va nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul de gravitație al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un centru de gravitație care-l hipnotiza, îl absorbea într-o gaură neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înălțat în față. Înjunghiată de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept. Părul negru i se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un sfert din calorifer se duce pe un pui și o sticlă de Sangria, un vin spaniol, ușor, rosé. La ora 18, după o adunare la Betel, Casa Domnului, Arthur sună la noi la ușă. E un tip înalt, cu plete albe, blajin, dar foarte stăpân pe el. Se înfruptă fără nazuri din pui și vin, în timp ce noi ne plângem de duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce preoție mai e și aia într-un târg așa obositor pentru nervi cum era Bârladul acum cincizeci de ani! La București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu-său - năpârstocul ciuntise barba și pletele unui călugăr-profesor adormit - și să-l mute la Seminarul din Târgu-Neamț. După care zbâc! înapoi în satul prăfuit vara și desfundat toamna. Biata prezviteră, ieșită din neam de negustori greci de la Stănișești, a suferit toată viața că a fost ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aleile stabilimentului și somnul prelungit, obținut prin administrarea de tranchilizante. Bolnavilor mai tineri, cu exces de hormoni, li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soi de hermafrodit ce-și purta ambele sexe, atât cel masculin, cât cel feminin, pe abdomen, un sân îi era umflat, ca o gutuie, celălalt era turtit, aidoma unui pectoral. Capul era prevăzut cu două fețe: una delicată, înconjurată de plete lungi, negre, cu ochi expresivi, căprui-închis, ca de căprioară; cealaltă mai aspră, dar cu ochi blânzi, de cerb, avea creștetul tuns perie. Oricum, păreau să semene ca doi gemeni. Un hermafrodit cu cap de androgin. Acum râdea în hohote: reporterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
periferia spațiului orășenesc civilizat și într-un sens de parcurs diametral opus, topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi, inițial. În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi bărbați necunoscuți răsar, dinaintea sa. Primul, un cavaler atletic, cu plete încrețite, negre-corb, îmbrăcat în ținută lejeră de călărie, într-o mantie albă de in, cu cruce templieră roșie, cu cisme moi, pintenate și cu o cămașă-pieptar din ochiuri dese de sârmă, lungă până la cingătoarea lată, cu pafta de fier. Alături de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și fricoși. Se gândeau fiecare că poate să se supere boierii, că umblă să cumpere moșia cucoanei și nici pământ de muncă n-o să le mai dea, să rămâie muritori de foame. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrân dintre toți, cu pletele crescute până pe umeri și cărunte ca un fuior de cânepă melițată, cu ochii albaștri apoși, întrebă cu glas plin de îngrijorare: ― Toate bune și frumoase, măi oameni, dar ia să facem socoteala că boierul zice: nu pot să vă vând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu poftesc a vinde moșiile la oameni și n-au vrut deloc să mă asculte, până ce m-am luat și eu după capul lor! zise într-un rând bătrânul Lupu, vrând să arate tuturor din vagon că nu degeaba are plete cărunte. ― D-apoi eu v-am auzit cum vă plângeți, oameni buni, și tare m-am mirat că n-ați știut treaba asta, că doar toată lumea o știe! făcu atunci un bărbat frumos și chipeș, îmbrăcat curat și cu niște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceasta. Dar cine e Stănică, vă întrebați? E o figură emblematică pentru parcul cartierului. Pensionar anticipat de vreo opt ani, fără obligații familiale deosebite. Este un tip aproape sexagenar, negricios la față, de statură medie, aș spune bine legat, poartă plete pe spate, o barbă grizonată destul de îngrijită, mustăți stufoase, poartă ochelari fumurii și pălărie cu boruri mari încrustată cu figuri geometrice. Toată ziua chibițează pe la mesele de șah, rummy sau table, din această cauză mai toți pensionarii îl cunosc. Rar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
am ridicat la o înălțime atât de mare deasupra lui, încît mi-a fost dat să-l văd în întregime. Cât de frumos era! Pieptul păros, ca de taur, purta sâni de femeie. Fața îi era tânără, încoronată de flacăra pletelor împletite în mii de cosițe; șoldurile, largi, adăpostind puternicul organ viril; în totul, din creștet până-n tălpi, era doar lumină. Ochii îi ținea întredeschiși, zâmbea extatic și trist, iar în dreptul inimii, sub sânișorul stâng, avea o rană îngrozitoare, între degetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dâre mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul cambrat al femeii scria cu litere subțiri CRISAN SHAMPOON. Barba era gata. Mai rămânea mustața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
holul negru ca smoala și-am deschis ușa de la intrare. M-au izbit deodată în față sutele de mii de stele răsfirate pe cer, arzând și scânteind în toate culorile, între ele, declinând pe boltă, marea cometă alburie își flutura pletele prevestitoare de cataclisme, potopuri, incendii, dezastre. Sub stele, foarte adânc, pe strada mea care părea un fund de fluviu, se mișcau alte lumini, vălurind ciudat. Călcând cu tălpile goale peste cărămizile aleii, printre tufănele și trandafiri, am ieșit la poartă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]