2,966 matches
-
văzu - nu era departe. Îl recunoscu pe Vitellius. Era aplecat deasupra vasului cu mâncare, dar își ridicase ochii spre Antonius, care stătea în fața lui, la celălalt capăt al mesei. Valerius își cunoștea bine fratele; după felul cum își ținea capul plecat, își dădu seama că era furios. Își dori ca Antonius să-l omoare pe imperator. Astfel, Velunda ar fi fost răzbunată, jocurile ar fi fost întrerupte, iar Salix ar fi fost salvat; s-ar fi schimbat cursul istoriei. Dar Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glas puternic răsună în arenă, însoțit de zgomotul copitelor. — Popor al Romei! În marea-i dărnicie, împăratul vă oferă jocurile sacre în cinstea Imperiului, spectacolul cel mai captivant la care ați asistat din vremea lui Nero! Valerius asculta cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul arenei în trap mărunt. Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
semnătura împăratului meu. — Cum se face, întrebă Antonius sarcastic, că nu ai cunoștință de tratativele mele cu Vitellius, dar le știi pe cele dintre Vitellius și Mucianus? Allius Cerpicus își drese iar glasul. — Nu am fost informat, spuse cu capul plecat, umilit. — După cum vezi, invidia este răspândită nu doar în rândul flavienilor, replică Antonius ridicându-se. În ce mă privește, discuția noastră a luat sfârșit. Spuneți-i lui Vitellius că vom intra în Roma fără să comitem vărsări de sânge sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
facă rost de o noră. Fata care se va căsători cu fiul casei trebuie să fie de familie bună. Trebuie să aibă o personalitate plăcută. Caracterul trebuie să-i fie decent, nu nerușinat și îndrăzneț. Fata trebuie să țină ochii plecați și, dat fiind că e umilă și timidă, trebuie să țină și capul plecat. Nimeni nu vrea o fată care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucați ca de broască. Trebuie să fie cu pielea deschisă la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să fie de familie bună. Trebuie să aibă o personalitate plăcută. Caracterul trebuie să-i fie decent, nu nerușinat și îndrăzneț. Fata trebuie să țină ochii plecați și, dat fiind că e umilă și timidă, trebuie să țină și capul plecat. Nimeni nu vrea o fată care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucați ca de broască. Trebuie să fie cu pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să includă măcar unul din următoarele articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe care adesea nici nu le auzea. Se întrebă cum se făcea că nu simțise niciodată bine printre oameni. Era singur, prins în ritualurile enigmatice ale unei alte specii. — Vedeți-vă mai departe de viețile voastre, voia să le strige. Plecați, plecați. Lăsați-mi-o mie pe a mea. Numai că, evident, nu putea să le spună așa ceva. Disperat, privi în jurul său. În mulțimea de fețe de dedesubt o recunoscu pe aceea a domnului Singh, cumnatul unui vecin din Shahkot. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care adesea nici nu le auzea. Se întrebă cum se făcea că nu simțise niciodată bine printre oameni. Era singur, prins în ritualurile enigmatice ale unei alte specii. — Vedeți-vă mai departe de viețile voastre, voia să le strige. Plecați, plecați. Lăsați-mi-o mie pe a mea. Numai că, evident, nu putea să le spună așa ceva. Disperat, privi în jurul său. În mulțimea de fețe de dedesubt o recunoscu pe aceea a domnului Singh, cumnatul unui vecin din Shahkot. Domnul Singh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spus totul, o sa mă simt mai bine. Ceva mai înainte azi - azi? Doamne, dar parcă s-a întâmplat în copilărie, Alec Llewellyn m-a condus la aeroportul Heathrow cu puternicul meu Fiasco. Îmi ia mașina cu împrumut când sunt eu plecat, mincinosul ăla. În vederea zborului am fost bine magnetizat cu băutură și Serafim 1. Mi-e frica de zbor. Mi-e frică și de aterizare. N-am discutat prea mult. Îmi datorează bani... Ne-am așezat la coada lungă pentru bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e asistenta mea de la duș, sau antrenorul de tenis, sau dresorul câinelui, guru, ioghinul tinereții mele. Îmi beau apa săracă în calorii, apa minerală carete-mbată. Terapeutul care îmi face acomodarea de la casă-la-mașină mă ia de mână - și iată-mă plecat, conducând pe Sunset Boulevard, ca un cap plin de astroturf, cu o gură plină de cobalt și stronțiu 90 - și un mini-echipament computerizat de un milion de dolari, fanfaronul ăsta bionic care mi s-a cuibărit între coapse. Operația a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un restaurant vegetarian cu prețuri pipărate, după care am luat un taxi spre nordul orașului. Aproape că uitasem cum mai arată ploaia, dar azi ploaia mi-a amintit și acest lucru. Ploaia arăta de parcă n-ar fi fost niciodată plecată, că era în elementul ei, acolo unde îi era locul. Mi-am dat seama că frumusețea luminată de soare a lui Avenues - e pur și simplu, nimic altceva, încadrat cu o mare strictețe și simetrie, dar numai aer. Acum perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plină bolta cerească De îngeri în alb îmbrăcați Ei vin deseori la fereastră S-aducă lumină în casă Și viața să ne-o facă frumoasă Cu dragostea lor iubitoare, de frați. Acolo, în zarea albastră, E lumea tacută a celor plecați E lumea sfințită, e lumea sihastră Și-n altă frecvență, mai joasă, Ei cântă, nevăzuților oaspeți În cer adunați.
În lumea nevăzută. In: "Atom" primordial necuprins by Eli Sava () [Corola-publishinghouse/Imaginative/340_a_616]
-
să-ncepem, se răsti Virgil Jones. Lui Vultur-în-Zbor, care privea, i se păru că a urmat doar o perioadă de inactivitate totală. Nefiind obișnuit cu Dimensiunile Exterioare, nu putea intra pe câmpul de luptă. Virgil Jones stătea nemișcat, cu capul plecat, brațele întinse și mâinile desfăcute, ca un om care împinge o ușă foarte grea. Apoi s-a prăbușit fără de veste. O materie inertă prăvălită grămadă la pământ, în pădure. Vultur-în-Zbor se repezi înainte. Virgil Jones își revenea încet. — N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lume trecută. Aici, în pântecul salonului familiei Gribb, el simți - și găsi - liniștea. Aici capcanele trecutului erau păzite cu gelozie. Asta însemna mult pentru un om aflat în căutarea unui acasă. O urmări cu privirea pe Elfrida, care, cu ochii plecați, asculta vocea soțului ei. Iată o altă sursă de plăcere. Degetele ei lungi se jucau încet și complicat, cu un capăt de ață,împletindu-l încoace și-ncolo printre ele. Era o priveliște hipnotică. Ignatius spunea: Aspectul care-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Ignatius Gribb erau puse niște monede vechi. — Avea ochii deschiși, a spus Elfrida. A trebuit să-i închid ochii. Vultur-în-Zbor a luat-o de umeri. — Uită-te la mine, i-a spus el. Ea continua să-și țină capul plecat. — Elfrida! a rostit el aspru, iar ea și-a înălțat încet capul. — Un secret mai puțin, a spus ea. Te iubesc. Se uita la cadavrul lui Ignatius Gribb. Era îmbrăcat impecabil, într-o cămașă de mătase cu cravată, un smoching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre cerul albastru al Wedgwood-ului, făcându-le, pentru un moment încântător, să pară magice, temple moderne închinate unei zeități cu puțin mai presus de Mammon 1. Străzile erau pline ochi cu forme de viață îmbrăcate în costume gri, cu capetele plecate, mișunând grăbite spre metrou, ca într-o variantă modernă a Metropolisului. Mersul într-un ritm normal m-a transformat într-un pericol public; mulțimea creștea în spatele meu și când apărea un culoar liber în față înainta cu viteză maximă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
studieze la o universitate din America și a considerat, din cine știe ce motiv misterios, că e bine să lase un poet fără succes, căruia îi plac berea Guiness și rock’n roll-ul, să aibă grijă de apartamentul ei cât timp e plecată. Sigur nu era indiferentă la farmecul irlandez al lui Tom. Sper că nu doar o să arunce cutiile de pizza și sticlele goale, dar că va și contacta o firmă de curățenie care să vină cu echipament ei cu putere industrială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încearcă să ne facă să vorbim? Dar Suki era de neoprit, apărându-și sora cu o pasiune convingătoare. Deja îl scosese din toaletă și îl adusese pe coridor când am găsit-o eu. Eram îngrijorată de ce o fi făcând, fusese plecată ceva timp, așa că m-am dus jos să o caut, știam unde se duseseră să o facă... A tras aer în piept și a continuat: Și deja era prea târziu, se vedea că fusese mutat, iar seringa îi căzuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
județ de curând înființat și începuse să nu prea mai dea pe-acasă. Aveau un copil și au rămas împreună până băiatul avea să termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat pe scaunul înalt și când, cu obișnuitu-i hârâit în voce, domnul Albrechtino mi-a șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi, baiat la tom Ițac plecat, tu rămas. Dar eu dăm voie la tine să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum estem la voi, care la Coran scriem șoptitior dacă șoptim la om în piept și de ast om îngâdur și trist estem. Asta de la Kerim, Mion efendi, ținem minte când plecat de aici la alta Lume, la Biukreș când plecat, șoptitior luat cu noi și dus fric acolo, departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință. Complice fie și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o trăiesc copiii aparținând familiilor din care, cel puțin unul dintre părinți este plecat peste hotare. Desigur, nu punem la îndoială motivul pentru care au plecat, dar în aceste cazuri copiii sunt din nou adevărate obiecte revendicate fie de părinții plecați, fie de rudele rămase în tară. Românii plecați în străinătate ajung repede la concluzia că „în România se face carte”, motiv pentru care-și lasă copiii în țară cu alți membrii ai familieibunici, mătuși, unchi, nași,etc. Alții își iau
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
Conchise Însă că singura cale de salvare e pocăința și acceptarea Învățăturii sfinților apostoli... Poate că apostolul Pavel greșise, pentru asta Oliver trebuia să se roage pentru el. „Crede și nu creceta”, Îl povățui Pahomie, făcând semnul crucii peste creștetul plecat al omului acoperit de pene și de frunze și Îngenuncheat, pe moment, cu oarecare smerenie În fața sa... Ascultându-l, masterandul se enervă. „Dacă n-ar fi fost Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin”, proferă el. „N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plesnesc! Cotoșman: (către slujitori) Legați-l pe ăsta, dar într-un fel cât se poate de muzical... Slujitor I : Cum muzical? Cotoșman: Cobză! În lanțuri, să vadă și el cum e! Domnița: A, dumneata trebuie să fii Cotoșman... Cotoșman: Prea plecată slugă, Domniță! Domnița: O! Ce bine-mi pare că Marele Dregător nu tea prins... Cotoșman: Dimpotrivă, l-am prins eu pe el...cu mâța-n sac! Domnița: Și tata unde e? Împăratul: (scoțând capul de sub pat) Aici...Aici! Cotoșman: Dar
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și am mâncat toți Împreună eu am făcut cinste. Neam Întâlnit la ora 16 și neam Întors la 19.30. Pascaru Mihai. 2. Dată În fața noastră Pedagog Albu. Subsemnații Guguluș Ghe și Baciu Aurel și Sumanariu Costache, Pelin Costache fiind plecații la lucru toți muncitorii pe data de 18.11 și când am venit de la muncă după program lam găsit pe Pascariu Mihai În dormitor asculta la aparat cu cheia de la ușă În fața lui. După ce mam desbrăcat mam dus la vestiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]