1,866 matches
-
și lichidării Poloniei... S-a așternut iarăși o tăcere care ne stingherea și ne strângea ca o menghină tainică, nevăzută. Am luat în mână paharul și-am sorbit ceea ce mai rămăsese în el. Bătrânul Stransky mi-a imitat gestul, a plesnit din buze, scoțând un fel de "oh" nu pricepeam dacă e pentru picăturile sorbite ori pentru datele statistice prezentate, care nu erau favorabile pentru un polonez apoi a umplut ambele pahare, a fixat bine dopul la sticlă și a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ochii după băieți de prin clasa a IX-a. Era un fel de Brigitte Bardot în devenire. Și frumusețea ei era o capcană cu sens dublu. Pentru ea, care-o avea, abia o strunea și stăpânea, ca pe-un mânz plesnind de sănătate, care se ițea și voia s-o ia la galop zburdalnic și năvalnic, gata să rupă frâul în patru, într-o bună zi, încât să nu-l mai poți nici prinde; iar pentru cel ce-o vedea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
morfolește liniștit În mijlocul răvășelii generale, și vorba lui Laur, că zici că ești la Motănica, e ca la mama acasă aicea, drept pentru care și-a slăbit catarama nichelată a curelei și s-a răstignit pe o saltea. Trebuie că plesnește de câtă fiertură d-aia fierbinte a băgat În el. N-are habar de Steluța spunându-ne În limba ei că aici e cel mai bine, dacă nu cumva om avea și noi damblaua lui Andrei, pe care de când Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum de se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu pot Nu pot să grăiesc Să le mulțumesc Mulțumi-le-ar Domnul, Că eu nu li-s omul. Ieri de dimineață, Mi s-a pus o ceață, Ceață la fereastră, Și-o corboaică neagră, Pe sus învolbând, Din aripi plesnind, Pe min’ m-a plesnit Ochi a-mpănjenit Fața mi-a smolit, Buze mi-a lipit. Nu pot să grăiesc, Să le mulțumesc. Mulțumi-le-ar Domnul, Că el mi-a dat somnul, Mulțumi-le-ar sfântul, Că el mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
grăiesc Să le mulțumesc Mulțumi-le-ar Domnul, Că eu nu li-s omul. Ieri de dimineață, Mi s-a pus o ceață, Ceață la fereastră, Și-o corboaică neagră, Pe sus învolbând, Din aripi plesnind, Pe min’ m-a plesnit Ochi a-mpănjenit Fața mi-a smolit, Buze mi-a lipit. Nu pot să grăiesc, Să le mulțumesc. Mulțumi-le-ar Domnul, Că el mi-a dat somnul, Mulțumi-le-ar sfântul, Că el mi-a luat gândul. M-au marcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de rânduri se formară În grabă, sinuoase și tăcute, rău prevestitoare. Micul grup de români părea mai detașat, neștiind ce urmează. Ne apropiam de punctul terminus, când apăru pe neașteptate, un vameș solid, cu părul blond cârlionțat și obraji rumeni, plesnind de sănătate, ținând de curea un cățeluș cu ochi negri bulbucați și blana roșcată, lânoasă, Învârtind codița ca pe un pămătuf. Micul patruped se strecura cu rapiditate printre mormanul de bagaje și mirosea de zor. Dacă i se părea ceva
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu negrele-i aripi. Mă trântesc repede În pat, parcă nedorind să Împart cu nimeni minunatele senzații ale acelei după-amiezi. Stingem lumina și un nor de țânțari, ascunși perfid În așteptarea noastră, s-au năpustit lacomi pe epiderme. Ne-am plesnit ore În șir, o vreme am stat treji, pe urmă am Învățat să ne apărăm dormind. Vecinătatea Ecuatorului se simte. Dimineața un soare neiertător strălucește aproape trei sute șaizeci și cinci de zile pe an. La fel cea a oceanului: șiroaie de transpirație
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
formarea herniilor freno-pericardice traumatice. Au publicat astfel de cazuri autori ca Moreaux (21 cazuri), Bernatz (3 cazuri), Lucido (2 cazuri) și Z. Popovici (3 cazuri) [69]. Ruptura pericardului este mai frecvent observată atunci când agentul vulnerant acționează la nivelul toracelui, pericardul plesnind în locul său cel mai slab respectiv pe fața laterală stângă și înaintea nervului frenic (mai rar în spatele acestuia) (Vergoz citat de [69]). În rupturile pericardice recente se pot pune în evidență cheaguri intrapericardice. Triada formată din hemoperitoneu, hemotorax și hemopericard
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
să mă credeți. Vedeam cum se zbate, iar doi-trei SS-iști se uitau și râdeau. Și băteau din palme și ațâțau câinii. Am avut ocazia să văd persoane infectate cu injecții cu clorură. Am văzut un om căruia i-a plesnit capul - adică i s-au făcut injecții și am văzut cum i se umflă capul... Și era acolo, În fața noastră, că doar lagărul respectiv, pentru experiențe, era În fața noastră... Dintre noi se selectau și eram duși acolo, că practic lagărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
întreținând invidia lui Hermes. Așa că omul are un atelier vizibil, care este corpul său, și unul invizibil, care este imaginația sa1042. Alchimie și ritual noetic Iubirea te-a pus în mișcare ca pe un ceas de aur. Moașa te-a plesnit peste tălpi și țipătul tău crud S-a retras printre elemente 1043. Empedocle, Heraclit și Aristotel explică structurile celeste și pământene prin cele patru elemente a căror transmutare nu poate fi realizată într-un registru profan. Astfel Cuvântul coborât printre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cel de apă stinge pe cel de foc...( Se anulează reciproc!) De-o fi pocit Geoană de femeie curată, necurată, Să-i crape țâțele, să meargă pârâu, Să vadă lumea că e pocitoare, deochetoare. De-o fi flăcău curat, necurat, Plesnească-i boașele, să curgă pârâu, Să vadă lumea că e pocitor, deocheator. De-o fi de codru, pice-i frunza. De-o fi de vânt, crape-i calul, sece-i aripile, Să vadă lumea că-i pocitor, deocheator. Geoană să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pensii care trece de 1000 lei (s-a plătit o dată impozit pe acești bani, s-a plătit și pentru sănătate!), s-a înghițit hapul, dar nu ar trebui întinsă coarda, că se poate rupe și s-ar putea să te plesnească peste ochi, de-ai să vezi stele verzi și păsărele ciripind, ca Pluto. Guvernul alege căile cele mai comode pentru a face rost de bani: dintr-un condei (curat condei, domnu Boc!) trece de la bugetul amărâților la bugetul general câteva
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
puci sau o lovitură de stat, cu urmări imprevizibile, cei de la timona României în derivă au avut o vagă părere că nu-i bine să te joci cu focul și să întinzi coarda până la rupere cu riscul de-a fi plesnit peste față, continuând vechea practică de strâns șurubul pentru fericirea norodului. Din toată tărășenia, a ieșit o demisie de onoare a ministrului Blaga, spre mulțumirea președintelui căruia i se pare menținerea Robertei Anastase, acolo unde este, infinit mai importantă decât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a coborât să dea o mână de ajutor: deși nu era îndemânatic, încerca să se facă folositor. Râvna i-a fost fatală. Înainte ca cineva să-l poată opri, a apucat frânghia: Hai, fraților, să-l dăm jos! Coaja a plesnit și salcâmul a pornit spre dânsul. În încercarea precipitată de a fugi, a alunecat pe pământul umed și copacul s-a prăbușit peste dânsul. Am sărit, amuțiți de tragedie, să împingem copacul și Nicu Mazăre l-a scos cu atenție
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
două trei ori pe săptămână, strângea în curte mulțimea elevilor și, dându-și aere de reprezentant al clasei muncitoare, vorbea despre comunism, URSS, Marx, Engels, Lenin, Stalin în termeni și într-o expunere așa de hilară, încât credeai că vei plesni dacă nu termină. Chinul dura două-trei ore. Încheia cu aceeași frază: „Anglo-Nord-Americanii, vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre: socialist și imperialist (ați citit bine, „șlagăre”). Dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist”. Apoi dădea tonul, făcând semn
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
perfect din acest punct de vedere, poate că a fost întotdeauna excesiv de conștientă că „era destul de bătrână ca să-mi poată fi mamă“. De câte ori, strălucind de faimoasa-i frumusețe și de farmecul pe care l-a reținut atât de îndelung, mă plesnea cu această frază! Știam amândoi foarte bine că nu ne vom căsători niciodată, că ne vom face unul pe celălalt să suferim, și totuși puneam la cale felurite planuri menite să ne asigure fericirea, ba chiar ne foloseam inteligențele reunite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar avea o frumusețe tainică. Nu se număra printre „fetele drăguțe“ de la școală. Uneori fața ei arăta greoaie, aproape aspră, și când plângea, semăna cu purcelușul din Alice în Țara Minunilor. Era foarte palidă, și oamenii o socoteau bolnăvicioasă, cu toate că plesnea de vigoare și de sănătate. Avea o față rotundă și albă, și te privea cu atâta stranie nedumerire, încât părea o sălbatică tânără. Ochii erau de un albastru închis, care bătea uneori în violet. Pupilele i se dilatau foarte frecvent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este gradul înalt de alcool pe care-l conțin, și nu te poți apuca, de față cu alții, să torni apă în vin. În ciuda aspirinelor pe care le luasem o dată cu masa de prânz, încă mă mai durea capul de-mi plesnea. O ceață maronie și niște pete negre, foarte volatile și intermitente, îmi tulburau câmpul vizual. Mă simțeam nesigur pe picioare și legat într-un chip foarte ciudat cu pământul, de parcă devenisem brusc extrem de înalt. Pe urmă a început să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gratii, executând, iar și iar, aceleași neputincioase salturi și zbateri. Plutea un abur ușor, auriu, care se subția treptat; avea să fie o zi fierbinte. M-am uitat cu mirare la locurile mele familiare de scăldat, la marea molcomă care plesnea calm stâncile galbene. Am alergat din nou în bucătărie, dar n-am fost în stare nici măcar să-mi fierb un ceai. „Ce trebuie să fac? Doamne, ce trebuie să fac?“ continuam să mă întreb cu glas tare. Și lucrul straniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jos, lângă mine. Aș fi vrut s-o văd zăcând relaxată, cu capul pe pieptul meu. — Vino! Stăteam de multe ori așa, îți aduci aminte? Dar se împotrivea. În lumina adumbrită, i-am văzut sânii presând năsturașii corsajului, gata să plesnească, atât de plăcut, atât de asemănător cu vechea ei imagine, de parcă cine știe ce duh vrăjit al pădurii o întinerise din nou. Îngenunche lângă mine, încleștându-mi o mână, și privindu-mă fix, cu ochii ei mari, întunecați. Pe urmă, impulsiv, tandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din șir. — O.K. conașule. Cum merg lucrurile? — În ordine. Hai, fii bun și pleacă imediat. Și pe urmă întoarce-te și așteaptă-mă tot în locul ăsta. — Și eu când îmi iau cina? N-aș putea intra în casă? Gilbert, plesnind de curiozitate, ar fi vrut grozav să-și caute de lucru prin odăi. Dar eu n-aveam nevoie de el. Nu, încă nu. Cumpără-ți mai bine un sandviș la „Leul Negru“ și pe urmă întoarce-te aici. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
seară înainte, reușisem să-i avertizez pe Titus și pe Gilbert să nu-i sufle o vorbă lui Peregrine despre vizita Rosinei. Și bine făcusem, pentru că dimineața n-am mai fost capabil de vreun gând rațional. Aveam senzația că-mi plesnise ceva în cap, o tumoare la creier care crăpase sau așa ceva. Starea mea disperată era pricinuită, în parte, de prezența lui James, care părea să fie un focar de atracție magnetică pentru toți ceilalți. Fiecare dintre cei trei a ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
discuția“ aceasta mă ajutase să văd mai limpede unele lucruri, sau mai curând îmi dezrădăcinase unele idei din minte; sau, poate că atinsesem un anumit punct decisiv al disperării. Acel teribil „Dă-mi drumul! Dă-mi drumul!“ făcuse să-mi plesnească încrederea și speranța. Am întrebat-o din nou dacă vrea într-adevăr să plece acasă. Mi-a răspuns că da. I-am spus că e în ordine. Nu i-am mai adresat rugăminți, apeluri, nu i-am mai adus nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
timpul să-mi spun: „Ben a pus la cale o splendidă ambuscadă, a ales locul cel mai potrivit“. În clipa aceea, parbrizul s-a cutremurat îngrozitor. Un bolovan de dimensiuni considerabile, proiectat de sus, căzuse direct pe sticlă. Sticla sfârâi, plesni, devenind albă, opacă, sub rozeta crăpăturilor. Bolovanul ricoșă pe radiator, stâlcind caroseria, și apoi se prăvăli pe drum. Peregrine scoase un urlet de furie. Titus sărise afară din mașină și eu l-am urmat. Gilbert rămăsese locului, neclintit. James trecu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]