1,904 matches
-
cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată, decât lovită. Deși mama îi mai plesnea pe frații mei din când în când, era prima dată când ridica mâna asupra mea. Am înlemnit acolo și i-am privit fața care se contorsionase de durere imediat după ce și-a dat seama ce făcuse. Fără să scot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificându-mă în lumina dulce a primăverii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a râs ea înfruntându-mă mai departe. Tu în cătun, eu... — Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. — Laura, te rog. — Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să nu te mai ții după mine. Am rămas pironit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
li se alăture pentru a-i distruge. Era doar o anecdotă schițată, relatată stângaci, dar i se păru că poate fi punctul de pornire pentru o nuvelă și a doua zi, când se Întoarse la Londra, și-o notă. Carnetul plesnea de idei pentru nuvele și romane care așteptau să fie scrise și el avea toate intențiile de a le scrie. Era sigur că acesta era singurul drum care Îl ducea Înainte. Trebuie să produci! se Îndemna singur. Dar tărăgăna, ezitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un vis și o durere care tot împrejmuiește, Diavolul e aici, e în mine, el nu se oprește, Amețeală e delirul, lacrimi răgetele mele, În puterea cea mai mare ce din trup îmi răbufnește, Cu un zbucium ce venele-mi plesnește, Și deodată simt că-n mine tot ce-i suflet izbucnește Cu puterea dorului, durerea focului și tăria iadului. Agonie în extaz, plăcere în nebunie Eu lovesc și mă lovește, simt că-i vie./ Curcubeul de aur și noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea, Gol spațial stelele gonesc în astral Ideea-i nesomn, fantezie și goană, Cerul se surpă în inima mea, Pământul plesnește și stelele se izbesc de pământ. Simțirea tresaltă, vraja atinge sublimul, Fuga-i continuă, uimitoare peste Univers, Visul s-a agățat într-o simțire eternă Și deși gardurile sunt infinite, imaginea nebună, Trăirea-i aceeași, trupul deschizându-se s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
goi în lumina lunii când argintii, când aurii. Nu ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe mine și fugii ca Cenușăreasa, înainte de ruperea vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ne era frig. Abia înspre dimineață îmi luai halatul pe mine și fugii ca Cenușăreasa, înainte de ruperea vrăjii, cu toate că în continuarea ei. În cameră mă aștepta Amélie. Cum închisei ușa, mă plesni. Scoasei un țipăt scurt, de surpriză. Și o plesnii și eu pe ea. Îi dădură lacrimile. Îți dau cinci minute să pleci, înainte să vă distrugi, să îl distrug. Poți veni, de vei mai vrea, înapoi numai peste trei ani, rosti și plecă. Vorbea serios. Mă îmbrăcai cât putui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubesc. · Sunt clipe când totul e urât. Numai protecția blândă, neimpusă a cuiva poate face ca timpul ce se scurge să ducă cu el durerea. Îl amenințam cu arma, însă nu trăsei, așa că mi-o luă din mână. Și mă plesni pentru cum putea să se termine rău totul. Acum stă lângă mine și facem o înțelegere. Cât îmi place să zâmbesc! Și acum îmi zâmbesc mie, oglindindu-mă în ochii lui. Ce priveliște încântătoare. · · · · În zilele noastre, Iași, Alexandru. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pune prezervativul și în timp ce, mă sărută, după care se uită la mine. Ne privim în ochi. Vrea să vadă cum îmi place. Clipe de intimitate furate, dar clipe. Mă dezleagă și se întinde lângă mine, îmbrățișându-mă. Încep să-l plesnesc, până mă ține din nou: Vreau să te cuceresc. Ce zici, îmi dai această șansă? /1 Însă îți sugerez să nu faci vreo prostie. Și ne comportăm normal, civilizat. Vorbim. Și încep să-l apreciez. Însă în același timp încordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să fim unul lângă altul, încerc să mă feresc, însă mă ia pe sus și mă trezesc cu fața în jos pe masă. În timp ce mi-o trăgea, mă mângâie ușurel pe șira spinării, chestie care e nu știu cum bine. Ticălosule! îl plesnesc. Ți-a plăcut, îmi zâmbește sfidător. Stai să vezi ce-o să te fut! Chiar te rog, spune pe un ton sincer, intim, și se oferă să mă sărute. Nu are pistolul la el, profit de apropiere și îl lovesc îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
decât de preoții ei... Preoți îndrăciți ca tine, vax! Ori poeții acestui întunecat Ordin al Generației 80 - scîrț! ce să spun? - când aud despre patrie, fug ca dracul de tămîie! Când le vine rândul la slăvit clasa muncitoare - scârț, te plesnesc! - trag oblonul îndatoririlor metafizice și se închid în closet... Și de-ar avea cel puțin, caracter. N-au și n-are. Chiar și cel mai infect caracter. Ori de-ar fi, cel puțin, consecvenți chiar și-n opiniile lor cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acoperit, mai multe zile, zidurile de peste drum ale Consiliului de Stat al Planificării. Imens scandal diplomatic. Două săptămâni mai târziu, autoritățile române înscenează, pentru a-i mai potoli pe ruși, moartea accidentală a năpraznicului poet șaptezecist. - Pe când Optzeciștii - scârț, te plesnesc! -, prin ce vax de talent se evidențiaseră ei? Prin ce sângeroase fapte de scris au pătruns tinerele scârbe în Istoria literară? Că de scris, nu au scris încă nimic. Și nici de pătruns, ca să fim principiali, nu prea pătrunseseră... Șed
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aceea, nu mă prea omoram cu dezvăluitul. Așa că, ori de câte ori îl presimțeam apropiindu-se de separeul meu, cu chef să-mi dezvăluiască puțin, îl mai bruftuluiam... - Ceasul rău! V-ați bruftuluit, cât v-ați bruftuluit, dar pîn' la urmă v-ați plesnit în microb. - ...Numai că, într-o seară, după ce polizasem suficient, instalându- mă într-o confortabilă zonă de febrilitate intelectuală, țâșnește scurt, către mine, bijuteria de talmudist. Bălmăjește ceva. Își agita cicatricele. Și-mi arată pe degetul mijlociu un inel... - E
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plac mie dușurile, calde și reci, le rezolvasem p-alea reci, mai rămânea să le execut p-alea calde... tiu-tiu-tiu, fluieram, manevram robinetele, mușcasem, cu ghearele, dintr-o bucată roz de săpun și deodată... inima! pac! la pământ, zobit, amețit, plesnit la cap în cel puțin 14 locuri... și toate astea doar din pricină că-mi fugerase prin minte că, de fapt, tu exiști! Mi se înmuiaseră genunchii... Îmi spuneam: Măi, Radule - Radule - deloc nu mă cheamă Radu, dar așa-mi spun eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit. Iar pîn' la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
serelor de portocali, să poți jura că a izbucnit un incendiu. - Foarte multe doamne au dat atunci dovadă de o voiciune ce nu și-o mai demonstrau deloc în cadrul menajului! - Le-a văzut tot Parisul cu poponețele goale! - Le-au plesnit soții cu cataramele peste fund! - Au trecut direct, de la cronica mondenă, la cronica judiciară! 248 DANIEL BĂNULESCU - În patru zile, Robin a onorat 23 de provocări la duel!!... Fericite și gureșe. Cotrobăiau să-i arate și lui gazetele epocii. - Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai puțin, decât atât. - Sigur. Pe de altă parte, nici nouă, celor cărora ni s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri personale, și-a condus garnitura până la prima stație) nu ne-a mai trecut prin minte să-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
literară cu Adi și Paul, hotărând că eram aproximativ de un milion de ori mai bun decât ei, aceeași subiectivitate mă îndemna să constat că nu eram decât de douăzeci, până la douăzeci și două de ori, mai valoros decât Cristi. Plesneam de obiectivitate și de modestie. De câțiva ani de zile, simțeam, în mintea mea complet nepărtinitoare, răsuflarea lui insistentă în ceafă. Nu-mi păsa că majoritatea celor ce chibițau fenomenul artistic părea să afișeze opinii exact contrare despre pozițiile și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin fund apreturile și hârtiile, numai în găurile urechilor nu i se vârau. - Nene Sinistrate, dar ce ești tu?... Vreun sonat?! Ți-au deranjat microbii biblioteca? De ce te-ai mutat cu patul afară? - Las-o! E-o balama a noptierii plesnită din fabrică... Păi, știți voi ce stă la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber, pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și Spectrul, interpretând rolul marelui Profesor Mircea Eliade, o folosiseră întorcîndu-se din interbelica întîlnire copleșitoare cu Ulpiu Sargețius Galopenția... 388 DANIEL BĂNULESCU Has-Satan se uită țintă la spectru. Se vedea că-l provoacă, așteptîndu-se din partea dânsului la ceva. Și, deodată, plesnindu-se cu palma peste osul fumuriu al frunții, spectrul Profesorului se lumină. - Cum să nu fi greșit?! Intuiție, zero... Control asupra izvoarelor scrise, zero. Discernământ, zero... Filipeni 2 cu 10! Asta e! Îmi cer scuze... Chiar și un copil s-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament, neantrenat!... - Mi-e îngăduit să vă întreb cum vă veți coborî în Adînc? Diavolul avea pe masă, așezată înainte, o mapă. Pe mapă, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o pasăre cu apucătură teafără nu gusta. Pe la ora 13, bășica tărâmului norilor iarăși plesni, oameni și fluturi fiind zdrențuiți precum copertinele de doc ale unor magazine spulberate de grindină. După măzăriche, se prăvăli și grindina. Din somn, cu dreapta, Sinistratul își trase carapacea de plastic deasupra, continuând să sforăie îndeajuns de nesinchisitor pentru cineva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acum? a spus el uitându-se la Fiona pentru confirmare. — Da. Dar tot un idiot rămâne. Nu m-am îndoit nici o secundă. Jake a râs, după care s-a ferit din calea lui taică-su, care se pregătea să-l plesnească în glumă. Fiona s-a uitat la ceas. —La naiba! E abia șapte și jumătate! Ce mai facem noi azi? —Sărbătorim! a declarat David. —Ce sărbătorim? — Începutul unei noi relații de familie, în care, în loc să urle, toată lumea ascultă pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]