2,405 matches
-
fără liniște și răbdare, ajungând la disperare. Cassian arată că tristețea e folositoare doar când ne stăpânește din căință pentru păcatele săvârșite sau din dorința desăvârșirii dând, spre întărire, un citat din Sf. Apostol Pavel: Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7, 10). Tristețea morocănoasă, disperată care zdrobește sufletul și nimicește roadele Duhului Sfânt trebuie eliminată la fel ca și duhul desfrânării, al iubirii de arginți sau al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
neliniște și enervare, mărire și tristețe, mândrie și trufie, căpătând și focul deprimării, lanțurile zgârceniei și arghirofilia. Nefiind maturizați duhovnicește suficient, nu au încă discernământ pe măsură (cap. 12-14). În Convorbirea a XX-a (11 capitole), Avva Pinufius dezbate scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scopul pocăinței și semnele iertării. Fiind interesați de culmea adevăratei renunțări pe care o percepeau ca fiind foarte greu de realizat, Cassian și Gherman primesc lămuriri suplimentare de la Avva Pinufius și află astfel că unul dintre mijloacele foarte importante este pocăința, ale cărei foloase, putere și har sunt foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
foarte mari. După Pinufius, definiția desăvârșită a iertării păcatului este ,,să nu mai săvârșim în nici un chip păcatele pentru care ne pocăim sau pentru care conștiința noastră are remușcări” (cap. V). Iertarea păcatelor se înfăptuiește prin harul botezului, prin martiriu, pocăință, prin simțământul dragostei care dărâmă munții păcatelor, căci ,,dragostea acoperă multe păcate“, prin milostenie, vărsarea de lacrimi, chinul inimii și al trupului, prin mijlocirea celor cuvioși, prin milă și credință, prin bunătatea și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu mintea, nici cu trupul. Astfel, ei greșesc cu mintea înaintea trupului, înfăptuind păcatul cu mintea și cu gândul lor (cap. 1). De legea păcatului și a morții ne eliberează lucrarea harică a lui Hristos printr-o zilnică umilință a pocăinței și prin durerea osândei. În ciuda conștiinței păcătoșeniei, nu trebuie să evităm Sfânta Împărtășanie, ci trebuie să ne grăbim tot mai mult către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curăția cea duhovnicească. Aceasta trebuie însă să o facem cu umilirea minții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
canoanele Sinoadelor Ecumenice de la Niceea, Constantinopol, Efes, Calcedon și ale unor sinoade locale, pe care le-a ordonat în două ediții. A mai tradus și unele biografii de sfinți (scrieri aghiografice) deosebit de apreciate de monahi: Descoperirea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Viața Sfântului Pahomie. Pentru traducerile efectuate, Dionisie Exiguul a scris zece Prefețe: Prefață la traducerea în latinește a cărții Sfântului Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului; Prefață la prima traducere a canoanelor grecești, către Episcopul Ștefan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea operei Despre crearea omului a Sfântului Grigorie al Nyssei. În ea, învățatul monah se roagă de iertare, în ceea ce privește eleganța și claritatea lucrării sale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Diocesareei. Ea cuprinde explicațiile mai multor întrebări, mai ales cele referitoare la faimoasa formulă scitică: „Unul din Sfânta Treime a pătimit în trup”. 2. Scrieri aghiografice. Biografii Cu fidelitatea sa față de tradiția patristică și față de hotărârile Sinoadelor Ecumenice, cu propovăduirea pocăinței și a creșterii lăuntrice, Dionisie Smeritul nu-și putea tăinui multă vreme „preocupările duhovnicești și năzuința după pildele sfinților”. Aplecarea către evlavia alexandrină și, în general, răsăriteană părea în societatea romană, în care susținuse masiva pătrundere a teologiei chiriliene, un
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de călău. Istorisirea despre Sfântul Ioan arată cu câtă evlavie trebuie privite Cinstitele Moaște. Totodată mai dovedește faima duhovnicească a învățatului monah răsăritean de la curtea papală printre călugării simpli din Occident. Condus de aceleași preocupări, Dionisie Exiguul a tradus și Pocăința Sfintei Thaisia. Tot el menționează că această piesă aghiografică „a produs-o Egiptul cel rodnic în atâtea virtuți”. În diferite împrejurări, Dionisie Smeritul s-a străduit să comunice romanilor o parte din teologia și viața bisericească din această țară. Folosindu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
că această piesă aghiografică „a produs-o Egiptul cel rodnic în atâtea virtuți”. În diferite împrejurări, Dionisie Smeritul s-a străduit să comunice romanilor o parte din teologia și viața bisericească din această țară. Folosindu-se de modelul feminin de pocăință, el dă o notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme de chinurile cele veșnice”, pentru că s-a hotărât să se îndrepte pe calea cea aspră și grea a pocăinței. Piesa se bazează pe două narațiuni diferite. „Dionisie și alții au completat-o cu o prefață și diferite amănunte, până ce viața ei a ajuns la forma definitivă”. 3. Scrieri de Drept canonic Prin Dionisie Exiguul, zestrea canonică a Bisericii primelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Respectul lui Dionisie Exiguul față de monahi este evident prin efortul de resacralizare a lumii, efort început în Apus de Sfântul Ioan Cassian cu un secol înaintea sa. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei sale, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care i-a caracterizat viața, unit cu sobrietatea în purtări și cu dulceața contemplației tăcute este posibil ca noi mărturii să-l așeze printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile patristice ale eruditului monah, Dionisie Exiguul, atât de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
avut totuși în tine ceva la care să te întorci, recunoaște tainele izbăvirii tale, prin care ai fost înnoit, prin care te-ai renăscut. N ai mai puțină nevoie acum de ceea ce ai avut atunci, pentru ca să te renască acum prin pocăință cele ce te-au născut înainte prin izvorul lor. Păstrează deplină rânduiala simbolului, păstrează adevărul desăvârșit al credinței. Crede în Dumnezeu Tatăl, crede în Dumnezeu Fiul, în Unul Născător și Unul Născut Domnul tuturor Iisus Hristos, Cel de o ființă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
21, p. 167) „De aceea, harul lui Dumnezeu a rânduit ca sfinții profeți să stea pe locul înalt al profeției, ca să ne vestească mai dinainte când e vorba să vină asupra noastră urgia lui Dumnezeu, pentru ca noi, deșteptându-ne prin pocăință și îndreptându-ne sufletul căzut, să îndepărtăm cu mult înainte de la noi pedeapsa trimisă de Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, E primejdios lucru și pentru predicator, și pentru ascultători ca predicatorul să predice pe placul ascultătorilor. Folositor lucru și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iertarea păcatelor, noi însă am numărat zece vrednicii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a a aceluiași rostită către neofiți, în vol. Cateheze baptismale, p. 59) „Cu lacrimile ochilor lui, Petru s-a botezat a doua oară (prin pocăință - n.n.). Plângând așa cu amar, și-a șters păcatul său; iar după plânset i s-au încredințat cheile Cerurilor. Dacă plânsul lui Petru a șters un păcat așa de mare, cum nu-ți vei șterge și tu păcatul, de vei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
un păcat așa de mare, cum nu-ți vei șterge și tu păcatul, de vei plânge? Nu era mic păcatul lepădării sale de Stăpânul, ci mare și cumplit; totuși lacrimile au șters păcatul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăință, omilia a treia, p. 59) 110 „Ai îmbrăcat pe Hristos prin Botezul mântuitor, ai lepădat întinăciunea prin baia dumnezeiască, ți-ai câștigat strălucirea harului duhovnicesc și noblețea de făptură”. (Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei, Cuvânt despre ostenelile vieții călugărești, în Filocalia..., vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
așteptăm că obișnuințele veacului acestuia vor fi și după înviere, ci să ne reprezentăm viața în veacul viitor ca îngerească și fără trebuință”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „Acesta este veacul pocăinței, acela al răsplătirii, acesta al răbdării, acela al mângâierii. Acum Dumnezeu este ajutător celor care se întorc din calea cea rea, atunci va fi cercetător înfricoșător și de neînșelat 102 al faptelor, al cuvintelor și al gândurilor omenești”. (Sf. Vasile
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
20. „Sf. Ioan Gură de Aur Predici la duminici și sărbători”, traduse și orânduite după Duminicile și sărbătorile anuale ale Bisericii Ortodoxe de Episcopul de Roman - Melchisedek, Ediția a II-a, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, 304 pp. 21. „Omiliile despre pocăință”, Traducere din limba greacă de Preotul profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998, 185 pp. 22. „Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți”, Traducere din limba greacă și note
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
s-o înălța, / vine moartea și mă ia!" (Bucuroasa moarte). Credinciosul V. Voiculescu e ortodoxul în absolut; Arghezi, psalmistul, se sfâșie între adorație și îndoială; Cezar Ivănescu (în al său Rosarium) se autoculpabilizează: dă semne de umilitate, de pietate și pocăință, vizează lepădarea de sine, dar se simte împresurat de demoni; chinuit, așteaptă grația divină, tinde spre puritate și redempțiune, crede în mizericordie și în apostolul Pavel, însă conștiința izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un ciclu, Către discipoli, se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
anii 1460, zvonurile mesianice se răspândesc în mediile nou-creștine din Spania, atunci când scrisori care circulă la Valencia prezic apropierea sfârșitului zilelor și anunță că Mesia s-a născut și trăiește pe un munte aproape de Constantinopol. Aceste știri provoacă acte de pocăință. Astfel, șaptezeci de familii convertite pleacă la Valona, în Albania, ca să se întoarcă la iudaism. Imperiul Otoman primește imigranți evrei cu mult înainte de expulzarea din Spania. Contrastul între creștinătatea care-i respinge pe evrei și Imperiul Otoman, care-i primește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
considera, în secolul al XVIII-lea, că Dumnezeu ne pedepsește pentru a ne aminti că trebuie să ne îmbunătățim purtarea și să ne purificăm sufletele de murdăria păcatului. El vedea în încercări un îndemn divin de a porni pe calea pocăinței. Pe de altă parte, Dumnezeu nu ne poate trimite mai multă suferință decât putem duce. În sfârșit, în scrierea sa Grădina sufletelor, mesajul este că există o cale de a găsi fericirea, chiar și în mijlocul nenorocirilor din lumea aceasta, prin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ocăra, îl înjura, îi răspundea obraznic, ba și cu arma a îndrăznit a se obrăznici asupră-i, încît bătrînul tată s-a plîns mitro politului Veniamin (17 februarie 1837), iar acesta a mijlocit, pentru a fi pedepsit, cu închisoare, pentru pocăință, la mănăstirea Săcul 75. În anul 1837, octombrie 20, și decembrie 15, după ieșirea din închisoare, Iorgu Iurașcu apare, în docu mente, ca vechil și supraveghetor al pădurilor de pe moșiile Corni și Budești (Guranda), fiind împuternicit de epitropia răposatului postelnic
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce am știut sau am pătimit de-a lungul vremii. Cred că nici unul din noi n-avem ce ascunde. Ar trebui să avem toți curajul să spunem ce s-a întâmplat. [...] Ca om al Bisericii, eu cred că o anumită pocăință, un regret, ar fi normal să-ți exprimi. Dar să mergi înainte ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nu e creștinește în primul rând. [...].” * Un alt amendament, propus de președintele Comisiei SRI, Ion Stan, prevedea ca verificarea dosarelor întocmite
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
un merit, răscumpărând greșelile trecutului când nimeni nu se va aștepta la asta”) pare destinată să graveze în însăși ființa lui moștenirea grea a păcatelor părintești. Iată de ce Henric al V-lea aspiră la o îndoită purificare, la o îndoită pocăință. Iar când poruncește ca mormântul lui Richard al II-lea să fie strămutat cu mare ceremonie, lacrimile pe care le varsă sunt de sinceră căință. Ne-am putea aminti aici de Richard al II-lea și de capcana pe care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
public în care suntem îndemnați să spunem mai curând adevărul decât să mințim, să preferăm binele răului, să nu ne încredem în cei răi, să ne supunem legilor, să disprețuim bunurile acestei lumi, să gândim înainte de a acționa, să practicăm pocăința, să prețuim prietenia și în care mai găsim și alte mici maxime puse în slujba marilor virtuți. Democrit? Puțin probabil... Cu atât mai mult cu cât aceste aforisme ar putea fi semnate la fel de bine de un om de pe stradă, un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]