1,760 matches
-
bagă în sobă zgândărând focul, ca să iasă scântei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani și vite. Zorii Încă din zori, copiii, băieții și fetele, colindă cu “Moș Ajunul” sau cu “ Bună dimineața , la Moș Ajun”. Un băiat pocnește din bici, în ogradă, iar ceilalți cântă la ferestră. În Țara Moților, micii colindători sunt numiți “pițărăi” și, intrând într-o casă, spun: ”Bun Ajunul lui Crăciun”,. Când pleacă, ei spun: “Noi ieșim, Dumnezeu intră”. Colindătorii mici nu colindă în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
moral al acestora. Analiza conceptuală propusă de Nozick surprinde limitele teoretice ale oricărei teorii de inspirație kantiană sau utilitaristă și duce spre un minimalism neconvenabil adepților teoretizării extinse. Nozick propune să ne imaginăm următoarea situație. O persoană are plăcerea să pocnească din degete, dar, din anumite motive, acest gest duce la moartea a 1000 de vaci. Ar mai fi îndreptățită persoana respectivă să acționeze astfel? Un răspuns posibil ar fi acela că gestul nu este rău prin el însuși, ci prin
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
se deschide într-un act de creație, se manifestă fenomenal în forme sensibile 41. Deschidere electivă, kairotică, prin care transpare figura unui început inimaginabil: "și s-ar putea să fie clipa/ când își deschide piatra asprele petale/ se-aud miresmele pocnind/ în fulger nou spălate/ și fierul munților trăgându-mi/ din piept un fier mai palid și mai firav/ m-adun încet/ în diamantul fără muchii/ din care numai astrele-nfloresc". Ceea ce se deschide, în inima poemului, este chiar putința lui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sensul în care el ia naștere și luminează, fulgeră înțelegerea 42. Deschidere a vederii deopotrivă, căci acum nespusul se întrevede prin ceea ce se spune, se lasă spus în imaginație. Altfel spus, se rostește (în) vizibil, așa cum - sinestezic - "se-aud miresmele pocnind" și "un fier mai palid și mai firav" se spune altfel pentru a putea fi văzut. Se spune cum nu a fost niciodată spus, în imagini creatoare de imagini, în manifestările vizibile ale invizibilului. Doar acestea vorbesc în înțelegere, căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și Johnny, cel mai americanizat dintre acești yé-yé, Te gândești că sâmbăta vine, oh, da Și speranța renaște odată cu ea Căci sâmbătă seara... Faci tapaj și discuți, te distrezi și glumești Și dansezi bucuros și cu sete Și tot cânți pocnind mereu din degete... Sâmbăta seara, "copiii" au în sfârșit prilejul să flirteze, "să se iubească fără a fi deranjați", "înlănțuiți fără a spune nimic, izbăviți", într-unul din multele "unghere întuecoase" de care pot profita îndrăgostiții. Sylvie Vartan, viitoarea soție
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rolul de subiect. Dar pentru a risipi orice neînțelegere, Arcadi, ca subiect al Istoriei, mătură masa cu muchia palmei ca să arunce pe jos ceva dăunător: "Stalin!" Se aplecă într-o parte și scuipă în creștetul tătucului popoarelor înainte de a-l pocni cu călcâiul în plină mustață. De data asta, Ahile își frecă mâinile la propriu: din punctul de vedere al bazei teoretice, identitate de păreri! Dar, înainte de a ciocni, poetul maghiaro-român propuse pe nepusă masă și fără gând ascuns, căci deocamdată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plece, lăutarii se mai țineau după câte unii mai „damblagii“, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat până ce grădina se deșerta. Fiindcă obiceiul tradițional erea ca, după ce au petrecut bine, oamenii să dea cu oalele de pământ și să le audă pocnind ca un pistol. Această tradiție nu avea la origină decât un interes igienic. Căci, dacă oalele ar fi rămas pe loc, negustorul le-ar-fi curățat și le-ar fi revândut ca noi, la viitoarea petrecere. îmi amintesc de o scenă comico-tragică
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că n-avem ce căuta la casa lui. Au urmat cadrele școlii. Am început cu domnul director Șerbănescu Ion, care locuia în incinta școlii. I-am urat plugușorul eu și Oltea, Maria și Doca, băieții au tras buhaiul și harapnicul pocnea de te asurzea, iar "hăi, hăi!" răsuna până la valea Sucevei. A ieșit toată familia pe treptele de la intrare: domnul director, doamna, soția lui și copiii: Chița, Nuțica și Tusicu. Ne-au felicitat, ne-au mulțumit și-apoi am plecat. N-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
biciușca din căruță și-a început să răscolească apa în rotocoale. Deodată, de necrezut... de biciușcă s-a prins un șarpe de apă, lung cam de jumătate de metru și subțire ca o panglică verde-albăstrie. Având prezență de spirit, a pocnit o dată biciul de pietre, șarpele s-a desprins și s-a întins la soare. Era parcă amețit. Uncheșul l-a lovit de câteva ori și l-a lăsat fără suflare. A revenit la căruță și ne-am continuat drumul spre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite cu două lovituri scurte și îndesate de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era atât de tulburat, încât derapase într-o tranzitorie criză lexicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște bani cu tânăra frumoasă, se fac dispăruți în noapte. — Hai, hai, acum e momentul, domnișorule Cristian ! Du-te la ea. Nu pot... O trăsură se apropie de tânăra
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întârziere. Dacă nu te-aș cunoaște așa bine, aș zice că nici n-ai dormit cum trebuie, păi, se poate ? Nu știai că azi exersăm la Panofka ? - și profesorul îi și trântește volumul de vocalize în față. Te-o fi pocnit dragostea, să nu-mi zici ! Colegii lui încep să șușotească și să glumească, fiindcă niciodată Cristian nu a întârziat. M-a pocnit așa bine, de abia am putut să mă mai ridic, râde Cristi. — Eee, dar e bine că te-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
că azi exersăm la Panofka ? - și profesorul îi și trântește volumul de vocalize în față. Te-o fi pocnit dragostea, să nu-mi zici ! Colegii lui încep să șușotească și să glumească, fiindcă niciodată Cristian nu a întârziat. M-a pocnit așa bine, de abia am putut să mă mai ridic, râde Cristi. — Eee, dar e bine că te-ai ridicat și ți-ai dat seama că nu dragostea pentru o muiere o să te ducă la Operă, dom- nule Vasile. Ci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
A văzut micuțul Cristian cum se pot îmbogăți unii peste noapte, când alții mureau de foame. A văzut cum li se fura măruntul orbilor cerșetori din pălării și nu putea face nimic, pentru că, dacă doar ridica glasul, ar fi fost pocnit de i-ar fi sărit dinții din gură. Și nu o singură dată a pățit-o, dar n-a spus nimănui. A învățat să tacă micuțul Cristian în fața jafului și a nedreptății care aveau loc în fiecare zi. A văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe undele nevăzute ale eterului... Degeaba însă, două luni mai târziu, la Moreni, s-a arun- cat pentru a doua oară, de la o mie de metri, și din nou a fost aproape de moarte, când capetele bretelelor de la para- șută au pocnit și, în aer, a trebuit să se prindă în ultima clipă de acestea, cu mâinile, înainte ca echipamentul să- l părăsească definitiv și să cadă în gol. S-a ținut cu brațele de curele până la aterizare, care iar n-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl punea la punct, neînțelegând că omul din fața lor nici nu mai avea putere să gândească vreun gest sau vreo vorbă. — Fernic, amice ! strigă la un ins care s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și saliva i se scurgeau pe bărbie. Apoi a simțit cum o palmă zdravănă îi întoarce capul. — Revino-ți în fire, mon cher ! — Du-te dracului, îl pocnește la rându-i pe Pribeagu, pe care abia acum îl recunoscuse. Du-te dracului de trădător jegos care ne-ai lăsat singuri, fricosule ! începe să zbiere. Jidanule ! — Ah, mai nou îmi spui jidan ? — Scursură ! — Hai, spune tot ce-ai pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trebuiau să mă ducă în cârcă de la limuzină la postul de radio și la librăria unde urma să citesc, prăvălit pe un scaun, mormăind într-un microfon, în timp ce o funcționară a librăriei stătea foarte aproape și foarte nervoasă, gata să pocnească din degete în fața ochilor mei în cazul în care mi se rupea filmul (iar uneori, când dădeam autografe, îmi ghida mâna pentru a mâzgâli o semnătură descifrabilă, atunci când nu intenționam decât să semnez cu un X). Dar dacă drogurile nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Santa Fe; alegație conform căreia scriitorul a încurajat un doberman pinscher să se dedea la cunnilingus asupra unei admiratoare în stare de inconștiență, iar când numitul animal n-a reușit să manifeste interes vizavi de numita admiratoare, scriitorul l-a pocnit în cap pe numitul animal, fiind grav mușcat.“ e-mail raport #34: „Târgul de carte de la Miami; scriitorul s-a închis în toaleta librăriei urlând în repetate rânduri la angajații îngrijorați «Dispăreți!» Când scriitorul a ieșit după o oră a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
critici părintești, Sarah ronțăind o coadă de crevete („De necrevet!“ a nechezat ea; da, familia Wagner servea creveți fierți) - și am mângâiat cobaiul până când un ospătar mi l-a luat din mâini, observând că se sufoca. Și atunci m-a pocnit: dorința de a fugi din Elsinore Lane și districtul Midland. Mi-era o poftă atât de mare de cocaină, încât a fost nevoie de multă voință să nu le cer soților Wagner ceva de băut, așa că am plecat, promițându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să se deschidă - iar când a început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat. M-am ridicat în picioare, cu răsuflarea tăiată, scuturându-mă frenetic de ceva inexistent pe halatul meu sfâșiat. În afara sunetelor pe care le scoteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din priză, am început s-o simțim cu toții. (Am pretins că n-o simt.) Exista un alt fel de tensiune în casă. Ne presa sub greutatea ei. Am încercat s-o ignor în momentul în care au început să ne pocnească urechile. Dar când Sam și Dale au început să râdă a trebuit s-o accept. După ce totul fusese deconectat, Sam și Dale au început să conecteze o serie de cabluri la generator. Camerele video cu infraroșii și micro-casetele activate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
domnul maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la deal și alungat la vale, nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împotriva ta și iapa pe care mi-ai furat-o. Are să fie iapa la judecată? Sigur. Foarte bine. Atuncea am să-ți spun, față de D-zeu martor, ia-ți iapa și dă-mi pace. Crepitus Îl dureau încheieturile și-i pocneau. A început a lua o doctorie. Peste zece zile nu mai auzea încheieturile pocnind. Surzise. Dumnezeu n-a făcut lucrurile frumoase pentru proști și pentru urâți. Samson numai cu o falcă de cal a trecut prin ascuțișul săbiei 5000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
judecată? Sigur. Foarte bine. Atuncea am să-ți spun, față de D-zeu martor, ia-ți iapa și dă-mi pace. Crepitus Îl dureau încheieturile și-i pocneau. A început a lua o doctorie. Peste zece zile nu mai auzea încheieturile pocnind. Surzise. Dumnezeu n-a făcut lucrurile frumoase pentru proști și pentru urâți. Samson numai cu o falcă de cal a trecut prin ascuțișul săbiei 5000 de filisteni. Mai ușor să iei decât să dai. Nu s-a schimbat nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]