8,496 matches
-
Îi era suficient! Se duse acasă, așeză un scaun pe masa din încăpere, singura de fapt, legă frânghia de cuiul unde-și atârna pe vremuri lampa și luă o gură de țuică! Meahhh! Drept la casa sufletului! Se așeză pe podea și mai luă un gât! Apoi gândi cu o logică imbatabilă, specifică probabil ultimelor clipe ale unui om, că va trebui să bea toată sticla ca să nu risipească bunătate de rachiu, sau, Doamne ferește, să rămână și să-l bea alții
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
indrăzneață, mai insistentă pe masură ce răspunsul partenerei, completa instinctele celor doi. - Te-am iubit dintotdeauna! respirația caldă îi gâdila urechea și îi înfiora ființa. Era sprijinită cu spatele de perete. Simțea dorința nestăvilită a bărbatului. Halatul ei alunecă pe podea alături de hainele lui. Mintea i-se transforma într-un vârtej. Trupurile lor îngemănate într-un dans al iubirii și senzualității iși dăruiau clipe unice, pline de intensitate. Doua lumi se împleteau, se amestecau în mișcări ritualice. Erau pierduți unul în
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
simțit coapsele fierbinți înlănțuindu-le pe ale mele, apoi te-am sărutat pătimaș, ca în preludiul unei experiențe unice... O clipă, lasă-mă să te privesc în ochi doar o clipă... Jeanne! Nu, nu se poate, m-am aruncat pe podeaua din gresie rece aproape plângând, nu pot să cred că tu erai, orice, numai asta nu... Îmbracă-te, te rog, nu mă lăsa să mă sinucid, visul copilăriei și privirea de gheață a Satanei, nu, te rog, cum de am
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
Să nu apuc, să nu mai apuc niciodată să-i cer iertare pentru pornirea mea animalică, să rămân în mijlocul istoriei ca un blestemat, ca o rană vie... Ce Dumnezeu a putut face asta?! am strigat, prăbușindu-mă în hohote la podea. Am vrut să mă sinucid, dar mi-am dat seama că aș fi prea laș, mult prea laș pentru condiția mea. Am știut că Jeanne nu mi-ar ierta-o niciodată, că mă va aștepta mereu la mormântul ei cu
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
mele”, am răcnit, amenințând-o în continuare pe femeie cu cuțitul. Pentru câteva momente, mi s-a părut că doamna în portocaliu s-a transformat într-un pește-gigant, care a alunecat pe jos și a început să se zbată, umezind podeaua. Revenită apoi la înfățișarea normală, îmi spuse: Lasă arma jos. Știi cine sunt?”. Da, de la FBI”, am răspuns ironic. Nu, nu e glumă. Știi?”. ”Firește”. ”Cine sunt?”. ”Angajata unei firme de telefonie mobilă care mă terorizează de o lună și
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
târziu... Că lumea care "ar fi putut avea loc" nu va prinde contur decât în imaginație... Cine e, cu adevărat, vinovat? Eu? Deborah? Satana? Destinul? Parcă mai are vreo importanță... Când am intrat în apartament, sora mea zăcea moartă pe podea, iar Deborah, alături de ea, o privea așa cum un vânător își privește trofeul. "Ce ai făcut? Pentru numele lui Dumnezeu, ce ai făcut?". "Eu?", mă întrebă, pe jumătate mirată. "Dar tu, ce ai făcut? Mi-ai spus că nu voi fi
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
de ocazie departe în Sala Pașilor Pierduți De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Căluțul de legănat meșterit din lemn Căluțul de legănat meșterit din ipsos Sunătoarea cocuței meșterită-n argint Sunătoarea cocuței meșterită din plastic Împrăștiate pe podeaua ceruită a iatacului cu dulapuri despărțitoare tapetat cu frunze galben-portocaliu de Domnul John, tatăl celor mici - Era la vedere o cutie mecanică cu muzică magic meșterită în Munții Albaștri Elfi din carton urmăreau nemișcați ploaia adormită pe geamul agitat între
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
de făcut! Măicuța o privi galeșă și-i replică cu răsfăț: Ești perfectă, dar nu te lăsa pe lauri! De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Măicuța Juliei May se lăsă hopa pe-un taburet un picior pe podea la un pol un picior la alt pol pe lemn migdalat Nici un zgomot printre ienuperi Cordica albastră prinsă-n leagăn Sudoare-n bucătăria cu pisici viagere Purtată de curent peste livada cu nuci sădită la Gura Văii de Domnul Ion
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Iuliei May ar fi vrut să ia ceașca cu ceai aromat Ca să nu-i fie în drum, soțul ei cel înțelept, Profesorul trase taburetul deoparte să-și facă drum către dulapul cu bunătăți Măicuța Iuliei May se trezi uimită pe podeaua din visul ei de demult De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Era întuneric - spațiu-n conversație bătrânul se petrecea mai bătrân musafirii stăteau în picioare, musafirii stăteau pe canapea sau la masă, indiferenți la cursul orelor măsurate
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
n-am văzut-o. Cum altă intrare în biserică nu exista, am continuat să caut posibile ascunzișuri. În fața altarului erau două pupitre pe care erau așezate icoanele, iar picioarele pupitrelor erau acoperite cu o țesătură brodată, lungă de sus până-n podea. Am tras repede de broderia de sub icoana Sfântului Pavel Xeropotamitul, convins că acolo s-a ascuns femeia, dar locul de sub pupitru era gol. M-am îndreptat spre celălalt pupitru, pe care era așezată icoana Maicii Domnului cu Iisus în brațe
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-apleacă și-ți bea ceașca de cafea! * Suav, îți zice "Bună dimineața!" și-un univers a-ncremenit privind iar tu, îți spui cât de frumoasă-i viața și te trezești fără să vrei zâmbind
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
puteam, vizitiul care ne mai altoia cu biciul, dar și trecerea de care ne bucuram în ochii ei, că îl certa pe vizitiu să ne lase în pace. La plecarea ei din sat, rămăseseră sumedenie de cărți care zăceau pe podelele prăfuite, altminteri tot ce se putuse lua, fusese cărat fie în văzul oamenilor, fie pe ascuns. Cărțile, se vede treaba că atunci nu interesau pe nimeni. Mai târziu ca student, aveam s-o întâlnesc în București muritoare de foame... De câte ori
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pivnița e la locul ei. Aici intervine stăpâna casei. - Eu lucrez la primărie, am trecut prin multe case, dar să știți că e cea mai bună pivniță din tot orașul. E singura placată cu cărămidă și pe pereți și pe podea. Vara e de-a dreptul frig înăuntru. - Și încă ceva, adăugă ea. Vedeți cuibul de rândunici de sub acoperișul terasei ? E același, nu l-am stricat niciodată. Se zice că poartă ghinion. La gândul că generații de rândunici veniseră primăvara timp
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
stă ghemuit în mijlocul scenei rezemat de un perete imaginar. De brâu îi stă încolăcit Elohim. De jur împrejurul lui regăsim obiecte: o clepsidră, un ceas de epocă în celălalt colț, o brichetă, un pachet de țigări pe jumate de conținut risipit pe podea, o lentilă, respectiv un pocal și un vas) ELOHIM: Privește! Înaintăm prin timp spre Mintea Universului.. VITTORIO: Lasă-mă! N-am mai văzut nimic altceva decât o mare de spectru infinită! Anunță-mă când călătoria este sfârșită. ELOHIM (sâsâind): Ridică
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
de azi se pare că nu se pune preț prea mare pe ea.” (p. 138), în spital imaginea soră-frate în comă este văzută de personalul medical ca „un grup statuar al durerii” (p.37), asistenta „își ștergea lacrimile”, „doctorii fixau podeaua cu privirile” (p.33), Iuliana o îmbrățișează pe asistenta Ofelia „împărțind cu aceasta durere, griji, speranțe” (p. 37). La pagina 25, autorul face o interesantă observație asupra psihologiei mulțimii care asistase la accidentul de circulație: „...o întâmplare, care, foarte repede
UN ROMAN ŞI UN ROMANCIER CARE INDUC DEPENDENŢĂ DE LECTURĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349407_a_350736]
-
curea. Ansamblul „Bistrița Aurie” din Ciocănești, înființat în 1993, este alcătuit din taraf tradițional, dansatori, soliști vocali, rapsozi populari, soliști instrumentiști. Are în repertoriu cântece și dansuri din folclorul bucovinean. Printre dansuri pot fi amintite: „Bătrâneasca de la Ciocănești”, „Bătuta la podea”, „Arcășeasca”, „Coasa”, „Coșmencuța”, „Arcanul”, „Țărăneasca.” Ansamblul „Lacrimoza” de la Chișinău, condus de preotul Vasile Lupanciuc și Formația „Mihai Rusu și colegii” din Ciocănești au interpretat alternativ muzică instrumentală la pian, vioară și nai, cât și vocală. Din repertoriul tinerilor de la Chișinău
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
de care a râs mulți ani toată suflarea comunei. Una dintre deputate avea un sot foarte gras, de aceea i se zicea și “Gavaz”. Aveau un WC făcut din bețe de flarea soarelui și nu știu din ce era făcută podeaua că într-o zi cât era el de gras, s-a rupt podina closetului cu el și a căzut direct în mizeria din groapă. De acolo din mizerie, se ștergea pe degete și fluiera la deputată, în realitate femeie de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
pe toți cei din preajmă că îngenunchează, iar tu să rămâi, trufaș îndrăcit, în picioare. De ce să-l mint pe Dumnezeu? Mi s-a părut mai cinstit să-mi dezvălui necredința doritoare de har, decât să mă prăbușesc fariseic pe podea, mimând habotnicia”. Dacă acest drum fără voie se va dovedi a fi fost un drum inițiatic, ca al lui Pavel pe drumul Damascului, timpul o va arăta. Cert este că niciodată un pelerinaj la Athos nu te poate lăsa într-
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
mele senine recele pătrunde prin căldura temătoare o rază de soare dezgolită și străluciutoare dansează în apus de roșu pe fereastra mea un fuior dintr-un nor, clipește speriat o aripă zboară albind cerul liniștea picură ca ceara fără sunet podeaua amintirilor mele suspină noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă cu gheță-n inimă firul gândului din deșertul sufletului meu s-a răcit cu brumă soarele încă stropește cu raze cerul pământul plânge cu munții prin înalte cețuri prin
SEPTEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348189_a_349518]
-
maro și mănuși albe. Cu cât lași în urmă plaja, cu atât verdele devine mai crud și gospodăriile sunt parcă mai orânduite, mai curate. Asta nu înseamnă că nu am întâlnit case fără geamuri și uși, doar cu saltelele pe podeaua de pământ. Sunanda și Lasantha ne sunt ghizi de nădejde, cunosc drumul și ne anunță din timp, ba că pe partea dreaptă vom vedea o mică fabrică ce pregătește scândură de palmier, lemn de esență tare de culoare roșiatică, ba
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA I de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347539_a_348868]
-
cădere și să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
Articolele Autorului Îți scriu de-aici, din nesfârșita lume A umbrelor stăpâne peste vise, Cu vulturi răstigniți peste abise, Un loc unde ecoul n-are nume. E liniște în toate. Muribunda, Lumina clatină arar perdeaua De aburi reci, ce'nvăluie podeaua Speranței iluzorii. N-o inundă Nimic din ceea ce a fost izvorul Schimbat în râu, cascade și talazuri. E totul sterp în jur, zvântate iazuri, Stăpânul pustiirii este dorul. *** Imagine: Hiroshi Yamazaki, The Sun is Longing for the Șea Referință Bibliografica
STĂPÂNUL PUSTIIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350153_a_351482]
-
momente în care încercă să îi citească expresia de pe chip, o ridică brusc în brațe și o trecu pragul în cel mai tradițional mod cu putință, luând-o pe nepregătite. De îndată ce o lăsă pe blana moale de oaie care acoperea podeaua, se trezi atacată de o nălucă, care o răsturnă pur și simplu de pe picioare. - Robinson!!! La strigătul pătrunzător al bărbatului, un val de aer răzvrătit de niște aripi imense, răvăși părul Monei, după care, totul încetă. Cu coada ochiului, femeia
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
să-l avem peste un an, doi, atunci când lumea se va înnoi, nu acum”. Femeia a stat puțin în cumpănă, neștiind ce să creadă, apoi, pradă unui impuls subit, și-a desfăcut halatul și l-a lăsat să cadă pe podea, rămânând complet goală. Bărbatul, cu ultimele puteri, se târăște către o icoană, o atinge și rostește: „Tatăl Nostru, Carele ești în ceruri, Sfințească-se numele Tău, Vie împărăția Ta, Facă-se voia Ta, Precum în Cer, așa și pe Pământ
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
ședința preconizată nemaiavând loc -, i-a surprins în pat. “Târfă, ai să plătești pentru asta!”, rosti, înfuriat, și luă cuțitul de bucătărie. “Nu, oprește-te!”, încercă să se opună, dar, după ce l-a trimis pe Gabi cu o lovitură la podea, Marius s-a aruncat asupra ei. I-a tăiat gâtul cu cuțitul, ca unei vite la abator. Apoi a părăsit încăperea. Când a intrat în cameră, micuța Melania a putut vedea, îngrozită, cadavrul mamei sale zăcând într-o baltă de
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]