2,252 matches
-
dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu extremele (1991), Omul dezrădăcinat (1996). Convorbirea transcrisa aici urmărește tocmai acest traseu al reflecției - de la poetica structuralista inițială către acele "morale ale istoriei" în descifrarea cărora omul "depayse" care este Tzvetan Todorov s-a angajat în ultimii ani cu o pasiune exemplara pentru epoca pe care o traversam și pentru o conștiință de intelectual ce înțelege
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
exemplu? Că există din toate timpurile și la un nivel acceptabil o legătură între business și poezie, așa cum probează biografiile și creațiile multora dintre modernii americani? Că poezia este, până la urmă, o commodity? Gabriel Stănescu scrie în engleză o artă poetica autodistructivă, blazata și lucida: "People write nowadays/ (According to Montale, poetry is technically speaking/ An art within anyone"s capability range)/ A kind of self employment/ with no comments no employees/ And no customers/ A useless activity / overlooked by everybody
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
unui misterios domn Hyde, persoană intrată ocult în intimitatea bătrînului om de știință, decide să cerceteze îndeaproape circumstanțele subterane, ce au putut duce la un astfel de dezechilibru. Convingerea premergătoare actului propriu-zis al căutării detectiviste are și ea ceva din poetica jamesiană a personajului-reflector, văzut ca interpret al semnelor unei lumi de coduri secrete. Dacă el este dl. Ascundere (to hide - a se ascunde, n.m.), atunci eu voi fi dl. Investigație" (to seek - a căuta, n.m.), ne spune inaugural Utterson, nefăcînd
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
prin artificiul inteligent, bazat pe surpriză, inventivitate, tensiune a raportului dintre formă și sens, se obțin reliefarea, înstrăinarea, distanțarea ironică (permițînd abordarea dezinvolta a unor teme "mari"). Merită însă observată chiar relevanță pur lingvistică pe care o are asemenea formulă poetica: fie și pentru că ne face sa repunem în discuție natură convenției ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovații sînt posibile în română și de ce, si mai ales unde se află limită de la care acestea devin un simplu joc manierist
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului de idei: "Poate că tocmai pe această paradigmă se poate legitima poetica romanului , prezidată și potențată de idee - un roman al meditației despre condiția ființei, nu în absența cugetării filosofice; dimpotrivă, prin recrearea ei în lumea animată a romanului văzut ca istorie a unor destine și ca spațio-temporalitate originală, inconfundabilă". Partea cea
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
Apocalipsei, când de pana carnavalescului rabelaisian sunt Joyce și Dostoievski. Cel din urmă ar fi creatorul romanului-sinteză, ca expresie a existenței: "Dostoievski creează noul roman (modern, n.n.), îl face să existe ca model suprem, oricare ar fi soluțiile, natura discursului, poetica și poietica asumate. E pur și simplu romanul ca formă a existenței și ca manifestare a lumii într-un limbaj comun tuturor (...)". Din off veghează ochiul lipsit de pleoapă al lui Kafka. Discuțiile aplicate care, după cum am arătat, au ca
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
a mai lucra an tehnică trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, ăn anii '60, ani ai tinereții lor, poeții născuți an preajma unui război ce avea să fie pierdut de români au câștigat bătălia cu stupida poetica a "realismului socialist" creând an consens cu orizontul de așteptare al lectorului vremii un veritabil "mit al literaturii". ăntr-o "complicitate fertila" - cum spunea unul dintre ei - cu cititorii prinși și ei an ănchisoarea unei realități dictatoriale și avizi de ficțiune
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru al creației. Această stranie "metafizica a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează altfel lumea*) și prin vorbirea poetica. Acest moment neomodern al generației de la '68 vede prin Nichita Stănescu cuvintele schimbându-se an necuvinte izvorând astfel o "facere a lumii fără lume" (Cain și Abel). Trebuie o ăncăpătânare de citadin, cum ar fi spus Rilke - si Nichita Stănescu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un fals estetic depășite doar de impostura autorilor, obtuzitatea ideologilor și agresivitatea criticilor, poezia primului volum al lui Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), constituită pe o poetica a purității adolescentine, a impus o autentică "retorica a diminetei" artei. El marchează editorial ănceputul "dezghețului dogmatic". Tânărul de atunci, pentru a-și vedea tipărită poezia visata, ăn care utopia artei se va arăta mai adevărată decât coșmarul realității, a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
așteptau "patriarhii" proletcultului victorios de la tânărul poet intrat atât de promițător an cetatea literară a vremii nimbat cu mitul prerafaelit al unui "nou Labis", măi angelic și mai seducător. Nimic mai străin ansa structurii artistice a lui Nichita Stănescu decât poetica stihială a "magmei arzătoare" labisiene. Epoca avea ăntr-adevăr nevoie de un mit al poetului tânăr dar una din cele mai persistente erori ale criticii noastre este suprapunerea acestor două mituri ale vremii. Până la apariția Dreptului la timp, eroarea a fost
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
chip enigmatic și "manierist" din substanță abstractă a "gesticulației" eului liric care se descoperă pe șine, se instituie an lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și sensul existenței relevate an actul creației și, totodată, o viziune radical nesupusa gândirii oficiale, 11 elegii putând vedea lumină tiparului și grație structurii labirintice, de "mister poetic", a volumului. De altfel, poetul nu a putut ănsela integral
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Că nu a rupt public pactul cu regimul politic l-a costat pierderea premiului Nobel an 1980. an schimb, a rămas acel uimitor "fenomen Nichita Stănescu" luminând meteoric viața semenilor săi, cărora le-a dăruit și cea mai ănsemnată opera poetica a acestei ultime jumătăți de secol. E mult, e puțin? Esență enigmei constă an a descrie ceva printr-o combinare imposibilă de cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte obișnuite, ci combinând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
ultime jumătăți de secol. E mult, e puțin? Esență enigmei constă an a descrie ceva printr-o combinare imposibilă de cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte obișnuite, ci combinând metafore" (Aristotel, Poetica)
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
dintre ele este seria de suplimente începută cu povestea Cenaclului Litere (condus de Mircea Cărtărescu) și continuată cu istoriile unor grupuri de autori ai ultimelor valuri. Au fost deja cei din Bistrița, au urmat internauții de la tiuk ! și performerii de la Poeticile Cotidianului, sunt în așteptare arădenii de la Celebrul animal. În tot acest timp, un cristian a investigat nu numai cărțile unor autori pe cale de omologare, dar și tipurile diferite de proiecte culturale ale acestora. Ce a ieșit e o nemaipomenită hartă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
său spectacol, reflectat de oglinzile marelui teatru din jurul său, al operelor. În cărți, însă, devine sobru ca un raft de bibliotecă.” (p. 94) Mă voi opri, în continuare, la două comentarii, ambele despre postmodernism, primul la cartea lui Liviu Petrescu Poetica postmodernismului, al doilea la volumul de interviuri al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în Postmodernismul românesc studiul profesorului clujean, Ștefan Borbély
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
poeticesc. „Contimporan cu fluturii, cu Dumnezeu”, pe urmele genialului precursor, George Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica lui George Drăghescu are simplitatea și transparența unui izvor ce țîșnește în miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepțional, frecvent de inspirație silvatică, spiritul care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
poezia cu proza, sperând să realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă - ne-o putem închipui că pe un dans al lui Don Quijote cu Sancho Pânză. Practic, însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei prin care orbecăiești/ centimetru cu centimetru înghețînd/ în jurul tău pînă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens, a devenit pentru unii criteriu de valoare în sine, «optzeciști» apărînd la mulți ani și după sfîrșitul deceniului nouă, e de
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
poți mișca în lumea ideilor, a existenței propriu zise dacă nu-ți orientezi busola culturii spre teorii și exemple de prozatori din arealul continentelor, ție contemporane. Când îți propui (sau ți s-a propus) ca subiect pentru teza de doctorat Poetica romanului românesc interbelic. O posibilă tipologie a romanului trebuie să conștientizezi vastitatea întreprinderii de cercetare și cerințele obligatorii de organizare. Căci altfel te poți pierde în hățișurile divagațiilor sau digresiunilor care sunt extrem de periculoase dacă n-ai un trend asigurat
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
mai substanțială i-a fost rezervată, cum altfel?!, lui Mircea Eliade (cel din Franța, dar și cel din America), (doar asupra lui, Profesorul Glodeanu s-a oprit exegetic în patru rânduri: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993), Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade (2002), avându-l mereu ca reper citabil în celelalte scrieri când s-a adus vorba de...romanul interbelic), Eugen
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
în asentimentul dumneavoastră”, notează doamna Trestieni. Aurel Stroe și Nichita Stănescu definesc lumi ce se află aici - iată! - într-o uimitoare interferență. O uimitoare aplecare a privirii unuia îndreptată spre celalalt. Intuiția de o rară suplețe a lui Nichita, întâlnește poetica sublimată a unui spirit intelectual de supremă altitudine... Măreția artistului, frumusețea gândirii, „conștiință care fărâmă limita trecătoare a secundei” sunt aspecte care ne-au mișcat pe noi toți cei care am avut privilegiul de a-l cunoaște pe Aurel Stroe
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Kientzy și Emil Sein, muzicieni temeinic atașați cauzei muzicii românești în lume. Înțelegerea unui text profund - un univers interior sobru, lucrarea "Saphonospir" de Eugen Wendel - am observat în debutul concertului Orchestrei de Cameră Radio, concert condus de dirijorul Ludovic Bacs. Poetica formei considerate la nivelul abstracțiunii muzicale, o întâlnim în creația compozitorilor elvețieni Bashusha Gonvers, Vincent Chappuis, Yann Baud, Jean-Claude Siegenthaler, René Cattin, tineri artiști ce s-au format la clasa compozitorului Lucian Mețianu, de la Lausanne; lucrarea sa, Sonata "Copernic", conduce
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
este cel care a animat la origini traseul poetic al autoarei (precum mărturisește în articolul "Post-scriptum la o carte de poezie") acest aspect rezistă eroziunii receptării. Ceea ce străpunge astăzi noianul gros de informații și impresii este delicatețea lucrurilor, numită, convențional, poetica magnoliei: "dar ana cum înflorește? cum dă în floare magdalena, maria? cum luminează marta, cristina? cine le culege mireasma?" (p. 48) Magda Cârneci, Poeme/ Poems. Traducere în engleză de Adam J. Sorkin și Magda Cârneci, Editura Paralela 45, Gemini, colecție
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]