21,807 matches
-
pleci în căutarea mea, Radu Sergiu Ruba "are o memorie și o cultură uluitoare", "este un povestitor cuceritor", virtuți așadar ce ele singure confirmă un comportament uman de o virilă cordialitate. Dacă mai adăugăm la toate acestea oralitatea unei dicțiuni poetice ce se ascultă în răsfrângeri paralele și ironice, botezate spontaneitatea înțeleasă și iluzia continuă, avem portretul unui artist ce nu pregetă să fișeze crepusculul modernității între avangarda noastră interbelică și surrealismul incisiv al anilor '90. În rândurile de față, nu
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
aer, foc și apă, între făptuire și tăcere, ducând spre perfecție nu atât formele fixe versilibristice, cărora le este mai frecvent fidel, cât o particulară tehnică de abatere a căilor de la înțelesul lor primar, cu rupturi neașteptate în corpul piesei poetice, închizând accesul unei citiri ce părea asigurată, cu bruște conturnări spre enigmatice abscondități, la prima vedere supunere tiraniei rimei, dacă nu unui filon secret. Cu urmarea că iubitorul de clasicități va prefera acele piese ce rămân fidele unei unice linii
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
un rol activ în înfăptuirea României Mari. În anul 1921 a devenit membru al Societății Scriitorilor Români, în anul 1926 a primit premiul Academiei Române pentru activitatea publicistica iar în 1935 premiul „C.Hamagiu” al aceleași Academii pentru lucrările dramatice și poetice din ultimii ani. Începând cu anul 1926 îl regăsim în diplomație unde a funcționat peste 15 ani că atașat de presă, apoi consilier în cadrul legațiilor României de la Varșovia, Praga, Berna, Viena și în calitate de ministru plenipotențiar la Lisabona. În anul 1936
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Sistemul filozofic elaborat de Blaga în tradiție kantiana este dezvoltat pe larg în Trilogiile Cunoașterii, a Culturii, a Valorilor și cea Cosmologica și conțin conceptul lui cu privire la Știință și Creație, Artă și Valoare, Gândire magică și Religie, iar universul lui poetic este străbătut de misterele luminii și de obsesia morții. „Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura română până acum”, scria despre el marele critic Eugen Lovinescu. Conjunctură nefavorabilă a perioadei de
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Blajul este considerat, încă de Odobescu, "un orășel de școli" și, fără îndoială, faima culturală a orașului se datorează școlilor sale. Despre aceste școli s-a scris o întreagă literatură, mai ales la date aniversare, în care predominant este tonul poetic de odă și recunoștință, exprimat de lungul șir de dascăli și școlari într-o existență de aproape un pătrar de mileniu. Istoria școlilor blăjene este urmărită cronologic și în funcție de marile evenimente istorice (un capitol amplu este consacrat școlilor Blajului în timpul
Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16699_a_18024]
-
în loc să se vindece, s-a transformat rapid în ulcerații întinse pe întreaga suprafață a brațului, iar apoi chiar a întregului corp. Ucis de spinul unui trandafir, floarea-simbol a atîtor dintre poeziile sale, Rilke a murit lăsînd în urmă o operă poetică greu de tradus. El însuși, cu puțin înaintea morții, prea epuizat fiind pentru a mai compune versuri, s-a ocupat de tălmăciri, mai cu seamă din Valéry, dar și din Vita Nuova a lui Dante. "Elegiile duineze" au fost scrise
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
afectuoasă dar discretă a prințesei Marie von Thurn und Taxis-Hohenlohe, Rilke și-a petrecut ultimele zile din viață meșteșugind în cuvintele sale gîndurile altcuiva, și pentru aceasta lucrînd intens, cu acea obsesie pentru muncă, trudă, care i-a marcat existența poetică și omenească. S-ar părea că numai un efort pe măsura trudei lui Rilke însuși, poate chiar cea a agoniei sale, va putea cîndva produce traduceri pe măsura valorii versurilor poetului. Tălmăcirile romanești din Rilke sînt în mare parte mediocre
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși. Inocența se rezumă la o floare ivită din mlaștina degradării unanime: În clipa cînd ieșeam să cumpăr/ ceva pîine ceva unt ceva detergent/ am vrut să
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
ridicat-o am mestecat-o puțin și am pus-o la loc/ cerul surîdea mohorît" (În clipa). În fond, e o atitudine înrudită cu "tristețea metafizică" blagiană. Pe urmele tot mai incerte ale unui "paradis în destrămare" se dezvoltă o poetică migăloasă a micilor simboluri intime, într-o tristă lumină a epuizării sufletești ce ne trimite gîndul la Umberto Saba sau la Eugenio Montale, cel al ultimei perioade: "Lumea-i culcușul unui iepure alb ninge ca-n codru/ ca-n pragul
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
căutarea timpului pierdut, nu menționarea romancierului francez mi-a împrospătat memoria, ci mai curînd cadența frazei lui Aciman. Însă dulcegăria de care l-am acuzat la San Francisco mi s-a părut a fi de astă dată elegantă cursivitate, ritmicitate poetică, chiar o infuzie suavă de elegiac, rezultată nu din selecția lexicală ori din figuralul discursului, ci datorită unui anumit mod de gîndire. Un mod de gîndire pe care mă aventurez să-l numesc nostalgic. Aciman însuși îl numește "palintropic", marcă
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
producție și de organizare socială din istorie. Soluția ucigașă a lui Marx trebuia să ignore însă acest fapt, la fel cum metafora spectrală a lui Derrida trebuie să-l ignore dacă dorește să-și mențină valabilitatea. N-am să reiau poeticele distincții între fantome și spectre pe care prefațatorul le-a descoperit în Dali și pe care i le servește, cu oarecare sadism erudit, prefațatului. Prefer să nu văd în Marx nici o fantomă rotofeie, nici un spectru scheletic, dar un strigoi popular
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
sterilitatea poeziilor lui Iacob Roman: cui prodest? Asemenea păcate nu-l pîndesc pe cel de-al treilea, și poate cel dintîi, dintre magii bănățeni ai versurilor- Doru Ilana. Cartea ecourilor e pătrunsă de o ironie ce devine însăși substanța eului poetic; orice aplecare spre registrul înalt e imediat amendată de un demon persiflant al autoironiei. Spirit ludic prin excelență, Ilana calcă mereu cu mai multă siguranță pe drumul îngust ce desparte rîsul de plîns, fără a se hotărî să părăsească miraculosul
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
greu de scos din haine. Poetul mobilizează ca nimeni altul limba română, îi activează toate resursele de expresivitate simultan. El nu scrie într-un stil, ci în mai multe: și gazetăresc, și argotic, și cronicăresc, și SF, și prozaic, și poetic: " Pedofil discret, ador fetișcanele/ cărora de la șaptesprezece ani le susură sânii/ umflându-se și dând peste maluri bulboanele./ Ador bulanele lor/ depilate lasciv cu ceară de parchet. Pe care/ te poți întinde ca să nimerești cinelul proclet/ care tremură discret/ în
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
citit, spre vers, spre poezie. Constat cu mâhnire că acest aspect a dispărut. Petra Vlah: Mai multă poezie și poeți noi ca în ultimii ani parcă nu am citit niciodată în revistele românești. Nu toată producția este valoroasă, dar efortul poetic pare să fie în viață. O.I. Moldovan: Așa este, poezia românească nu a fost niciodată în adevărat impas. Petra Vlah: Decada '65-'75 a dăruit României poezia lui Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, nu avem de ce ne plânge. A
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
este în primul rând cuvântul poetului. Timp de 25 de ani am fost consecvenți acestui principiu în spectacolele de poezie pe care le-am făcut cu Eminescu, Sorescu, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Ana Blandiana. Considerăm că respectul sacru pentru cuvântul poetic este o profesiune de credință. Petra Vlah: Ați simțit presiunea predecesorilor de a continua valoric opera lor? O.I. Moldovan: A fost o responsabilitate. Am fost onorați să continuăm fenomenul teatrului românesc și să rămânem în limitele onestității și competitivității cu
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
Marin Mincu pe autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura timișoreană Augusta. Numai că, trebuie spus, afinitățile poetului din Onești cu optzecismul sunt, așa cum o dovedește acest volum, precare și se regăsesc doar în caracterul prozastic al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
sobru este tăiat de versuri care mustesc de umor involuntar: "Dar sub dușumelele de deasupra pivniței feudale/ șobolanul Pampon/ suferă neputincios amintindu-și cum astă-iarnă,/ pe malul Trotușului, pământul înghețat bocnă/ nu-l lăsase să-și îngroape decedatul pater." Energia poetică este absorbită în operațiile de sudare a bucăților de lume incongruente: Vom intra și sub auspiciile dansului: cheie/ pentru o-nchisoare unde de bună voie pătrunzi/ cu Gloria Estefan și Whitney Huston, din casete./ O-nchisoare ca valurile libe re-ale
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
străbătut de mari teme culturale și de efuziuni sentimentale îl face să eșueze mai ales în ultimul ciclu al cărții: Insula troienită de nisipuri. Mona-Ra definește un autor fără îndoială citit și inteligent dar ezitant și inconsecvent, cu un flux poetic excesiv în metafore și prețiozități stilistice, un pic naiv când crede că poate asimila formula de succes a vocilor reprezentative ale generației sale. Gheorghe Izbășescu - Mona-Ra, Editura Augusta, Timișoara, 2000, 100 p.
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
C. Rogozanu Cartea lui Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, este provocatoare, dar nu în înțelesul curent al cuvîntului. Un cunoscător al lui Eminescu ar putea fi mai curînd intrigat decît provocat. Dan Mănucă, unul dintre profesorii cei mai cunoscuți ai Facultății de Litere din Iași, ne-a obișnuit
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
cu planul literaturii (model impus de Nicolae Iorga și G. Călinescu), eroare pe care nu o mai credeam posibilă la sfîrșit de mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și cel
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
termeni duc la narativizarea discursului critic, rezultatul fiind un fel de "poveste eseistică". Locurile comune din receptarea critică a lui Eminescu sînt incomplet camuflate în acest "pelerinaj" al filologului spre eseul filosofic. Dan Mănucă, Pelerinaj spre ființă. Eseu asupra imaginarului poetic eminescian, Editura Polirom, colecția "Collegium. Litere", 1999, 288p., f.p.
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
și continuată apoi cu alte trei volume, ultimul în 1985. O discreție, explicabilă în parte prin faima de traducător și eseist a autorului, plutește asupra poetului Sorin Mărculescu, o discreție întîlnită altfel deseori atunci cînd asemenea structuri intelectuale se manifestă poetic. Mă gîndesc, de pildă, la poezia lui G. Călinescu, Perpessicius sau, mai ales, la aceea a lui Vladimir Streinu. Nu întotdeauna pretinsa uscăciune livrescă stă în calea receptării acestora ca adevărați poeți, ci, poate, inflexibilitatea criticii obișnuite cu etichetări univoce
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
a lui Vladimir Streinu. Nu întotdeauna pretinsa uscăciune livrescă stă în calea receptării acestora ca adevărați poeți, ci, poate, inflexibilitatea criticii obișnuite cu etichetări univoce. Volumul apărut anul acesta la Editura Vinea este, ne spune autorul, o continuare a aventurii poetice din volumul Carte singură (1982) și cuprinde poeme aproape în totalitate inedite, scrise între 1985 și 2000. Poemele sînt de două tipuri, pe de-o parte "balade", pe de altă parte "imnuri", toate numerotate în succesiunea celor din volumele anterioare
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
adică în lumea de toate zilele, în ogradă și bătătură. Blaga, în schimb, rînduiește diferit: gospodăria lui e cosmică, iar uneltele cu care lucrează sînt metafizice. Arghezi aduce totul în tindă, pe Dumnezeu și pe diavol. Există în universul lui poetic multă disponibilitate pentru un ce-o fi o fi domestic, în care rămîne prea puțin loc pentru mirare și pentru întrebare. Ne aflăm în fața unei ființe nediferențiate care se acomodează cu toate și cu toți, dintr-un fel de oportunism
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]