3,799 matches
-
românească moartea este somnul de veci. Formula finală, mai amplă ca de obicei, poartă pecetea originalității autorului: Ș-apoi fost-au poftiți la nuntă: Crăiasa furnicilor, Crăiasa albinelor și Crăiasa zânelor, minunea minunilor din ostrovul florilor! Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, ș-un păcat de povestariu, fără bani în buzunaru. Veselie mare între toți era, chiar și sărăcimea ospăta și bea. Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Concurența celor două regate în ce privește vasalitatea Moldovei este veche. Astfel, un Ștefan vodă a avut doi fii, „pre Ștefan și pre Pătru, carii după moartea tătâne-său, pricindu-se pentru domniia, au fugit Ștefan, fratele cel mare la Cazimir, craiul leșăscu, poftind ajutoriu împotriva frățâne său, lui Pătru, și să i se plece cu toată țara. Iar Pătru, cu agiutoriul ungurescu au apucat țara” (Ureche, p. 78 urm.). Hotarele Ungariei sunt date de Toppeltin de Mediaș în ale sale „Origine et occasus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă. Abia am adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte, am aflat noutăți șocante pentru mine, despre vizita lui „Nea Martin”. Curând aveam să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chibzuit împodobită cu flori diferite și pomi roditori. După primele semnale, în cerdacul din fața casei apare un tânăr înalt, cu nas ascuțit, cu fața numai zâmbet, având la buzunarul de la piept o enormă batistă înflorată! Se fac prezentările obișnuite, suntem poftiți stăruitor în casă și pe o terasă din spatele casei am fost serviți cu dulcețuri moldovenești și alte răcoritoare. Cât n-aș fi vrut să mai rămân în această gospodărie prosperă, în care am fost primiți cu atâta ospitalitate și căldură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și să ridicăm chiar o scenă trainică folosind niște grinzi de lemn care străjuiau nu de mult pe lângă magazia școlii. Tac - și peste două zile sunt chemat la Comitetul orășenesc de partid de tov. B.B. Mă primește extrem de cordial, mă poftește pe un fotoliu capitonat, confortabil, întrebându-mă despre activitatea generală din școală. Mă sfătuiește să fiu atent la problema cutare, ori cutare și apoi trece la a mă sfătui ce să fac pentru ca în școală totul să fie bine... Îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târziu și am un somn agitat, chinuit, însoțit de un nou vis-coșmar. Se făcea că eram rechemat de același activist B.B. care-mi trasase linia de conduită în școală în relația mea cu acei inși neprieteni. Acum nu m a poftit în acel fotoliu capitonat ci, imediat îmi arată un enorm tablou înrămat în care trona chipul unui legionar cu centură și zeghe, așa cum apărea Zelea Codreanu afișat în vremea legionarilor. Mă uit atent, iar B.B. îmi spune: „Ziceai că n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și când se va mai liniști... să răspundă. Am examinat următorul candidat și după o jumătate de oră cer timidului să-mi dea hârtia. Spre a-l scuti de noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Andreea la apartamentul lui Tanța, urcăm cu liftul , sunăm la ușă, Tanța ne deschide și ne primește cu obișnuitul ei zâmbet, care o face și mai frumoasă, și mai deschisă comunicării. Bucuroasă de întâlnire, ne sărută din prag și ne poftește în casa deosebit de ospitalieră, ca și stăpâna. După ce schimbă câteva cuvinte cu Andreea, văd că o ia de mânuță, o plimbă prin toate camerele, iar într-una Andreea zărește agățată pe perete o chitară. Chitara lui Ema, fiica lui Tanța
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-i arată cum trebuie să o țină și devine și mai bucuroasă când simte că musafira începe să plesnească strunele instrumentului muzical. În timp ce Andreea se ocupă de muzică, Tanța a și ajuns în bucătărie și ne prezintă nouă, musafirilo r poftiți la ea acasă, un întreg platou cu tot felul de dulc iuri, din timp pregătite. În încheierea întrevederii am simțit că Tanța a rămas deplin mulțumită de felul cum s-a comportat Andreea în vizita la care mă însoțise. Un
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ne susțină și îndrepte până azi, în ciuda atâtor legi noi și miraculoase privilegii ale tehnicii. „Ascultă de tatăl și de mama ta ca să trăiești mult și bine pe pământ!”, „Să nu furi”, „Să nu minți”, „Să nu ucizi”, „Să nu poftești femeia aproapelui” și, mai presus de toate: „Să nu-ți faci chip cioplit”, „Să nu ai alți Dumnezei străini în afara mea”. Să rămâi fidel deci primei intuiții a omului istoric, a acelui patriarh care-și purta tribul și animalele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
colegi de gașcă) ești împăcat. Și pe cât de șturlubatic te manifești când e vorba de alții, pe atât de crunt devii, dacă cineva îndrăznește să-ți răs pundă cu aceeași monedă. Luatul peste picior e monopolul tău. Restul lumii să poftească să stea cuminte și să-și pună cenușă-n cap. Personajele astfel croite nu iau niciodată în calcul, fie și măcar de ochii lumii, „d’un pamplezir“, posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea strategică, de a se lua nițeluș în râs
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cuminte și frumoasă ! U iu, U iu iu ! Iar ale miresei își laudă marfa : De-o fi locu-nțelenit, Să vă duceți-d-unde ați vint. Dar locul e tot arat, De vi-i drag unde-ați intrat ! U iu, U iu iu ! * Poftiți ! Intrați fără frică, Nu ni-i podeaua de sticlă, Dar nici tină sau noroi! Vă primim cu drag la noi! U iu, U iu iu ! între acestea nănașii cu mirele sunt primiți și cinstiți de socrii mici, cărora le cere
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de dar și chiuie la rândul ei, strigând: Am scăldat și-am înfășat, Papuci noi am căpătat ! U iu, U iu iu ! După așezarea lăzii la locul ei, se mai încinge un joc în uliță, după care toți nuntașii sunt poftiți la masă. Aceasta se întâmplă cu o foarte mică aproximație cam la vremea prânzului, ospățul urmînd să se încheie la lăsarea serii, cînd driganele se întorc din câmp. Începe ospățul, muzicanții sunt foarte solicitați, pentru că ei trebuie să zică în timp ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a subtilizat, fain-frumos, godacul din coteț, l-au tăiat, l-au tranșat și au agățat o halcă de carne proaspătă chiar în pridvorul clădirii în care funcționa jandarmeria, neuitând să le lase și un bilețel la vedere, în care scriseseră : «Poftiți și gustați din carnea de purcel, pe care mai bine l-ați păzi, decât să ne tot căutați pe noi. Poftă bună !» Isprava aceasta a fost consemnată în aceeași «Foaie a Poporului», în nr. 45 din 1911. Foarte curând după
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în Occident cu-atât dispreț despre Ceaușescu. Chiar numai sosirea ei la Berlin se dovedea o trădare, și-n timp ce mi-o mărturisea, pretindea totodată că n-ar putea să-mi facă niciodată ceva rău. După două zile am poftit-o să-și facă bagajul și-am condus-o la gară. Interzicându-mi pe peron să mai scot batista pentru a face semne de rămas-bun, batista în care să plâng. Cât despre batista în care-ți faci nod ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai frece - ia-mă de unde nu-s! Iar dumnealui rămâne pierdut în camera de interogatoriu, monstruos de singur în petele de soare ce joacă pe blestemata de podea. Nici nu mai conta că asta ar fi presupus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a doua și a treia crește la loc cum vrea ea. și totuși avem noroc“1. Sau: „Voiam ca iubirea să crească la loc, ca iarba cosită. Să crească altfel, ca dinții copiilor, ca părul, ca unghiile. Să crească cum poftea“2. și mai departe în text scrie: „Azi ascultă iarba când vorbesc despre iubire. Am senzația că acest cuvânt nu este sincer nici față de sine“3. Capul ras chilug al mamei, beția unui tată, sicriul-acordeon al bunicii, chitanțierele bunicului, fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scenei o atacă și Țircădău pe Zița cu șicul de la baston. Tot în culise se bat Popa Pripici și dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupân Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă, cu scopul de a-l întreba: „Ce poftești măi musiu?” Spiridon e bătut de Dumitrache cu biciul: „Sfântul Neculai”. Mai periculoasă decât șicul lui Țircădău e șpanga lui Chiriac, dar el, la conflict, nu o îndreaptă spre Veta, ci spre sine. Pentru Rică ar fi utilizat însă pușca
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
dintr-un material puțin lucios. Îi venea foarte bine. Tânăra m-a privit de parcă dorea să-mi confirme prezența ei acolo și apoi mi-a făcut un semn cu capul, ca și când ar fi vrut să-mi spună: „Vă rog să poftiți după mine“. Am renunțat la număratul banilor, am scos mâinile din buzunare și am ieșit din lift. Ușile s-au închis imediat, de parcă așteptaseră doar să ies eu de acolo. Am stat câteva clipe locului, pe coridor, și am privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
metal pe care era scris numărul încăperii. Numai că numerele erau alandala: lângă 936 se afla 1213, apoi urma 26. Ciudat, chiar anormal, aș zice. Tânăra nu vorbea. Se întorcea din când în când spre mine și părea că spune: „Poftiți, vă rog“. Am dedus cuvintele de pe buzele ei. Nu s-a auzit nici un sunet articulat. Noroc că înainte de a accepta slujba de-aici am urmat, timp de două luni, niște cursuri la care am învățat să citesc pe buze. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și elegant. Nu pot afirma că era gras, ci mai degrabă bine făcut. Avea o mină de om sănătos, iar cu ochelarii fără rame pe care îi scosese din buzunarul hainei, semăna cu un mare politician dinainte de război. M-a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe tânăra de la bibliotecă cu două cărți la subsuoară. Am crăpat puțin ușa fără să scot lanțul și am întrebat-o dacă mai era cineva pe coridor. — Nu e nimeni, zise ea. Am scos lanțul, i-am deschis și am poftit-o înăuntru. Am închis imediat ușa după ea și am încuiat-o. — Miroase tare bine! exclamă ea. Pot să arunc o privire prin bucătărie? — Te rog. Dar ești sigură că nu era prin preajmă nici un individ dubios? Vreunul care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de Computator pensionar. O să adun destui bani ca să duc o viață decentă și o să am timp să mă apuc de greacă și de violoncel. Să-mi pun violoncelul în portbagaj și să plec singur la munte. Să exersez acolo cât poftesc. Dacă lucrurile or să meargă bine, o să-mi pot probabil cumpăra o căsuță la munte. Una mică și frumoasă. Să citesc în voie, să ascult muzică, să mă uit la filme vechi pe video, să-mi fac singur mâncare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și le-a pus pe masă. Benson & Hedges și o brichetă aurie. Dupont. Aveam impresia că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între două degete de parcă era scamator și eu l-am poftit să vină să mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi putut face ordine. Să fi fost cei doi Simbolatori? Sau cineva din Sistem? Indiferent cine fusese, îi eram sau le eram recunoscător. Eram chiar fericit că m-am întors într-o casă curată. Când s-a umplut cada, am poftit-o pe fată să intre în baie înaintea mea. A îndoit colțul paginii la care ajunsese și a început să se dezbrace în bucătărie, cu gesturi foarte naturale. M-am așezat pe marginea patului și am privit-o, dus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]