3,259 matches
-
au activat într-un context cultural sincretic, apropiat oarecum decorului potpuriu al postmodernității. Peisajul eclectic mediteranean a obligat cateheza creștină să depășească exercițiul explicativ mărginit în perimetrul Scripturilor. Era necesar ca dascălii ecleziastici să asume o abordare fie reconciliantă, fie polemică a temelor centrale din filozofiile și religiile eline. Recunoașterea noutății Evangheliei nu putea demara abrupt, dintr-un abis al ignoranței. Chiar și pentru cei mai însuflețiți creștini, lumea veche nu putea fi tratată subit ca o tabula rasa. Vizând întărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
loc în paginile revistei Predania - o mostră de conștiință catolică într-o Biserică ce s-ar vrea, pe deasupra, și națională - pentru semnătura mirenilor și a călugărilor, pentru pagini de filozofie și teologie, pentru poezii liturgice și documentare istorice, pentru dezbateri polemice sau discrete note encomiastice. Un limbaj adecvat, o gazetărie decentă, neafectată și atractivă, în care nimic nu era menajat de dragul „liniștii noastre” și al „consensului” salvator. Temele fiind alese în acord cu problemele zilei - în care ne regăsim și astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca suprafață textuală" În această neputință de a transcende sfera psihologică a subiectivității își are obârșia și pasiunea recentă pentru excentricitate. Cei „excentrici” nu întrețin neapărat un raport polemic cu „centrul” pierdut. De regulă, ei sunt pur și simplu des-centrați. Să luăm un caz relativ recent în istoria culturală occidentală. Actorii „excentrici” ai culturii populare - atât de vizibili la Paris (1968) sau Woodstock (1969) - exprimau doar criza provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
făcută paradigmei contemporane, volumul adaugă câteva ambiguități: criteriul neclar al ordonării „capetelor” sau uzul inegal al aparatului critic. O carte excepțională și unică în felul ei, Omul recent amestecă lungi note de lectură cu pedante excursuri bibliografice, intuiții poetice, paranteze polemice sau chiar inedite impresii de călătorie. Astfel croită, cartea poate fi citită de la sfârșit către început sau invers, fără ca impresia finală să se modifice prea mult. Genul aforistic, cultivat cu voluptate de autor, face atractivă o lectură holistică, dinspre parte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă, purtați de vânturi, pomi tomnatici, fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați” (Iuda 1, 12). O calitate remarcabilă a cuvântărilor arhimandritului Emilianos o reprezintă aristocrația stilului și absența tonului polemic. De aici provine limpezimea interioară și agilitatea duhovnicească a vorbitorului. Din primele pagini ale volumului, cititorul este surprins de prospețimea pascală a unei extraordinare prezențe duhovnicești. Non multa, sed multum. Este remarca firească, dictată de întâlnirea cu scrierile unui mistic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a unor idei gata primite, ci ca proclamare inteligentă a adevărului Evangheliei, Ortodoxia impune oricărui credincios cultivat exercițiul deconstrucției manifestărilor publice de idolatrie politică ori socială. Nu trebuie să tulbure pe nimeni faptul că un asemenea demers conduce la note polemice. Creștinii nu pot evita combativitatea într-un Kulturkampf deschis 1. Psalmii ne arată că diferențele dintre „prieteni” și „adversari” sunt constitutive pentru o religie care pune în centru căutarea și adorarea adevărului unui Dumnezeu personal. În același timp, Evanghelia ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
e epopeea unei Troie de după războiul troian”) și observații de reală subtilitate (circularitatea semnificanților din Epica magna e decodată ca reprezentare voalată a „totalitarismului sistemului semiotic”). De altfel, principala calitate a criticii practicate de P. constă în ingeniozitatea ipotezelor, întotdeauna polemice și provocatoare. O deficiență rezidă în insuficienta contextualizare a interpretării, ceea ce face ca unele concluzii să fie aplicabile unui număr indeterminat de conținuturi. Cele două trăsături se observă în relecturile poeților „clasici”, aflate în volumul Despre starea poeziei (2003). Convingătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
și de enorma energie comprimată, avea să fie bine utilizat în propovăduirea „formulei de dezvoltare a culturii românești”. Modalitatea adoptată nu a fost studiul critic, „științific”, ci articolul de ziar, ancorat în stricta actualitate, precum și eseul. Impulsul inițial e îndeobște polemic, C. procedând la demontarea și respingerea aserțiunilor enunțate de adversari, nu fără scăpărări de ironie și sarcasm, ce duc, de multe ori, la expresii tari, la violente injurii. Adesea, el face loc somptuoaselor evocări ale unor mari simboluri culturale, portretelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Chirnoagă, iar cronica străină de Nicolae Enescu. Se traduce din François Villon, José-Maria de Hérédia, Arthur Rimbaud, Maurice Maeterlinck, Rafael Alberti, A. P. Cehov, Leopold von Ranke. T. l. este o revistă atentă la scara de valori și cu un spirit polemic urban. V. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290253_a_291582]
-
românească pe care o ilustrează nume ca B. P. Hasdeu, A. Philippide, Ovid Densusianu și Sextil Pușcariu”. Adept al unei documentări exhaustive și al unei solide informări în analizele duse uneori până la rafinări extreme, nesfiindu-se să adopte adesea poziții polemice, P. și-a folosit contribuțiile din domeniile istoriei limbii române - Din istoria raporturilor noastre interdialectale („Dacoromania”, 1927), Din istoria pronumelui în limba românească („Revista filologică”, 1927) ș.a. -, foneticii, lexicografiei și sintaxei atât în eșafodajul cercetărilor sale de filologie, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
spre a-i recunoaște însă lui A. o contribuție mai însemnată. Cele două volume din Caleidoscopul lui A. Mirea reunesc cronici rimate, specie care, plecând de la un material perisabil, actualitatea, mizează pe divertisment, chiar cu riscul facilității, și pe efectul polemic, adesea cu prețul trivializării. Uneori și în Caleidoscop... se recurge la invectivă, la ridiculizarea oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele însă antologice, sunt cronicile brodate în jurul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
în manifeste orgolioase, p. îl aplică discret, neavând o estetică proprie, explicită. S-a spus, pe bună dreptate, că „preromantismul exprimă mai mult o psihologie decât o filosofie” (Mircea Anghelescu). Îi lipsește și combativitatea. Pasiv, „feminin”, p. nu adoptă atitudini polemice, nu cultivă ironia ce va caracteriza epoca romantică. Eminamente interiorizată, poezia preromantică instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
cu subtilitate psihologică și filosofică, asupra meandrelor sufletești. Mai vie este proza nonficțională a lui S. Amintiri din lumea literară (1967) implică prim-planuri cu protagoniști de marcă, „filmați” din exterior sau din interior, „montajul” având, printre altele, și scopul, polemic, de a corecta erori de apreciere, de a-i apăra de afirmații nedrepte sau de acuzații. De-a dreptul mișcătoare sunt rememorările despre B. P. Hasdeu, spiritul tutelar al lui S., bine cunoscut în copilărie. Tot pe apărare e construită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
densitate puțin obișnuită în exercițiul criticii de întâmpinare. În amplul eseu Celălalt Pillat (2000), C. examinează, cu metodă, „imaginarul apei la un «poet al pământului»”. Recitirea poeziei lui Ion Pillat, în cheie bachelardiană, propusă de critic, fără a fi intenționat polemică, modifică substanțial percepția curentă asupra unui poet important. SCRIERI: Poezie și livresc, București, 1987; Celălalt Pillat, București, 2000; Top ten (recenzii rapide), Cluj-Napoca, 2000; 11 dialoguri (aproape teologice), îngr. Silviu Hodiș, Târgu Lăpuș, 2003; Mircea Ivănescu, Brașov, 2003. Antologii: Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
poveste (1999), Orizontul pierdut (2003), versuri: Încercarea de foc (2000), Treci ca o lumină (2001), eseuri și publicistică: Poemele sufletului (1978), Vămi pentru valorile sufletului (1989), A patra dimensiune (1990, în colaborare cu Lucia Purice), la care se adaugă textul polemic Istoria Moldovei falsificată de Vasile Stati (2003) și încercarea monografică Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească (2003). Proza lui Z. aparține unui scriitor interesat de ceea ce se întâmplă în timpul său. În romane, ca și în eseuri sau în publicistică există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
la fel de bine analizei tuturor rezistențelor. Diferitele elemente prezentate până acum demonstrează cât de dificil este să abordezi tema mecanismelor de apărare. Suntem pe deplin conștienți de acest lucru și mărturisim că nu am conceput această carte pentru a stârni noi polemici. Ne-am propus ca obiectiv să întocmim un bilanț al noțiunilor clasice și să realizăm o sinteză a evoluțiilor recente, încercând totodată să articulăm teoria cu clinica, cu implicațiile practice. Prima parte a lucrării se intitulează „Fundamente” și constituie o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deschidere remarcabilă față de ideile transformiste ale lui Linné din științele naturii, față de cele evoluționiste ale lui Darwin, contribuții pe care au avut grijă ca să și le integreze. În scrierile lor, Marx și Engels au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și succesul raționalismului acestei filosofii materialiste în defavoarea celor idealiste, considerată ca fiind eclectică, speculativă și puțin accesibilă. A fost un materialism cuceritor, asimilat ulterior într-o parte întinsă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
moderni, precum și studiul Clasicismul și cultura națională, tipărit în 1913 și separat. Intrat în învățământ în 1913 la Seminarul Pedagogic al Universității ieșene, apoi la liceul din Piatra Neamț, până la intrarea țării în război mai iscălea tălmăciri, versuri originale, precum și articole polemice în „Unirea”, „Junimea literară”, „Drum drept”, „Solia”, „Steagul” ș.a. Firul întrerupt de conflagrația mondială este reluat în 1919 la „Unirea”, „Sabarul”, „Convorbiri literare” și la „Apărarea națională” (aici cu o serie de articole privitoare la opiniile unor personalități românești din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
cult mozaic (1947), dar se remarcă mai ales cu romanele Marcu sin Marcu (1934), Calea calvarului (1935), Samson și noul Dagon (1939), ultimul bucurându-se de aprecierea lui Gala Galaction, care îl și prefațează. Colaborează susținut, cu articole culturale și polemici (intră în dispută cu Nae Ionescu, între alții), eseuri, proză de idei și reportaje, îndeosebi la publicații de stânga - „Egalitatea”, „Opinia”, „Capitala”, „Lumina” (Iași), „Steagul”, „Cuvântul”, „Hatikvah”, „Licht”, „Viața românească”, „Lumea evree”, „Integral”, „Lumea” (Iași), „Bilete de papagal”, „Adam”, „Facla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
MDLVI, un tom pe a cărui primă filă figurează o sumă de indicații bibliografice, mărturisind interesul cardinalului Migazzi ori al cercului său de colaboratori pentru opera în sine; paginile sunt pline de notițe marginale din care nu reiese însă spiritul polemic, ci doar un studiu pe text. Pentru gândirea efectiv productivă din preiluminismul european, între numele înșiruite pe amintitul exemplar există și acela al faimosului Pierre Bayle, autorul nu mai puțin celebrului Dicționar istoric și critic. Un alt volum din Biblia
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Deutsch. Doct. Mart. Luther, Wittenberg, 1546, cu un splendid ex libris al lui Cristophor Migazzi; Assertio septem sacramentorum adversus Martinum Lutheru, aedita ab invictissimo Angliae et Franciae Rege Do. Hyberniae Henrico eius nominis octavo, f. l., Anno MDXXIII, o carte polemică în raport cu tezele de la Wittenberg; pentru noi, convingătoare, întrucât reflectă un appetitus cognitioni din partea societății catolice vieneze (este o migazziană) și a Albei Iulii transilvane, adică o caracteristică europeană a timpului care își apropie „universitatea” cunoștințelor trecute. O și mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vieții evreiești de la fascism la comunism Întreprinde și Hary xe "Culler"Culler 3; lucrarea sa combină materiale documentare cu Încercări de analiză a autorului. Faptul, ce constituie o derogare de la metodologia academică, Îngreunează lectura și receptarea contribuției autorului. Scopul declarat polemic al lucrării, de a combate unele teze ce culpabilizează populația evreiască În Întregul său, face de asemenea discursul autorului tezist și incredibil, chiar atunci când are observații corecte, la care noi subscriem. Multe dintre tezele combătute nu sunt specificate, și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
cu actrița Lea Ventura (Fanchette Vermont), sora pictorului Nicolae Vermont și a traducătorului B.V. Vermont, a avut o fiică, Maria Ventura, care va face o strălucită carieră actoricească, devenind societară a Comediei Franceze. Ca jurnalist, V. e un temperament eminamente polemic. Tonul articolelor sale este categoric, dur, adeseori brutal. Sub pseudonimele Dunăreanul și Un gălățean ori numai sub inițialele numelui, el desfășoară vreme îndelungată o tenace campanie antidinastică. Intervențiile lui sunt inserate fie în periodice ca „Epoca” și „Adevărul” (din ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
crucială a războiului, trăsăturile esențiale, deloc îndulcite, ale unui „temperament excesiv”, „încrederea în forța omniprezentă a inteligenței” și „dezgustul față de formele bizantinismului moral”) intră în comunicare cu idei și atitudini angajate în câmpul culturii: „sensul cognitiv al autenticității”, fecunditatea spiritului polemic, concepte ca noocrație, substanțialism, convergențe și delimitări, reacții semnificative față de Henri Bergson și Edmund Husserl, Marcel Proust, Luigi Pirandello, Paul Zarifopol, Panait Istrati. Dramaturgul e văzut ca anticipând o opțiune ilustrată ulterior de Albert Camus și Jean-Paul Sartre. S. subliniază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]