10,542 matches
-
părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua." "O luasem numai cam repede", continuă magistralul stilist, într-o românească de balamuc, pentru a ne informa doct: "Dar deodată mă pomenii cu mine șsic!ț în mijlocul odăii. ș...ț Ce noroc că mă deșteptase; mare noroc! Privii acum cu recunoștință scrisoarea părintească; fără ea scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten." Rareori poți găsi într-o singură pagină mai multe inepții
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
se pot produce oriunde, oricând, evitați ieșirile din casă diminețile, după-amiezile, serile, nu mai spun, nopțile. Respectați principiul de a fi departe de locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Dacă ați trecut de acest hop, serviciul va fi ireproșabil... Asta unde pomeneam de Dincolo. în cazul în care veți alege, pentru un fructuos concediu Molvania, dacă un peisaj, o priveliște, o persoană vă vor lăsa impresia de a le revedea, o pățanie că o retrăiți, cu toate că nu aveți cum și de unde, să
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
să nu-i scape nimic din distincțiile făcute pe marginea temei. Are elanul arhivistic al unui bibliotecar hotărît să adune metodic toate cunoștințele. Și împinge minuția documentară pînă la a se lăsa în întregime eclipsat de numele pe care le pomenește în carte. De aceea, dacă te întrebi ce anume îi aparține lui Gabriel Petric în această carte, răspunsul e unic: efortul de informare. La sfîrșitul lecturii rămîi cu gustul unui paradox: deși un creștin nu poate fi tragic, tragismul rămîne
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
lansează în filosofii fără adîncime, cioburile unei estetici printre rînduri. Bunăoară, acest elogiu întîietății hotărîte de hazard: "ce poate un om pot toți ceilalți. Aceasta este lozinca vremurilor noi. Ea se aplică perfect și descoperirilor și invențiunilor cu care ne pomenim în fiecare zi. Ce poate un om pot toți ceilalți, iar dacă se întâmplă ca Unul să descopere ceva, nu este grație calităților lui deosebite, ci norocului care l-a ajutat. Să-ți dau un exemplu: arunci un cui într
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
la scară întinsă este foarte mic, amintind că India este o democrație. Ea admite în schimb că, din punct de vedere istoric, nu este prea plăcut să trăiești în societăți în care numărul bărbaților îl depășește pe cel al femeilor, pomenind de riscul unor violențe și al unei situații instabile. Organisme ale Națiunilor Unite au avertizat în privința unei legături între numărul mic al femeilor și creșterea traficului sexual sau al migrațiilor de populație în vederea căsătoriei. Până acum nu s-au propus
Studiu: Lipsa femeilor va aduce sfârşitul lumii. În câţiva ani femeile ar putea avea mai mulţi soţi () [Corola-journal/Journalistic/68513_a_69838]
-
Creștinii ortodocși îl prăznuiesc miercuri pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ocrotitorul orașului grecesc Tesalonic, unde se află moaștele sale. Pomenit de Biserica Ortodoxă la 26 octombrie, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir s-a născut în Tesalonic, din părinți drept-credincioși. După moartea tatălui său, guvernator al regiunii, Sfântul Dumitru a fost numit de împăratul Maximilian succesor al acestuia, încredințându-i cetatea
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit miercuri () [Corola-journal/Journalistic/68520_a_69845]
-
cu risipă de onoruri, cuvenite și altora ce sînt "moldovani drepți", din ce în ce mai sufocați de vinitură. Iată și fraza care l-a supărat pe Iorga, pînă la a refuza să-i scrie lui Șeicaru prefața la antologia pamfletului românesc, dacă-l pomenește pe Sion, cu "mincinoasa lui Arhondologie": "Bulgar, venit de mult în Moldova cu neguțitorie, s'au însurat la Botoșani, au făcut doi ficiori Costake și Iancu. Cel întâi un berbant șiret și fără caracter, este advocat și favorit a domnului
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
sinucideri cu pistolul, îi ținea isonul conțopistului de la primărie. În cabinet mirosea a alcool, ceea ce-i amintea de ambele asemenea sinucideri la care fusese chemat. În paharul de pe biroul lui dom Mitică mai erau două degete de coniac, a remarcat Pomenea, în sprijinul părerii sale. Poate că așa era, a acceptat judecătorul, dar sinucigașii care știu carte lasă, de obicei un bilet de adio. De ce și-ar fi tras primarul un glonte în cap fără să-i lase cel puțin soției
Scrisoarea primarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6878_a_8203]
-
adio. De ce și-ar fi tras primarul un glonte în cap fără să-i lase cel puțin soției sale cîteva rînduri? Ne putem întreba însă de ce Mitică nu lăsase ca primar o explicație dacă luase decizia să se omoare!? Aici Pomenea era de acord cu judecătorul, dar din cîte mai auzise printre polițiștii din Constanța niciodată nu poți ști ce e în capul ăstora care-și fac ca pițigoii. Unul scrie, altul crede că a spus totul dacă s-a omorît
Scrisoarea primarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6878_a_8203]
-
lui. Tăblia biroului era plină de sînge, iar semnele morșii începuseră să apară pe fața lui. Avusese grijă să-i închidă ochii, ca să nu-l urmărească în somn privirea cu care murise primarul. Dar, dacă teoria lui era corectă, domnule Pomenea, primarul se jucase cu revolverul, nu și-l pusese la tîmplă cu intenția de a se sinucide. Să ne gîndim puțin. Are un pahar de coniac din care a băut, dar pe care nu-l golește înainte de a-și zbura
Scrisoarea primarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6878_a_8203]
-
pare de neconceput să nu aibă acum un ultim cuvînt? Și amănuntul cel mai important. Și-a dus pistolul la tîmplă. De ce rămîne cu ochii deschiși? Nu cumva fiindcă nu se aștepta ca pistolul să aibă un glonte pe țeavă? Pomenea care nu se îndoia niciodată de logica judecătorului, i-ar fi dat dreptate și de această dată, dar i se părea că undeva, pe drumul acestei reconstituiri, judecătorul se înșela. Totuși nu-ți pui la tîmplă un pistol încărcat! Dar
Scrisoarea primarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6878_a_8203]
-
se îndoia niciodată de logica judecătorului, i-ar fi dat dreptate și de această dată, dar i se părea că undeva, pe drumul acestei reconstituiri, judecătorul se înșela. Totuși nu-ți pui la tîmplă un pistol încărcat! Dar dacă, domnule Pomenea, doar te joci cu gîndul sinuciderii? Scoți încărcătorul pistolului și în timp ce bei coniac de unul singur îți tragi unul sau două imaginare gloanțe în cap? Pui încărcătorul înapoi în patul pistolului, dar în loc să bagi pistolul în sertar, te duci să
Scrisoarea primarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6878_a_8203]
-
din Șișești. Sub unghi calofil scrisul său e inexpresiv, dar sub aspect etimologic spectacolul e impresionant prin efortul depus. De exemplu, Vasile Lucaciu, cînd descrie simțirea omenească, vorbește despre "apetitul concupiscibil" și despre "apetitul irascibil", iar cînd vorbește despre voință, pomenește de "nescari motive ce prevalează" în vrerea omului, în timp ce cele cinci simțuri sunt enumerate lapidar: Acestea sunt esențialmente cinci, deoarece orice corp se poate considera ca colorat, sonor sau sonator, mirositor, sapid sau tactibil." (p. 121, vol II, Metafizica) Animalele
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
unde s-a găsit loc pentru figuri foarte puțin marcante ca Laerțiu Grama, I. Valerian, I.M. Rașcu, sau pentru oameni ca N. Crainic și Radu Gyr, este cu desăvîrșire omis poetul revoluționar Al. Toma, numele lui Ion Păun-Pincio este abia pomenit într-o vastă listă bibliografică, iar poetul proletar Neculuță lipsește pînă și din voluminosul ŤIndice alfabetic de scriitori, artiști români și străini nominali și subînțeleși în operele citate etc.ť. Despre Gherea, Acad. Călinescu a scris că Ťvinať lui a
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
vom continua, străduindu-ne să fim mai buni, mai exacți, mai bine informați, mai cordiali, mai bine dispuși, mai deschiși." Cronicarul nu împărtășește îndoielile distinsului eseist: revista ID este o reușită prin chiar însușirile pe care H-R. Patapievici le-a pomenit: ton, stil, ținută. Chiar și numai aceste calități sunt suficiente pentru a privi ID ca pe o apariție necesară și rafinată. Faptul că lectura ei se înscrie în zona de nișă a culturii publice este un detaliu cu care creatorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
moartea. Nu cheltuiți în zadar / miliarde de lei pe o rudimentară statuie. / A trecut vremea templelor și e putredă / limba de bronz a statuilor". O „voință de viață" frizînd eternitatea, ce nu împiedică asemenea îndemnuri testamentare: „Cu o asemenea conștiință / pomeniți-mă la sărbătorile voastre, / la mesele voastre de bucurie și de tristețe, / în clipele voastre cele mai intime / așa cum de peste optzeci de ani de viață / moașa Ileana pomenește numele tuturor morților noștri / la zilele mari ale anului". Precedate de subiectivități
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
frizînd eternitatea, ce nu împiedică asemenea îndemnuri testamentare: „Cu o asemenea conștiință / pomeniți-mă la sărbătorile voastre, / la mesele voastre de bucurie și de tristețe, / în clipele voastre cele mai intime / așa cum de peste optzeci de ani de viață / moașa Ileana pomenește numele tuturor morților noștri / la zilele mari ale anului". Precedate de subiectivități absolute, demiurgice: „În puritatea ta armonioasă și aspră / regăsesc uriașa putere / a celui ce poate trezi o nouă credință / peste deruta popoarelor / înspăimîntate de prea multă materie (...) Setea
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
surprins cu atât mai mult cu cât pe doi dintre cei amintiți în text, anume Păstorel și Al. Dimitriu-Păușești, îi cunoscusem personal și în cursul convorbirilor pe care le avusesem, la solicitarea mea îmi evocaseră multe amintiri, fără însă a pomeni vreodată de cele întâmplate. E adevărat, eu am avut plăcerea să-i întâlnesc și să discut cu ei la mai bine de douăzeci de ani de la incident și poate că acesta se estompase în amintirea lor sau, cine știe?, nu
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
mai ales, când congresul licriticei dramatice pune în discuție problema independentei criticului \se produce iaptvl relatat. Cerem pe această cale deocamdată tuturor conirattior noștr/ de presii, amenințați deopotrivă in a-censtă agresiune, intervenția ii \vt8teiirea energică a aciuiai d-lui iTeodoremm. pomenește, totuși, că în alte vremi femeia nu-și înșela bărbatul. S-a spus că e feerie, dar se vorbește în termeni uzuali ca: meseria de rege e foarte grea și credeam că ești o fire calmă... Adrian Maniu a scris
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
de prieteni și cunoscuți ai oricărui cetățean câte un individ-doi pe care cetățeanul respectiv nu-i poate înghiți. Fie din cauza că sunt pisălogi, fie că sunt lingăi sau bârfitori. Și pe care cetățeanul îi dă afară pe ușă, ca să se pomenească cu ei intrând pe fereastră. Și nu are ce le face, buna creștere nu-i permite să le dea cu bâta în cap. Încearcă pur și simplu să-i ignore, deși vede clar că pe lume numărul pisălogilor, al lingăilor
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
a păcătuit acest cuvânt - denumire a hormonului produs de glandele suprarenale - că m-a obligat să-l urăsc? Cuvântul, la drept vorbind, n-a păcătuit cu nimic. Dar încercați într-o zi să numărați de câte zeci de ori este pomenit pe toate canalele și la toate posturile de radio. Și în ce contexte! Un fotbalist a marcat un gol: adrenalină. Un student a picat un examen: adrenalină. Un tractorist bea o bere: adrenalină. O precupeață și-a vândut castraveții... Un
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
a cumpărat de la un magazin celebru de încălțăminte și după câteva minute de mers, femeia a simțit că picioarele îi iau foc. „Când am ajuns acasă am avut un șoc. Picioarele îmi ardeau și mă dureau îngrozitor, ca să nu mai pomenesc de vopseaua roșie care nici acum nu a ieșit", a spus buzoianca pentru Ziua de Buzău. Plină de bătături și vopsea, tânăra a mers la magazinul cu pricina, unde angajații au luat în râs tot ceea ce i s-a întâmplat
Clipe de GROAZĂ pentru o buzoiancă după ce a cumpărat niște pantofi by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/67844_a_69169]
-
despovărez de el... Mă incomoda excesiva lui transparență și...xenofonie". La 28 iunie 1940, în urma ultimatumului sovietic, Basarabia este smulsă din trupul României. Detalii de tot felul, unele amare, altele hazlii, conturează atmosfera momentului. Preotul satului, care pînă atunci îi pomenise în slujbe pe episcopul de la Chișinău și pe regele Carol al II-lea, "nu știa ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
smulsă din trupul României. Detalii de tot felul, unele amare, altele hazlii, conturează atmosfera momentului. Preotul satului, care pînă atunci îi pomenise în slujbe pe episcopul de la Chișinău și pe regele Carol al II-lea, "nu știa ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
conturează atmosfera momentului. Preotul satului, care pînă atunci îi pomenise în slujbe pe episcopul de la Chișinău și pe regele Carol al II-lea, "nu știa ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă salută Armata Roșie dintr-o șaretă trasă de un cal orb. Mătușa
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]