3,008 matches
-
la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
12 fără 5. Îl întreb pe vecinul de scaun din autobuz. "Ce oră este?" "12,30" îmi răspunde. Prin urmare, bateria de la ceasul meu a sucombat. Și dacă nu e nici o ceasornicărie prin preajma muzeului de arheologie, unde va fi următorul popas, ca să schimb bateria înainte de a porni autobuzul spre port, sunt pierdut. Cum să rămân fără ceas în restul călătoriei? Imposibil. "Cît stăm aici?" îl întreb pe șoferul autobuzului, când oprește. "Un sfert de oră, cred", aproximează omul. Mă întorc și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în cameră. Grecii nu mai sunt dispuși să cheltuiască prea mult cu noi. Mai ales că "occidentalii" s-au dus. Am rămas numai noi "esticii", îmi car bagajele în cameră și mănânc ce mi-am cumpărat pe drum, la un popas. Nu mai vreau să ies în oraș. Ceilalți pleacă. Ultima zi. Joi 24 noiembrie Vara, lumina secetoasă a Greciei dă Acropolei o atracție aproape hipnotică pe care, cu siguranță, ploile reci ale toamnei o demistifică. Dar avem noroc, nu plouă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras borax. Transportul minereului se făcea cu catâri. Soarele e năucitor. Un coiot jigărit se îndepărtează, deranjat de apariția noastră. Facem, apoi, un alt popas într-o oază, cu o pădure de curmali străbătută de un pârâu care seamănă cu pâraiele de munte de la noi. E la fel de limpede și mă reped să mă spăl pe față, să mă răcoresc. Apa e mai caldă, însă, decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și apoi scoate la lumină doar ce este luminos. Fac aceste aprecieri în cunoștință de cauză ca unul ce i-am descifrat manuscrisele și i le-am pus în pagină de computer. În laboratorul său de creație, unde adesea fac popasuri, greu găsesc un loc de așezare. Pereții plini de cărți, de fotografii ale celor dragi, de un tablou schițat de maestru Ciochină, de o pendulă ce-i măsoară clipele vieții de osârdie, masa plină de manuscrise și un laptop la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine primiți ca musafiri de Florina și de invitații ei, cu belșug pe masă și voie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de invitații ei, cu belșug pe masă și voie bună, ca la o zi de sărbătoare... După ora 18 ne despărțim cu greu de gazde, pornim direct pe drumul spre gara Ghidigeni, apoi pe șoseaua asfaltată spre Bârlad, făcând un popas de aproape o oră la Spitalul de la Tutova, renovat cu fonduri U.E. Aici se află internată Ileana, mama Florinei și nepoata mea. În spital sunt condiții excelente și o dotare pe măsură. Copil fiind, am fost și eu internat de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
rece. Reacția organismului a fost minoră, semn al toleranței pozitive încă. Duminică, 25 octombrie. Este Ziua Armatei Române, din care am făcut și eu parte în anii grei ai războiului, având norocul să supraviețuiesc! În orele dimineții citesc din volumul „Popasuri filologice” de Ion Popescu-Sireteanu, un volum privind studii speciale de limba română. Am primit un emoționant apel telefonic din partea d-nei Dorofte, bibliotecara spitalului local, care-mi mulțumește pentru ambele volume primite la bibliotecă prin dl. dr. N. Botezatu. M-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
printre primii. Puneau instrumentele pe cunoscuta de-acum tereasă a cabanei, tot acoloîși lăsau și rucsacii cu hrană; se echipau pentru schiat, și o porneau,în forță, cu chiote de veselie, spre joasele margini ale pârtiei. Revenind, după un scurt popas, repetau coborârea. După a doua reurcare - popasul necesar, scurta relaxare, pregătirea pentru obișnuitul concert; apoi, concertul mult așteptat, de către iubitorii îndrăgitei VIOLE, al cărui zvon se răspândea, peste munți, ca un imn eroic, închinat naturii, vieții, oamenilor de pe aici și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acum tereasă a cabanei, tot acoloîși lăsau și rucsacii cu hrană; se echipau pentru schiat, și o porneau,în forță, cu chiote de veselie, spre joasele margini ale pârtiei. Revenind, după un scurt popas, repetau coborârea. După a doua reurcare - popasul necesar, scurta relaxare, pregătirea pentru obișnuitul concert; apoi, concertul mult așteptat, de către iubitorii îndrăgitei VIOLE, al cărui zvon se răspândea, peste munți, ca un imn eroic, închinat naturii, vieții, oamenilor de pe aici și de pe aiurea. Concertul dura cam două ore
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Într-o putinică și umflîndu-și și mai tare pieptul uriaș, ceea ce a fost suficient, ba chiar mai mult decît suficient, pentru ca Julius s-o șteargă ca din pușcă spre mica sufragerie pentru micul dejun, care era ca un loc de popas În lunga serie de dormitoare și camere de baie Înșirate pe acest interminabil coridor al palatului. De acolo trecu la baie, unde Țanțoșa nu se dădea dusă de lîngă el pînă nu-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acea seară irlandeză, senzația că mergem pe contra sens și că dintr-o clipă-n alta aveam să ne izbim de o altă mașină. Mintea mea nu era nici ea așa de inocentă cum poate vă ima ginați. La un popas într-un pub, abia ieșiți din Belfast, coman dasem Irish coffee. Habar n-aveam pe-atunci (era în ’93) ce e aia. Voisem doar ceva autohton, dacă tot eram prima dată în țara druizilor, a berii Guinness și a lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-ndreptam spre miezul Irlandei, spre complexul cultural Tyron Guthrie Center de la Annaghmakerrig, unde urma să stăm două săptămâni. Drumul a fost neașteptat de lung pentru o țară atât de mică. Am ajuns la castel la miezul nopții, după încă un popas în care am băut bere Guinness, înghețată și apoasă, din halbe uriașe. Când șoferul a oprit motorul, după ce-n faruri se ivise un zid orb, foarte înalt, s-a făcut deodată o liniște totală și atât de reconfortantă după huruitul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se încheagă în cuvânt, dar care spune totuși: vino. Alătură-te. Încearcă moartea. În cele din urmă, numai apă. Apă netedă, întinsă cât e ea. Apa care nu este nimic, dar care cade în nimic. Se cază la unul dintre popasurile acelea de lângă autostradă pentru turiștii amatori de cocori. Locul părea să fi căzut dintr-un camion. Îi cerură bani grei pe o cameră. Dar era aproape de spital - altceva nu conta. Rămase acolo o noapte, apoi fu nevoită să-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întind. Copacii sperie cocorii. Au nevoie de teren plat - un loc unde-și pot face cuibul fără să-i ia cineva prin surprindere. Se întoarse într-un semicerc lent, cu ochii învârtindu-i-se în cap. Ăsta e singurul lor popas sigur. În centrul continentului nu există nici un alt loc pe care să-l poată folosi. Sunt fragili - au o rată anuală de înmulțire slabă. Orice distrugere masivă de habitat le va fi fatală. Nu uita, lebedele de iarnă au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
originea pe care și-o aduc aminte. Se iau după puncte de reper - apă, munți, păduri -, locuri recuperate din anii trecuți, de pe o hartă a cocorilor dintr-un cap de cocor. Cu câteva ore înainte să izbucnească vremea rea, fac popas pentru restul zilei, prevăzând furtunile fără vreun indiciu. În mai, își găsesc cuiburile abandonate cu un an în urmă. Primăvara se așterne spre zona arctică în strigătele lor străvechi. O pereche care-și făcuse cuibul lângă șosea în noaptea accidentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trăiau acum în regiune, într-un număr oarecare. În fiecare an, timp de șase săptămâni, cocorii de pe malul râului Platte îi depășesc numeric de multe ori pe oameni. Migrează pe aproape un sfert din circumferința Pământului, făcând aici un scurt popas pentru a se hrăni cu resturile de cereale pe care le mai găsesc. Își termină cafeaua și spălă cana. Își puse haina și cravata, după care, amintindu-și ce-i promisese lui Mark Schluter, și le scoase. Se simțea gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își scutură aripile, cu anvergura mai mare decât Weber. În spatele ei se prăvălesc alte câteva sute. Și popasul lor pe câmpul ăsta izolat e un spectacol modest, o nimica toată în comparație cu apogeurile din rezervațiile mai mari. Strigătele se adună și răsună în ecou, o singură despicătură, un cor afon care se întinde pe kilometri întregi în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
începe un chin al singurătății și tristeții, se va coborî și se va așterne amurgul într-un loc stabilit de judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
acestui neam. Pe ele poți citi istoria noastră atât de mare și sunt podoabe scumpe ce trebuie păstrate pentru viitorul celor ce vor urma. Vârlan, Iași * 23 iulie 1974 Cum să aduni în cuvânt simțirea pe care ți-o deșteaptă popasul la acest monument istoric, monument ce adună, izbutind armonios, credința neamului nostru, înaltul patriotism, ce s-a transmis ca un talisman, din generație în generație și geniul artistic cu care au fost 114 înzestrați acei care au lucrat cu migală
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
scris cu sânge trecutul, coboară peste munți umbra lui Ștefan cel Mare pentru a întări trăinicia neamului românesc. Aici poți asculta cu respirația oprită glasul curat al clopotelor pe care nu-l poate imita nici o orchestră simfonică din lume. Aici popasul de odihnă te relaxează total, te face mai puternic, mai sigur și prezent în tot ce este uman pentru a asigura viitorului un cer senin și pașnic. Obiectele muzeului sunt importante mărturii ale culturii. M. Stan * 4 august 1977 Este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Cântec Prin codrul des, când eu treceam, Cântare, mândro, îți ziceam. Îmi purtam calul la pas, Mai făceam câte-un popas. Acum sunt bolnav de dor Și-nspre tine vin în zbor. Cântec iți voi fredona în șoapte, În orele târzii din noapte. Și tot atunci pe înserare În mândra și frumoasa ei splendoare, Un cânt voi zice către cer Și voi
C?ntec by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83190_a_84515]
-
petrec numai asedii și campanii de vorbe, de tocșouri, de afișe lipite peste tot, de panouri, de atacuri prin flancuri, de mișcări de învăluire și de buluciri retorice. E adevărat că, în ce mă privește, nu știu spre ce anume popasuri ne îndreptăm și cum de bine ne va fi sub padișahlîcul viitorilor patru ani sub conducerea gloriosului han al PDSR care, mai mult ca sigur, va descăleca de pe calul opoziției și va intra în sunete de trîmbițe și surle de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise ale lui Ashargin. Zborul lor continuă în tăcere. Aterizară în umbră și se opriră. - Revino din oră în oră!... zise Gosseyn plecând. Coborî pe drum, făcu câțiva pași și apoi, un popas. Așteptă ca avionul să-și ia zborul aproape silențios - un vârtej de aer și șuierul lejer al propulsorului -, apoi porni din nou. Noaptea era încinsă și calmă. Nu se întâlni cu nimeni în cale, și nici nu se așteptase. Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]