4,015 matches
-
albă cu negru vârtos. Totul e să ai răbdare și să te ocupi...” Nando, surprins de mireasma generatoare de viață, anunță la modul cel mai serios. „Dacă nu vinde-ți măcar un litru să-l ofer soției mele, ei bine...porția mea o voi lua Într’o sticluță...!!” Fermierul se bucură. „Ei bine...O sticlă - două...” Umplând din nou paharele și observând cele doă sticle goale, se ridică dela masă cerând scuze ca după câteva minute să aducă alte două sticle
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de smeură În care să domine fisticul...! Voi mâncați Îngețată...? De ce nu, pe căldura asta trebue să vă răcoriți, nu de altceva dar, să mai putem bea...! Mai trase câteva fumuri din țigară și zise ospătarului: Tovarășe, prepară repede trei porții dar să fie, ști-i tu, ca la mama acasă...! Mai trase gânditor câteva fumuri din țigară, privind la cei doi care-l Însoțeau. Așa, acum să revenim la discuție...Voi sunte-ți de părere să mă ocup personal de acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era necăjit, dezorientat, pe deasupra flămând: porția lui o oferea altora, preferând moartea prin flămânzire, o moarte lentă, perfect conștientă decât să-și batjocorească ființa acceptând lăturile otrăvitoare ce erau distribuite În bătaie de joc, pentru ai umili...! Era adevărat. Atunci când fusese transferat din carantină la secția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era Șeful celor două sute de arestați, să impulsioneze În timpul liber unele lucrări de Întreținere in interiorul Închisorii executate cu arestați, să fie atent la bucătarii deținuți să nu mai fure undelemnul distribuit pentru ungerea tăvilor la coacerea turtoiului, să urmărească porțiile de pâine ce se ofereau ca delicatese odată la două săptămâni să fie egal Împărțită, În general la bunul mers al muncii cu deținuții Liberi...! Avantajul era enorm, iar Tony Pavone va Încerca să profite de el. Era informat de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Acești patroni de resturant nu știu ori nu au răbdare să facă un comerț perfmormant În timp, dumnealor forțând o Îmbogățire rapidă dau faliment În câteva luni de zile.Dece...? Dacă comanzi o friptură la grătar, vei primi o invizibilă porție Împăunată cu morcovi și alte buruieni În timp ce mititeii sunt vizibil rahitici iar garnitura de cartofi umple farfuria Însă, aceștia fiind prăjiți În uleiul ce datează de multă vreme fără a fi schimbat, Îi consumi gândindu-te la nota de plată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic, motiv ca locuitorii orașului să ne compătimească...! În fiecare dimineață, după Înviorare (alergam o jumătate de oră prin curtea cazărmii) apoi ne orânduiam În sala de mese pentru a primi porția de apa incoloră numită cafea având un penetrant gust de bromură (compartiv cu creolina) iar la masa de seara,castroanele metalice jegoase și unsuroase cu mâncare de proastă calitate și puțină, eram permanent flămânzi... Mâncarea de bază era ciorbă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe un ton prozaic și suna complet calm. Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun infirmier sau trage o tăvăleală În grup. Nici când dă colțul nu știi la ce să te aștepți. — O, păcat. N-ar trebui să vă certați. Nu ne certăm. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi să nu fim nevoiți să intervenim. Antonia a râs și a făcut o față scandalizată. Este o modă printre profesorii de la St Goerge să se arate cinici în acest fel față de elevi, dar Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
potoliseră, în majoritatea dimineților, băiatul încă se mai trezea cu ochii încețoșați și morocănos. Danny avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții de la intrarea în școală. Știa că oricum n-ar fi primit nici un sărut de la revedere sau măcar o privire aruncată peste umăr. S-a uitat după fiul ei care-a intrat în curte ca un soldat care pătrunde pe teritoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca din pușcă. A mers pe jos opt străzi până la Wendy’s, rugându-se ca în restaurant să nu dea de nici un cunoscut. În ciuda veșnicei diete la care se supunea, de data asta, Mary și-a comandat un cheeseburger, o porție mare de cartofi prăjiți și un Frosty de ciocolată. Și-a cărat toată mâncarea într-un separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
step pe umbre și eu alerg cu luna uitată în palmă căuș de vânt alb între mine și mine astăzi sunt noapte mâine curcubeu poimâine... un fel de om stingher Pacemaker pentru suflet Ca atunci când primăvara se oprește desculță în dreptul porții, se ridică pe vârfuri, îmi sărută visele și înnoadă tristețile pentru fulgere, printre toate florile pământului, curcubeiele despletite și fluturii nenăscuți. tot așa mă înalț... fără să vreau să înțeleg ceva sau să știu unde mă aflu pe cărarea certitudine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rolul iubitului ei așa cum jucase și Erjika acest rol cu mine ca să mă ajute să o uit pe Creața. A trebuit să o sărut în fața lui Tibi și a multora care mergeau ca și noi în cantină să-și servească porția de macaroane. Se înroșise la față ca și acum, chiar dacă nu era nici frig și nici foarte cald, dar n-a spus nimic. A închis ochii și cuprinzându mă în brațe a așteptat să termin. Eram în jocul ei și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
începând cu data de întâi ale lunii următoare să ne ridicăm banii de la secretariat. Până atunci continuam să mâncăm la cantină și să locuim în internat până ne vom găsi gazdă în oraș. Nu mai suntem obligați să plătim o porție de varză cu oase de oaie sau să dăm bani pe macaroane cu mac, zise Erjika. O să mai facem de serviciu la centrală? întrebă Petruș. Sau la cantină și GAZ-eu, am continuat eu mai mult ca să mă aflu în treabă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de șorț, cu ochii pe jumătate Închiși și buza de jos răsfrîntă, Împărțea zîmbete În dreapta și-n stînga. — E cam răcoare. — Ce-ai zice de o ceșcuță de saké ? mă ademeni fratele. I-am retezat-o scurt: — Eu iau o porție de rămen. SÎnt cu mașina. Nu eram de felul meu nici tăios, nici rău, dar puteam să Înfurii și un polițist mai mult decît se cuvenea dacă așa aveam chef. Poate pentru că meseriile noastre se Înrudeau din multe puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-am pus salate. Apoi încă o dată. „Est que vous voulez encore?” „Oui, s’il vous plaît.” „Mais, il n’y a pas des salades en Roumanie?” „Pas, à ce moment de l’ánnée!!”. Și mi-am mai pus o porție de salată. M-am umflat!! Apoi, ei au adus grătarul și brânza și nu mai știu câte. Era prea târziu, nu mai puteam mânca nimic. „Mais, pour quoi pas?”, ziceau ei. „Ecoutez, je suis végétarien!” ziceam eu. Ce să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poate să se târască. În ani, am învățat și eu că pot să mor sufletește, dar mor cu demnitatea de gât. Atunci încă nu știam cu ce se mănâncă treaba asta și, în naivitatea mea, credeam că mi-am luat porția de suferință via totalitarism exterior. Habar n-aveam cum arată cel interior. Ea știa. Curios e că, atunci când această experiență s-a infiltrat în viața mea, Ursula m-a preluat ca pe un pui călcat de tren, imediat, fără explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua de Ignat dispărea totul, dar totul. Lumea se compunea doar din carne, din miros de mațe calde, din mașina de tocat, din țuică, din damful primei porții de pecine la laboș și al primilor cârnați pe jar. În ziua de Ignat nu ne mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje, fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei ’80 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sau că vine cam târziu la sală. În rest, un program fericit: dimineața „procesam” ceea ce am citit în ziua precedentă, apoi plecam la micul dejun trecând pe lângă lac. Cele două lebede ale locului veneau să își ia din mâna mea porția de saleuri mititele, îmi mai făceau câteva grații și mă lăsau în plata Domnului. Mâncam atât de variat și de sănătos, aveam o viață atât de bună, încât uneori mă întrebam ce m-aș face dacă aș duce o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este infinit mai calmă și lumea pare extrem de cuminte. Parcă ar fi mai interesant să experimentez o perioadă de reală liniște, chiar dacă pot pierde contactul cu cealaltă realitate, cea demnă de news. 7 octombrie Scriu după ce iarăși am tras o porție de plâns ascultându-le pe mama și pe soacra mea. Amândouă au fost foarte pozitive, fiecare cu stilul ei, iar mama a fost de-a dreptul veselă și simpatică și mi-a căzut bine, mai ales finalul apoteotic: „Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
exista viitor. Mă scol, trec în camera din față. Mi-aduc aminte de Lung, de casa învățătorului, de turla bisericii strălucind în zare. Parcă n-au fost. Afară vântul bate subțire. Noiembrie. S-aude o căruță mergând pe bulevardul dinaintea porții. Mă uit pe fereastră: e o căruță cu lemne. 9. „Te iubesc, acesta e adevărul! La început nu-mi dădeam seama. Cred că te iubesc și acum. Sunt după-amiezi și nopți când stau cu privirea în tavan. În adevăr, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în penultima clasă de liceu, la vremea asta, mă plimbam, aici, pe micul bulevard din fața porții cu Anna Viaceslava - pe atunci elevă de liceu din Cracovia, refugiată cu tatăl ei, colonel în armata Poloniei, care venise o dată cu trupele după invazia germană; locuiau pe bulevardul acesta, încartiruiți la o mătușă a mea care, acum după război, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uitați așa? făcu deodată, surprinsă de privirea mea ușor absentă, agățată de tabloul cu un câmp de floarea soarelui, aflat pe peretele din față. - Nimic! eram atent la dumneavoastră... - Da, da, domnule judecător, așa cum vă spun. Pe micul bulevard din fața porții (care se termină în cel mare, circular, al orașului, aici spre capătul lui), se auzea vocea unui căruțaș strigându-și marfa de primăvară; vindea „pământ de flori” cernoziom din cea mai pură alcătuire, adus din câmpia darnică a sudului. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de flori” cernoziom din cea mai pură alcătuire, adus din câmpia darnică a sudului. - E de-acum primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de bucurie, plecă în curte, apoi ieși în dreptul porții și urmări cu privirea căruța cu calul slăbănog și mic, ascultând vocea răgușită a vestitorului care dormita pe capra căruței, legănându-și din când în când capul spre umeri sau în față, nehotărât ca anotimpul. - Pământ de flori! Pământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
își trecu țigările din pachetul lor, cum le cumpărase, în tabachera de metal; adăugă, glumind: - Așa tabacheră cere numai țigări boierești! M-am boierit, domnule judecător, statul mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi crezut, cu una din cele mai extraordinare noțiuni ale lumii, concretizată acum, și care se cheamă Istoria. Gândirea lui nădăjduia eforturi raționale, dar nu găsea răspuns la nimic. Mă luă la braț, îmi vorbi despre mersul lumii. Ajunși în fața porții, ne despărțirăm îmbrățișându-ne. Când intră din sufragerie în camera de bibliotecă, rămase puțin în prag, privi cărțile înșirate pe rafturile de pe peretele din față cu sentimentul inutilității. „Prietenii mei de-o viață”, rosti. Apoi se întinse pe canapea. Bravase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]