15,254 matches
-
să-i dăm jos pe politruci, nu? Într-o zi o să vorbim și despre casă, aș putea să te-ajut, știi că am firmă de construcții, am început un cartier de viluțe cochete. Cea de cinci camere vi s-ar potrivi. Ei, lasă, am să discut eu cu Carina, ea e mai cu capul pe umeri, știe ce vrea. Acum, spune și tu... e Carina femeie s-o ții în coșmelia aia? Mai lasă, frate, tomurile și implică-te în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l voi respecta decît pe egalul meu, pe acela care va fi la fel de monstruos, diform și nefericit ca mine... Ridică mîinile Într-un gest care nu voia să spună nimic, dar care probabil Însemna mult. - Mi se pare o poziție potrivită pentru vremurile pe care le trăim, nu crezi? Dominique Lassa, născut În Sète, educat În Marsilia și Paris, al doilea fiu al unei familii străvechi și care alesese marea ca portiță de scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor de cactus, hipnotizat de spectacolul Îndepărtatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai face dinaintea unui altar. Face o genuflexiune. — E-o mare onoare, zice ea. Sunt sigură că aceasta e casa care vi se potrivește. E-o casă pe care nu poți decât s-o iubești. Nemernica de gheață care poate fi Brandy clatină doar din cap și se-ntoarce spre holul de la intrare. — Alteța Sa și domnișoara MacIsaac, zice Alfa, doresc să facă singure turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dimineața asta, când Brandy și Seth erau plini de bani proveniți din vânzarea medicamentelor, mâncam de la room-service și Seth zice că Brandy ar putea călători în timp la Las Vegas, pe o altă planetă, în anii ’50, și s-ar potrivi de minune. Planeta Krylon, zice el, unde glamboți sintetici flexibili ți-ar liposucționa toată grăsimea și te-ar remodela din cap până-n picioare. Și Brandy zice: — Ce grăsime? Și Seth zice: — Ar fi minunat dacă ai putea face o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy noului meu frate vitreg. Ellis, îți interzic să ai o criză. Sari la noi în grota submarină. — Dă-i bătaie. Pardoseala de sub spatele lui Brandy, bucățile reci de gresie dispuse sub formă de pește și așezate așa încât să se potrivească, coada unui pește între capetele altor doi pești, așa cum sunt puse în conservă unele sardine, cât e de lungă pardoseala băii. Arunc o pastilă de Valium între buzele Plumbago. — Ți-am povestit vreodată cum m-a alungat familia mea? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o noapte, cînd a ieșit era negru de frig și din cauza lipitorilor. Era probabil singurul om din Serviciu care ucisese, despre asta nu se vorbea, dar iarăși se știa, cum se știau regulile de conviețuire. Era bolnav, dar boala se potrivea întru totul cu imaginea pe care trebuiau să și-o facă despre el. Nici nu putea fi altfel un om care lua hotărîri cu o rapiditate uluitoare și tot atît de uluitoare erau în eficacitatea lor. Se părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
palma. A bătut-o ușor cu vîrful degetelor, de parcă ar fi vrut să dea greutate literelor scrise mărunt cu o cerneală violetă, din aceea care se folosește la întocmirea registrelor de inventar în armată. "Am aici ceva care ți se potrivește. Ia spune, domnule Leonard, te interesează politica?" I s-a părut dacă nu o întrebare stupidă, măcar una care nu era la nivelul lui Mihail. Cum adică "dacă-l interesează politica?". Un funcționar al Serviciului, din principiu, nu face politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cer văzut prin oblonul tras al cancelariei, puteai să bănuiești și restul, dar putea fi și o cacealma. Puteai crede, văzînd prin crăpătura oblonului albastrul seninului, că peste tot cerul e curat, și nu era petecul acela doar se potrivise dorinței tale, dar restul, eh, restul era în mîna lui Dumnezeu. Întîi a plecat prințul. Așa cum i-a surprins pe toți cu hotărîrea de a-și petrece iarna la Vladia în compania domnișoarelor, una stăpînă de drept și cealaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu este ușoară, e o viață de martir al ordinii dacă nu chiar demnă de un apostol al ei. Atunci cînd a văzut că prințul, în costum de călărie, nu erau cai de călărie în Vladia, însă cizmele înalte erau potrivite pentru ulițele tîrgului, se îndreaptă cu pasul său ușor săltat, orice aviator care se respectă provine din cavalerie, către capătul celălalt al așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propunem idealuri. Ah, desigur și prințul este dintre aceștia, și el este în situația de a propune altora idealuri, a fost întotdeauna, dar, din păcate, a ajuns într-o situație neplăcută, știi că era îndrăgostit de Sofie, asta nu se potrivește, nu merge cu privilegiul de care vorbeam. Să iubești, mai merge, dar să fii îndrăgostit, asta este o eroare, nu-i așa, o eroare fundamentală, care te leagă, te vîră în sclavie, nu altceva, față de imaginea ideală pe care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de vînt, nu de om, după o regulă a cerului, nu după cum voia mintea cuiva. În privința venirii cu avionul era aproape liniștit. Mai rămînea celălalt drum, drumul de care dinspre Comana, cu toate că nu era în firea prințului, nu i se potrivea deloc, singura dată cînd venise așa în Vladia fusese atunci cînd o adusese pe răposata domnișoară Sofie și venise pe drum numai și numai din cauza ei, cu toate acestea trebuia să fie prevăzător. De aceea îl rugase, nu numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era chiar ministru, dar conta mai mult decît o jumătate de guvern, molfăia un pateu cu brînză, pe care îl ținea cu vîrful degetelor, împrăștiind firimituri în jur, încuviința fără nici o expresie ceva ce explica inginerul Corvino. Italo Balbo își potrivea nervos eșarfa azurie de pe piept și se străduia să zîmbească, umezindu-și buzele cu vîrful limbii. Avea dinți puternici, albi-scînteietori și din această cauză atunci cînd rîdea părea și mai tînăr. Cînd a ajuns chiar în apropierea grupului, Pangratty l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu aveai ce să le faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep, știu cînd capătă tignafes ori se rănesc la chișiță, știu să-i doftoricesc, pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bani și de cele mai multe ori alegînd oamenii potriviți și arătîndu-le încredere. Iar în acea vreme a deprins, de fapt a descoperit singur, metoda prin care un agent era pus la "păstrare" și activat doar atunci cînd mediul, împrejurările i se potriveau cel mai bine, acestuia și nu altcuiva. Pentru o misiune era bun un om tenace, pentru alta unul isteț și palavragiu, uneori și fricosul putea avea locul său, cineva răbdător putea face mai mult decît unul plin de har și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă un leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
principal al complotului, nu se ferea să folosească un astfel de termen, pomenirea lui Caraiman nu era îndeajunsă pentru justificarea lui, era aducerea lui Caraiman în țară și instalarea lui la putere, atunci ceva nu mergea! Nu mergea, nu se potrivea deloc desfășurarea forțelor, repartizarea centrului de greutate cum s-ar spune. Deci, armata, cîtă era, dar tot armată rămînea, implicată în complot era în Capitală, o mînă de oameni, sprijinită de cîțiva civili care trăgeau beri la Bufet ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care se aflau în acele zile în oștire. Era gîndirea unor inși care aveau nostalgia cazărmii, care după o viață trăită-irosită constată că momentul minunat, momentul adevărat, paradisiac, momentul care le-a plăcut cel mai mult și căruia ei se potrivesc cel mai bine era acela cînd nu au fost nevoiți să gîndească ei pentru că alții o făceau în locul lor, cînd numai executau ordinele primite cu satisfacția bovină a lipsei de îndoială. Doar atunci cînd hotărăști ceva sub privirile întrebătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din privirea și ondularea vocii prințului Cantacuzino. "Ghicitul" ăsta nu era decît o cale subtilă de a-i convinge pe ceilalți că ei singuri găsesc soluția Cantacuzino drept cea mai bună, că ei singuri ajung la această concluzie nemaipomenit de potrivită pentru toți, Basarab Cantacuzino acumula capitalul unei domnii unanim acceptate înainte chiar de a fi cîștigat domnia! Își pregătea terenul pentru o stăpînire totală, fără împotrivire, fiind sigur că stăpînirea sa nici măcar nu poate fi pusă la îndoială. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
descrierea eșecului social și moral în care intrase Mihai Mihail, suspendîndu-și un gest care ar fi trebuit să fie nimicitor. Repetă doar "funcția, dar nu demnitatea". Oftă și adăugă "poftim, spune ce ai de spus, hai, poftim". Mihai Mihail își potrivi cravata, lăsă să se înțeleagă că-și adună gîndurile, că rostirea lui Cantacuzino îl clătinase totuși în echilibrul pe care îl are orice șef, oricît de neînsemnat ar părea el, tuși să-și dreagă vocea, era o recuzită ieftină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
octombrie-ianuarie, nu din superstiție, ci fiindcă în această perioadă rănile se infectează mult mai puțin. — Din cauza muștelor, îi explicase băiatului maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Se așază deasupra inciziilor și deseori le infectează, depunându-și ouăle în ele. De aceea, perioada potrivită pentru tatuat începe din octombrie, când vin ploile, iar muștele și țânțarii dispar aproape în întregime. Îl trase afectuos de o ureche. Ai răbdare! adaugă zâmbitor. Toate la timpul lor. Avusese răbdare și, de mai bine de șase luni, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rând - si asta era și principala ei menire - reprezenta toaletă tuturor, cea mai practică și mai comoda cu putință; cine voia să-și facă nevoile nu trebuia decât să sară pe plasă, să se prindă de ea și să-și potrivească fundul în unul din ochiurile pătrate, cu latura de circa douăzeci de centimetri. După ce terminau, măi coborau cam un metru și lăsau că apa mării să-i spele. Dacă era foarte cald, puteau chiar să facă o mică baie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aici și nici pentru o clipă nu ne-am îndoit de capacitatea ta de a conduce această navă. Zâmbi pentru prima oara în ultima vreme. Tot așa, nu punem la îndoială faptul că vei ști să iei deciziile cele mai potrivite în fiecare moment. Nu trebuie decât să ne spui ce să facem, iar noi ne vom supune. Se auzi un murmur de aprobare și, cu toate ca Miti Matái se aștepta la un asemenea răspuns, aceasta unanimitate păru să-l liniștească. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
veche, pregătindu-se să și-o ia la labă. Asta-i după ce-a auzit de la frate-său din marină chestia aia utilă despre cum și-o fac arabii. Puștiu se uită prin jur să găsească ceva care să se potrivească. Un pix e prea gros. Un creion e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]