31,455 matches
-
apară din 1916 (Balade vesele, Parodii), apoi, în 1918, Amintiri din luptele de la Turtucaia, selecția Balade vesele și triste, în 1920, și, apoi, în 1930, Scrisori fără adresă și Pirin Planina, 1936. Poetul se adaptase fericit în ambianța ieșeană (a povestit asta, mai tîrziu, în conferința Cum am devenit moldovean), căpătase pasiunea vînătorii, petrecîndu-și sfîrșiturile de săptămînă, spre iritarea lui Ibrăileanu, în prelungite partide vînătorești cu Sadoveanu, Demostene Botez, M. Sevastos și alți comilitoni, care învățaseră bine năravul. Odată, povestește Ibrăileanu
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
a povestit asta, mai tîrziu, în conferința Cum am devenit moldovean), căpătase pasiunea vînătorii, petrecîndu-și sfîrșiturile de săptămînă, spre iritarea lui Ibrăileanu, în prelungite partide vînătorești cu Sadoveanu, Demostene Botez, M. Sevastos și alți comilitoni, care învățaseră bine năravul. Odată, povestește Ibrăileanu, supărat că i se dezorganizează munca redacției, întrebîndu-i ce au intenționat să vîneze, a primit răspunsul. Dar întrebîndu-i dacă au vînat ceva și răspunzîndu-i-se negativ, scandalizat celebrul critic a replicat " Atunci de ce nu spuneți că ați fost să vînați
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
Z. Ornea Cu o activitate savantă în capitala Franței, unde a avut parte și de un premiu academic, dl. Neagu Djuvara își schimbă, brusc, mijloacele și obiectul de studiu, apropiindu-se de lumea tinerilor, cărora le povestește istoria poporului român. (Or mai fi tineri interesați de asta, nu e inutilă întrebarea?). Firește că renunță la trimiteri și aparat critic, că istorisește, pe caseta audio înregistrată de d-na Irina Nicolau, sfătos și cursiv, momentele semnificative ale istoriei
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
Caucaz". Și apreciază că la Stalingrad, datorită himerelor lui Antonescu, "am suferit cea mai mare înfrîngere militară din toată istoria noastră". Scurta istorie a românilor, povestită și transcrisă de dl. Neagu Djuvara, trebuie numaidecît citită. O scurtă istorie a Românilor povestită celor tineri de Neagu Djuvara, Editura Humanitas, 1999.
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză. Spusele lui, felul lui de a povesti cum au vrut să-l arunce pe fereastră, amenințările pe care le-a rostit împotriva "agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de autosatisfacție când a citat pe Eugène Sue și Misterele Parisului pentru a-i caracteriza pe cei care-i invadaseră biroul
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
ani. Inițiat în filologie clasică, literatură modernă și teologie, erudit ca un nou "adolescent miop", specialist în patristică, autorul jurnalului face înainte de toate o cronică a aventurii lui spirituale. El se supraveghează în timp ce învață, își gândește propria sa gândire și povestește în cuvinte inspirate - care aparțin uneori poetului, alteori filosofului și nu de puține ori ironistului - cum se desfășoară înaintarea în necunoscut. Rezultă un reportaj cu adevărat senzațional, mai captivant decât unul care ar fi avut drept subiect erupția Vezuviului sau
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
său seamănă cu înțelepciunea copacului, care, atașat definitiv de un anumit loc de pe planetă, se străduiește să-l valorifice la maximum, în loc să-l conteste fără rost. N. Steinhardt își iubește țara, așa cum își iubește firea, soarta sau credința. Nu întâmplător, povestește pe larg, într-o scrisoare, ce mulțumit este Constantin Noica, la 60 de ani, că are 60 de ani: "Dinu a împlinit acum câteva zile 60 de ani. Ne-a spus, lui Vlad și mie, că, departe de a se
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
că are un pasager care vorbește atît de curent franțuzește. Aflu că soțul ei, pilotul, tocmai avea să zboare în acea zi spre Moscova. Mă întreabă pe unde am mai fost... Păi, chiar și la Moscova. Și microbuzul întîrziind, îi povestesc despre o profesoară, franțuzoaică, pe care o chema Margot și care în drum spre China cu o excursie făcuse o criză nervoasă la Ircuțk. Din cauza înstrăinării... Și cum Margot plîngea și-și frîngea mîinile. La pauvre! săraca, făcea Yvette. Contactul
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
o chema Margot și care în drum spre China cu o excursie făcuse o criză nervoasă la Ircuțk. Din cauza înstrăinării... Și cum Margot plîngea și-și frîngea mîinile. La pauvre! săraca, făcea Yvette. Contactul c-o lume compolet străină... Îi povestisem Yvettei că, luînd avionul de la Ircuțk spre Moscova, șeful grupului francez cu care făcusem cunoștință mă rugase să am grijă de Margot îmbarcată în același avion, întîmplîndu-se să mergem împreună. De la Ircuțk pînă la escala de la Omsk, o ținusem numai
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
petrecut zece ani în Germania pentru studii (facultate și doctorat), înainte de primul război mondial, în care vreme devenise un apropiat al lui Caragiale (despre care a și scris relevabile amintiri) și Zarifopol. Apropoiații săi (printre ei, desigur, Henri H. Stahl) povesteau că Gusti a contractat, în această îndelungată perioadă de studii, o astenie rebelă și cronică, care, de fapt, îi interzicea să scrie. (De aceea n-a apărut niciodată acel tratat de sociologie pe care profesorul îl anunța, în anii treizeci
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
în editorialul R.l. nr. 37 a.c. Deși, în limba română, există o vorbă și mai și, fiind populară, nu imitativă, decât țuțeri, care, singuri, m-ar dușmăni, luând partea "jupânului", habar neavând că suntem frați, vitregi, da' frați!... Să vă povestesc scena. Magnific, cu forța și umorul lui colosal, vorba aceea avea s-o arunce, prin șaizeci-șaptezeci, Fănuș Neagu, aflându-ne amândoi în redacția Gazetei literare. Pe ușa albă, frumos lucrată, a redacției din Ana Ipătescu, tocmai intra "cu mersul lui
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Despre viața de dincolo de moarte și Gînduri tîrzii. C.G. Jung - Amintiri, vise, reflecții , consemnate și editate de Aniela Jaffé; ediția a-II-a; traducere și notă de Daniela Ștefănescu; Humanitas - memorii/ jurnale/convorbiri; București; 2001 ; 416 p. Lumea văzută pe dos �Jung povestește că, fiind copil, umbla pe sub pămînt, prin camere întunecate și luminate. A descoperit că, noaptea, mama sa trecea vaporoasă prin casă, plutind. Și-a construit o păpușă de lemn și o amuletă de piatră pe care le ținea ascunse, pentu
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
fel de continuare la Souvenirs d'un ambassadeur de Golans (Paris, 1991), după ce apele s-au mai liniștit dar au rămas în continuare tulburi. Al. Paleologu își deschide de fiecare dată eseurile cu un ton confesiv, cald, familiar; face "prezentările" povestind despre tinerețe, bunici, despre locuri dragi și oameni interesanți pe care i-a cunoscut, după care îl ia pe cititor la braț vorbindu-i despre literatură și politică. Candide al lui Voltaire - "breviaire pour le bon usage des malheurs", Diderot
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
din punctul de vedere al avuțiilor, al valorilor, al educației..., e profund eterogenă din cauza individualismului aproape zeificat al fiecărui membru al ei" și așa mai departe. Nu un personaj spune toate lucrurile astea, nici un narator alternativ. E aceeași voce care povestea la persoana a treia cu cîteva rînduri mai sus... Bineînțeles, întrebarea care persistă este de ce, în ciuda atîtor defecte, această carte merită atenție. Un răspuns incomplet ar fi că acele două proze, 336 și 24 iunie, sînt promițătoare. Răspunsul poate fi
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
primul rînd Procuratura, nu pe Radu Cosașu. Frumusețea răspunsului dat de cineva care și-a pus pielea la bătaie într-o perioadă în care pielea sa nu valora mai nimic din punctul de vedere al regimului totalitar ne face să povestim acest răspuns. Extremistul de centru e omul care a înțeles că trîntirea ușii, atunci cînd te atacă cineva, e forma elementară de a-ți manifesta nemulțumirea. Nemulțumirea maximă, spune Cosașu, se manifestă, la el, prin închiderea cu cea mai mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
-mă mirat: "Ce cauți tu, aici, băiețică?" Reproduc întocmai cuvintele. De emoție, mi se întipăriseră în minte pentru totdeauna. Ce să fi răspuns la o asemenea întrebare?... Vinovat, fără să știu de ce, lăsai ochii în jos. A doua zi, luni, povestind întâmplarea în cancelaria profesorilor, aveam să aflu, prin același pedagog de serviciu, că se ajunsese la concluzia că nu se poate, trebuie să fie poet! Eu, adică. Adevărul e că scriam pe ascuns versuri, dar îmi era rușine să recunosc
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
reprezentau noua direcție în poezie. Ele erau dușmane aprinse ale unor misogini inveterați ca Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine - Patriarhul literar. Aceste doamne atât de sensibile erau prietene, din contră, cu simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
lângă Nichita Stănescu puteai să înțelegi ce vrea să zică drumul sigur, drumul bătătorit, fără surprize: AURA MEDIOCRITAS, ce trebuia musai evitat. Firesc, nici un poet mare nu acceptă normalitatea. Dar ce era ciudat, era că Nichita elogia arta de a povesti, socotind-o un teritoriu mai greu de stăpânit. Nici un alt poet, din câți am cunoscut, nu se apleca înaintea roabei umile, Proza, să-i spele picioarele, ca Mântuitorul pe ale cerșetorilor.
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
dl Gherman o pot pune în primejdie. Într-un tren cum e România, nu poți trage semnalul de alarmă pentru că într-un compartiment cîțiva cetățeni au idei excentrice, iar cel mai cu moț dintre ei iese pe culoar și le povestește. Obiceiul de a opri România în plin cîmp, fiindcă în tren se află pasageri suspecți, e mult mai grav în consecințe decît ce spun unii cetățeni în mișcarea trenului. Dl Sabin Gherman, despre care lumea începuse să uite, a anunțat
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
notele din Jurnal, ce mai pot însemna comentariile public asumate? Și-ar fi putut oare modifica, prin ani, atitudinea ostilă? Greu de crezut, dacă mă gândesc la ultima din însemnările sale asupra mea, din 16 aprilie 1973 (pagina 265). Autorul povestește cum ne-a întâlnit, la București, pe Dan Laurențiu și pe mine: "(...) Ilie Constantin s-a grăbit să-mi reproșeze că n-am scris despre volumul său de versuri (Celălalt). Mereu preocupat doar de sine, acest poet și critic. Nu
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
Se vaită toți de soarta țării lor, altădată călcată de năvălitori, iar acum, în plină epocă de eliberare, incapabilă să-și găsească drumul pentru a se bucura de independență. Întoarsă în camera ei, domnișoara Miallaret scrie cu febrilitate și fervoare. Povestește. Transcrie plîngerile pe care le-a auzit. Și astfel stîrnește curiozitatea corespondentului ei secret, care e profesor. "Franța locuiește la etajul cinci", va spune mai tîrziu Michelet. Pe vremea cînd enunța acest adevăr, adresîndu-se sărăntocilor care sînt adesea făuritorii istoriei
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
că... De atunci știu că prietenul meu Bălăiță, când are o emoție puternică, începe să scoată un sughiț... Pe mine, în asemenea cazuri, mă apucă o amețeală, nu-ș de ce... Aveam la picioare tot Vestul... Tot Occidentul. Câte am mai fi povestit noi la București, despre această graniță absurdă din mijlocul Berlinului, pe care am fi trecut-o vâjâind. În față, în sfârșit, ultima linie, linia a cincea. Ea pare ceva mai însingurată. Când ne apropiem, vedem doar câțiva colonei în uniformă
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
2000, distribuit de GlobComMedia) poate nenoroci dintr-odată trei bărbați, seduși de un înger-demon de mileniul III, zdrobitoarea Liv Tyler, pe care nu o interesează mijloacele prin care-și va îndeplini dorințele: o casă, o piscină, un DVD. Victimele își povestesc fiecare versiunea în pelicula realizată de Harald Zwart, norvegian stabilit la Los Angeles, pe scenariul lui Stan Seidel. Supraponderalul polițist văduv/ John Goodman își relatează incredibila aventură unui coleg; avocatul masochist/ Paul Reiser apelează la o psihiatră, barmanul/ Matt Dillon
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
neclintit, imuabilă și veșnic dinamică. În străbunul cîntec bisericesc, adevărul răsună astfel: "Și soarta a făcut,/ Și Domnul a știut./ Și mai departe/ A fost să fie așa precum se știe". Despre viața lui Shakespeare se pot multe scrie și povesti, straniu dovedindu-se burlescul amestecat cu istoria, legenda cu fantezia.
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
împreuna în mijlocul nopții adânci, viscolite, a țării lor de la miazănoapte. Albii de prin alte locuri ale pământului, ce-i vizitau cu corăbiile lor, se mirau de acest obicei, pe care-l socoteau înapoiat, cu toate că despre aceștia unii eschimoși mai umblați povesteau cele mai urâte lucruri. Întâmplarea a făcut ca în acea noapte din Alaska, tatăl viitorului băiețel să fi fost un cărturar tânăr, englez, pripășit pe la ei. Și astfel, mama băiețelului, cea mai frumoasă fată a tribului, pe care o chema
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]