2,756 matches
-
prezentate prin contrast cu cele din propria copilărie, accentuând în acest fel manifestarea discontinuității. Un exemplu izbitor va fi prezentat în dialogul următor dintre intervievatoare și Jack: Jack: Dar e o adevărată plăcere să-l văd (e vorba despre băiețelul povestitorului) aparținând. Intervievatoarea: Aparținând de ce? Jack: Aparținând de ceva, de ceva care să-l însoțească pentru tot restul vieții lui, ceva care nici nu-l deranjează... Ceva ce e al lui, a fost de înainte de el și va fi după el
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
nici nu-l deranjează... Ceva ce e al lui, a fost de înainte de el și va fi după el... Lucrul ăsta îi face mult bine. A aparține de ceva e un lucru nemaipomenit. Acest sentiment al „apartenenței” este ceva ce povestitorul însuși n-a simțit niciodată, dat fiind că în copilăria și adolescența lui s-a simțit înstrăinat de mediul în care trăia, „ca o plantă ce tânjește să-și înfingă rădăcinile în pământ, dar știi, uite, n-am găsit încă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
simțit înstrăinat de mediul în care trăia, „ca o plantă ce tânjește să-și înfingă rădăcinile în pământ, dar știi, uite, n-am găsit încă pământul”. În alte cazuri, comparația scoate la iveală un sentiment al continuității, mai ales atunci când povestitorul, acum părinte, se percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări înalte, exact în maniera în care părinții lui o făceau pentru el: Îmi aduc aminte de tata cum mă trezea la 6.00 dimineața ca să exersez solfegiile, era îngrozitor de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
se întâmplă cu multe alte abordări nepozitiviste ale cercetării științifice, poate atinge aspecte mai profunde, care să contribuie laînțelegerea vieții și experiențelor oamenilor. Notetc "Note" 1. Impactul subiectiv se referă la evaluarea personală a experienței de liceu, văzută din perspectiva povestitorului. Capitolul de față nu vizează compararea reușitelor „reale” sau „obiective” ale celor patru grupe de subiecți. 2. Pentru o descriere completă a eșantioanelor utilizate, vezi pp. 31-43. 3. Autoarea, Sara Blank Ha-Ramati, este psiholog clinic și a participat la etapa
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
detaliat care demonstrează maniera în care abilitățile cognitive s-ar putea reflecta în povestirea orală. Un al doilea exemplu de analiză a categoriilor formei, mult mai concis, va arăta felul în care emoțiile suntreflectate în nararea evenimentelor semnificative din viața povestitorului. Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative (Tamar Zilber)tc " Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative (Tamar Zilber)" În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen din perspectiva abilităților cognitive, așa cum sunt definite în cadrul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
întreaga arie a capacităților cognitive și, astfel, concluziile mele privind funcțiile cognitive nu pot fi generalizate pentru toate procesele de cunoaștere. Nararea unei poveștii a vieții subliniază mai cu seamă acele aspecte alegândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului, au încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Frankenstein (1981) a specificat patru tipuri de gândire eronată caracteristice retardului secundar (1970b, 1972, 1981), care se opun „gândirii eficiente”: 1. gândirea irațională este reflectată
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
enunțurilor și ierarhizarea categoriilor în funcție de frecvența acestora, a doua, privind naratorii și familiile lor, a fost mult mai interpretativă și subiectivă în abordarea datelor. Folosind termenul intersubiectivitate, a doua analiză de conținut oferă exemplul unei cercetătoare care ascultă subiectiv vocile povestitorilor. Aceasta poate conduce la concluzii profunde și bine întemeiate care, altminteri, ar fi ignorate. Diferențele dintre diverse metode care aparțin aceleiași direcții, în termenii modelului nostru, nu sunt întotdeauna ușor de caracterizat și, pentru a fi elaborate, trebuie să fie
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Paulina) erau profesoare, învățătoare, chimiste, farmaciste, doctorițe, intelectuale într-un cuvânt de ordin profesional și de proveniență recentă, tari pe noțiunile învățate în școală, cu oroarea ineditului, de un patriotism fără nuanță, gata de a respinge orice valoare nouă în numele "povestitorilor neamului" sau al lui N. Grigorescu, "marele zugrav al țăranului romîn". Ioanide era un om fin și blazat și se agasa de dogmatismul acestei rase sănătoase, însă fără subtilitate. Știa prea bine că nimeni nu-l înțelegea aci, recunoștea totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noapte, sau În jurul focului Înainte de, ori după ritualuri etc.” (3). Recitarea miturilor nu rămâne fără consecințe pentru cel care le rostește și pentru cel ce le ascultă. Prin simpla narare a unui mit, timpul profan este cel puțin simbolic abolit: povestitor și ascultători sunt proiectați Într-un timp sacru și mitic. Abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie „o notă specifică a oricărei societăți tradiționale; această notă, singură este suficientă pentru a diferenția lumea arhaică
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
putem ști, însă, apar pentru întâia oară în românește’’. Caragiale își păstrează întregi drepturile de libertate literară asupra modului în care realizează povestirea ,,căci, fără îndoială, de când lumea, poveștile sunt ale lumii, însă, firește, felul povestirii lor rămâne oricând al povestitorului’’. Formulând astfel ideea reluării motivelor literare, Caragiale își indică sursele în câteva note finale. Dintre cele trei note, una face referire la Pastramă trufanda și indică volumul lui Decourdemanche, folosit și pentru Pradă de război, dar nu-l omite nici
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
canalele, fără nici un fel de disonanțe. Înrudiți prin viziune clasică și prin luciditate ironică și prin vivacitate, France și Caragiale se deosebesc între ei ca tipuri de cultură tot atât cât se poate deosebi un continuator de tradiție umanistă, de povestitorul care s-a revendicat cu dreptate de la Anton Pann. Reducerea lui Caragiale la ,,povestitorul oriental’’ înseamnă parțializare, și ea nu ar fi corectă. Povestitorul oriental este însă prezent de la bun început, în perioada Berlinului, el ivindu-se pe primul plan
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și prin vivacitate, France și Caragiale se deosebesc între ei ca tipuri de cultură tot atât cât se poate deosebi un continuator de tradiție umanistă, de povestitorul care s-a revendicat cu dreptate de la Anton Pann. Reducerea lui Caragiale la ,,povestitorul oriental’’ înseamnă parțializare, și ea nu ar fi corectă. Povestitorul oriental este însă prezent de la bun început, în perioada Berlinului, el ivindu-se pe primul plan încă de la start. Atât fantasticul lui Poe cât și cel din povestirile lui France
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca tipuri de cultură tot atât cât se poate deosebi un continuator de tradiție umanistă, de povestitorul care s-a revendicat cu dreptate de la Anton Pann. Reducerea lui Caragiale la ,,povestitorul oriental’’ înseamnă parțializare, și ea nu ar fi corectă. Povestitorul oriental este însă prezent de la bun început, în perioada Berlinului, el ivindu-se pe primul plan încă de la start. Atât fantasticul lui Poe cât și cel din povestirile lui France aparțin unor tipuri antitetice, ilustrative pentru construcția fatal schematică, în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Acesta o consideră drept ,,o notație incidentală, pe care arta lui Caragiale ne învață a o interpreta ca o mărturisire a întregii sale organizații artistice’’. Cea mai apropiată de procedeele pe care Kir Ianulea le pune în mișcare în registrul povestitorului oriental este cartea apărută la doi ani după moartea lui Caragiale. Revolta îngerilor are o dimensiune mitică pe care nu o întâlnim în Kir Ianulea, devine un testament spiritual, alegoric formulat. Cu o suplețe narativă extraordinară, ce face și mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
vremii decât ceea ce este caracteristic...’’ Editorul susține că ,,lipsa sarcasmului’’ lui Machiavelli în proza lui Caragiale ar marca, la autorul român, intenția de reabilitare a femeii. De fapt, Caragiale își dezvoltă tema fără nici un fel de ură misogină, cu euforia povestitorului și a dramaturgului care știe să pună în scenă și să și facă eroii să vorbească așa fel ca să li se poată surprinde toate cutele caracterului. Însă lipsa misoginismului nu implică deloc la autorul care circumstanțiază atât de bine exasperarea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
medievală’’ care stăruie în bucata lui Machiavelli. După părerea acestuia ,,lipsa sarcasmului ascuns sub umorul amar din Belfegor a denota la Caragiale o tendință progresistă’’, prin reabilitarea femeii. Naratorului român îi este în același timp net superior lui Machiavelli ca povestitor; ceea ce îi asigură un handicap confortabil este forța ilustrativă, a dialogului, care permite conturarea caracterelor. Și în domeniul prozei sale Caragiale se dovedește a fi un fin cunoscător al naturii umane, folosind ,,fantasticul pentru a avertiza că lumea erosului este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fantasticul pur, în tot cazul pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat; însă și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai pregnante. Acest sentiment, și anume că în spatele misterului se ascunde un cifru neștiut nici măcar de povestitor, dar care are credința că cifrul există, este cel mai bine evidențiat în La hanul lui Mânjoală. Un lucru este evident e faptul că din La hanul lui Mânjoală ies toate hanurile și hangițele sadoveniene, însă povestitorul moldovean a asimilat
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
neștiut nici măcar de povestitor, dar care are credința că cifrul există, este cel mai bine evidențiat în La hanul lui Mânjoală. Un lucru este evident e faptul că din La hanul lui Mânjoală ies toate hanurile și hangițele sadoveniene, însă povestitorul moldovean a asimilat superficial și comod lecția marelui maestru. Motivul abordat este tot al magicului erotic, dar într-o compoziție cu o artă atât de savantă încât iluzia realului pare perfect plauzibilă. Aspirația autorilor de artă fantastică de a înregimenta
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
atentă la însuși conținutul acestui motiv tematic, duce la constatarea că baladescul nu este doar un element de atmosferă. El este acela care definește substratul ideatic al demersului epic fantastic. Pentru că își trăiește fără neliniște existența și viitorul bine rânduit, povestitorul este mânat de impulsuri, nu face calcule și nu are inhibiții. Cunoscută dinainte, cocoana Marghioala, ,,frumoasă, voinică și ochioasă’’, i pare ,,mai plăcută ca niciodată’’. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han înlesnit și de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
invocații presupus magice ale Mânjoalei sunt reproduse după gura lumii, reverberând ca un ecou. Un exemplu în acest sens este pățania hoților care au vrut să calce hanul. Pe același ton neutru sunt presărate detaliile bizare de care se ciocnește povestitorul: lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai dezvăluie un element, și anume: ,,Polcovnicu o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai dezvăluie un element, și anume: ,,Polcovnicu o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau totuna...’’, explică simbolul magic însuși povestitorul. În momentul când propune un ,,final deschis’’, prozatorul împinge la ultimele consecințe tehnica fantasticului, aruncând în acest mod definitiv vălul ambiguității revelatoare. Întreaga idee din final este că în ultimă instanță, și pentru eroii povestirii acesteia, fantasticul se dovedește a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ne interesează pân-la scena din urmă; dar tot ce înfrumusețează și constituie meritul nepieritor al unei piese: caracterizarea energică, farmecul limbei, c-un cuvânt poezia-i lipsește. O proză elegantă, nimic mai mult. Intriga e purtată aici de Iliada frumos - povestitorului Homeros și de-o carte de joc. Din punctul de vedere al "curățeniei " recunoaștem și lăudăm alegerea piesei. Nu este în caracterul renașterei romantice din Franța de-a se învîrti împrejurul adulteriului; această din urmă calitate e esclusiv a literaturei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tradus. Lui Chaucer îi revine meritul de a fi tălmăcit în engleză Romanul Trandafirului, dar și opera lui Boețiu, De consolatione philosophiae. Cei doi scriitori se remarcă mai ales prin felul seducător în care au știut să nareze, sunt niște povestitori înnăscuți, amuzanți, ironici și spirituali. Forța narațiunilor lor uimește și peste veacuri. Au reușit să surprindă, în capodopere precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de posesie a unor locații în care grupul va poposi, resimțim o realitate istorică în spatele lor. Spre deosebire de pelerinii lui Chaucer din Povestirile din Canterbury, care, de multe ori, sunt mai interesanți decât istorisirile rostite, aici accentul se pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu asprimea, vulgaritatea sau licențiozitatea unor imagini pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]