KorAP: Find »[drukola/base=poză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...342 >

8,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el deschizând frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
America și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el deschizând frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
și de acolo îi trimite mereu poze color, el cu mâna pe portiera mașinii, el pe trambulină la un ștrand, el pe stradă cu brațele încărcate de pachete, el deschizând frigiderul, el râzând, explodând de încântare. Așa cum spuneam poze, poze, poze. Mă înțelegi? Dar ce este cu adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mă echipez cu pantalonul de trening și bluza cu guler mare, albastru, să pot trage gulerul pe cap dacă o fi să-mi fie frig. Ar fi fost imposibil ca ea să nu se gândească mai întâi la vestimentație, la poză. Diminețile de toamnă sunt foarte friguroase și s-ar putea ca nimic acolo, pe malul lacului, să nu egaleze dulceața somnului tău de la acea oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe urmă teancul de poze color, Ovidiu, Fana, Sidonia, Trofin, o mulțime de alte fețe necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după o scenă de o violență cumplită. El îi spusese în față o mulțime de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

pentru serial și eu și Miau îl așteptam să se întoarcă și îl iubeam în așteptarea noastră, ziceam că să-i facem o surpriză, să facem mâncare, să facem curat, o să-i luăm o nimfă de ziua lui, eu țineam poza lui pe masă, măi drăgălașule măi, măi mititelule măi, și era cumva mângâierea de care m-a îmbolnăvit tatăl meu. Noi comunicăm foarte bine și asta mă sperie foarte mult, de ce? De fapt știi tot timpul ce gândesc și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
da! noi mergem să mâncăm amândoi, îl iau pe Pinochio de talie și de mână în altă zi și uite tot așa mergem pe stradă și tot de mână vom fi când Marius va veni la București să-și pună pozele pe la casting-uri, sper că nu i s-a părut dubios că ne ținem de mână, de ce, așa, totuși, ce chestie, dăm nas în nas cu el după ce vorbiserăm la telefon, ne vedem în AfterDays în 5 minute și ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor, poze de la grădiniță și cu ei râzând, îmbrățișați și versuri din cântece pe care le știau ei, cumva, le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în patul lui de o persoană, spunându-mi, jucându-se cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
bărbat. Vezi, Pinochio, îi spuneam acasă, stăm de vorbă până la 5 dimineața, e bine să ai pe cineva cald lângă tine, e cel mai important, pe Prințesă o trimisesem acasă, avea de învățat pentru bac, Marius venise să-și pună pozele pe la casting-uri și după ce am mâncat o salată împreună la terasă, el a plecat la petrecere cu un cunoscut de-al lui din București, bine că eram cu tine, aș fi rămas singură la masă, mai ales că el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
te distrează, văd, i-am spus eu pe o bancă în fața teatrului, când cică noi vorbeam despre personaje, te distrează să-mi tot vorbești despre ea, ești detașat, ai control, cred că te simți bine, și după ce-am făcut poze pentru spectacol cu aparatul ei, el stătea cu mâinile lui frumoase și cu degete lungi în buzunarele de la spate, în pantalonii ei, degete pe care le voi săruta pe rând și în voie, în hotel, în timp ce el va sta cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
pe 4 îți eliberez garsoniera, am făcut rost de toți banii, m-a mai împrumutat și Dragoș, ai văzut?... da, mă, m-a ajutat, pa! te pup și ai grijă de tine, nu te mai stresa și tu, vizitează, fă poze, păi asta am și făcut... tu nu ești bărbat, mi-a zis Păianjenul râzând tare pe spate în nisip, iar eu m-am dizolvat în hohotul lui, mică, la 3 ani, ce-aș mai fi putut spune, aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
ca și cum intervii din viitor și tot ce era alb putea fi și negru, și tot ce era măi mititico, măi, și Pinochio... și să te țin în brațe! și pupăturile cu ochii închiși ca motanii, și-n poala lui, și poza lui când râdea de i se vedeau cei 2 dinți din față, pe care eu o țineam ca și când... și mână în mână pe stradă, când mă răsuceam pe sub brațul lunganului, și lipiți în scaune și la el în brațe, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
doar tu ai plecat și nu vă mai iubeați, și eu nu vreau să-mi imaginez cum ea, altcineva, stă pe genunchii lui, și știi cine a mai apărut la mare? Marius cu iubita Iulia, dacă-ți închipui, a făcut poze câinelui meu cu aparatul ei de fotografiat și ea se uită în jos mai mult, iar eu le spun bancuri plusând într-o veselie care cască ochii celor din jur și el înțelege uitându-se la mine atras de atracția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
venit în București, în AfterDays în București, Marius își pune bluza mea și îi e mică, a venit să dea probă la un film, stă cu mine pe scaun și e frumos, îmi scrie pe o fotografie, lasă-mi mie pozele tale și ți le mai pun eu la casting-uri când mă mai duc, îi spun, îmi scrie pe o fotografie, să-mi amintești să-ți cumpăr o garsonieră când voi fi bogat și celebru, cel puțin cu baie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

suplimentului. — De unde știi? o întreba Adrian. — A scris într-un alt ziar. Ah, uite-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza nu apare pe-o motoreta, ci așezat la calculator, iar cu cizmele alea de cowboy în picioare, zici că-i un păcălici... Vai de capul lui! Vai și-amar! Ia asculta aici: „Samuel Sharp s-a descurcat destul de bine ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur acasă. Fotograful de la Sentinel venise ceva mai devreme, făcuse o grămadă de poze și plecase, lăsându-l pe Adrian să pună la loc mobilă pe care o mutase vraiște prin casă. În săptămâna dinainte totul decursese conform planului. Adrian îi povestise agentului sau literar, Geoffrey, despre interesul manifestat de Fanny Tarrant pentru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
chipul lui Adrian. — A, da. Cred că da... Și totuși e ciudată meseria asta de fotograf, nu-i așa? — Ce-i așa de ciudat? — Păi, iti intra în casă, iti muta toată mobilă de colo colo... și, observând că o poză atârnă strâmb pe un perete, Adrian se ridică și traversa cameră ca s-o îndrepte. Își instalează în tot locul luminile și trepiedele și umbrelele și cercurile alea, de zici că-s de la circ... — Cercuri de la circ? se miră Fanny

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
face din el un fotograf portretist de mare clasa. — Cam face risipă de film, nu vi se pare? — Cred că ziarul își poate permite aceste cheltuieli, zise Fanny sec. — Asta fără doar și poate. Dar ce rost are să facă atâtea poze cu aceeași figură? — Așa o găsești pe cea care-ți spune cel mai mult despre subiect. Oamenii își schimbă expresia atât de des și-atât de rapid, încât nu-ți dai seama ce-ai imortalizat până nu developezi filmul, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pâș-pâș în salon, în halat și păpuci, luând suplimentul lui Sentinel de jos, de pe preș, ducându-l în bucătărie ca să-l citească la prima ceașcă de ceai a zilei, frunzărind paginile suplimentului ca să găsească interviul dumneavoastră, zâmbind satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

murmură Gheretă. Ochii i se luminau puțin câte puțin, precum pământul după o eclipsă totală de soare. Știrile interne nu ne interesează pentru că ele nu schimbă nimic. Corect? Totuși, mai moare cineva, mai un decret, mai o lege, mai o poză, o revoluție... Cu ele sau fără ele, tot acolo suntem. Pe când cele externe... Cele externe sunt... cum să-ți spun eu ție, Gheretă, ele sunt sarea și piperul istoriei. Pune I mare, Gheretă! Gâfâind după atâta efort, Precup se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
noi... Puse chitara la loc și, ca de obicei, trecu la raionul „Foto”. Privirea sa se oprea tot mai des asupra unui Canon. Nu vă faceți griji, dom' profesor! Nu-l ia nimeni. Cine să facă la noi În cartier poze cu un aparat ca ăsta? Al dumneavoastră va fi! Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de importanță pe străzi, Împodobit cu panglici tricolore. Automobiliștii, puțini la număr, Îl salutau cu claxoane prelungi. Huruitul molcom al șenilelor era o garanție a Îndeplinirii cu succes a angajamentului. De oglinda retrovizoare atârna o sticlă de șampanie și o poză la bustul gol al femeii de care buldozeristul tocmai divorțase. Nepotrivire de caracter. 11. Coborî În stația de la cinematograful „Municipal”. Altfel se mișca și altfel respira: firesc, degajat, viril. Privea femeile În ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
familia Moduna și-a construit o solidă reputație de Învingători păguboși și perdanți optimiști: strălucirea izbânzilor era de fiecare dată fericit completată de o strălucire și mai mare a eșecurilor. Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia Superior se știu puține lucruri. Se presupune Însă că au rămas daci liberi În cuget și simțiri chiar și după ocupația romană, grație Însușirii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]