2,007 matches
-
recupera obiecte furate sau pentru a-i smulge secrete deținute de acesta. Același motiv epico-mitic apare în colinda Furarea astrelor. Gestul Sfântului Ilie este unul magico-războinic : el lovește (cu fulgerul) și leagă (cu lanțul) demonul, pentru a recupera însemnele divine prădate de acesta din rai. Efectul este cel scontat. 7. Reinstaurarea ordinii cosmice Și-a luat [Sf. Ilie] luna cu lumina, Soarele cu razele, Stelele cu florile Și scaun de judecată. Și la Rai că mi-și pleca, Și în Rai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
4, 5, și 6 din „varianta Bandinus”. Pun în paranteză faptul că un pseudosacrificiu ar putea fi depistat într-o variantă populară a legendei potopului. În Bucovina, se spune că Noe nu și-a luat nevasta în arcă, lăsând-o pradă potopului „pentru că l-a fost înșelat” (23, p. 19), și, în schimb, a luat cu el o altă pereche de oameni (repopularea trebuia totuși să se producă !). Cu toate acestea, nu se poate considera episodul respectiv ca o posibilă reminiscență
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
d-umblat”, pe tărâmuri izolate unde „mirean n-a călcat” și unde vegetația crește nemăsurat și neordonat : „unde iarba crește,/ în patru se-mpletește”. Statutul său este acela de ființă stihială („Vine leul cum îi vântul/ Scuturându-se pământul”), care pradă și distruge spațiul cosmizat : Leul în sat că și-o intrat, Ce-o fost rău tot a stricat, Ce-o fost bun tot o luat, Ș-a luat și sora lui june (28, p. 178). Asemenea lui Tezeu, junele din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mureau copii Basarabiei, măcelăriți de hoardele străine, bine înarmate de Moscova, lăsați fără armament de trădătorii de la Chișinău. După ce, cu vitejia lor, apărătorii Moldovei ocupau poziții bune, li se ordona retragerea în modul cel mai straniu cu putință, lăsându-i pradă în mod intenționat în fața gloanțelor ucigașe ale armatei de ocupație ruse și ale trădătorilor de la Chișinău. În acea perioadă de război, aveam să aflu de la mama profesoarei că în mai multe rânduri, în zile diferite și la ore diferite, au
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
chei!” „La magazin în sat nu se găsesc?” „Nu, numai la Ungheni. Așa m-am socotit eu astă noapte în sufletul meu: nu degeaba l-am visat și pe moșneag, parcă zicea: hai, hai, Natașa! Am murit eu, toți te pradă, toți te fură, nici nu ai ce mânca!” La rugămintea doamnei Rugină, măicuța Natalia explică: „Mie mi-a fost drag să învăț, și erau greutăți când am venit din refugiu, din războiul cela a lui Stalin... Nu era posibilitate, nu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Polonia, se așează în târg ocupându-se cu comerțul și alte afaceri. O altă atestare este prin letopisețul făcut la Curtea lui Ștefan cel Mare în care se spune: ”...în anul 6947 (1499) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani” și tot în acel an, 1499, când domnitorul Ștefan cel Mare își durează o curte la Botoșani; în 1499 Ștefan luptă împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are Curte cu terenuri
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Polonia, se așează în târg ocupându-se cu comerțul și alte afaceri. O altă atestare este prin letopisețul făcut la Curtea lui Ștefan cel Mare în care se spune: ”...în anul 6947 (1499) noiembrie 28, au venit tătarii și au prădat până la Botoșani” și tot în acel an, 1499, când domnitorul Ștefan cel Mare își durează o curte la Botoșani; în 1499 Ștefan luptă împotriva turcilor învingâdu-i „la Cișmea”; Doamna Elena Rareș ridică biserici în Botoșani și are Curte cu terenuri
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
reprezintă o lărgire a orizontului, David s-a simțit din ce în ce mai închis într-o menghină. Spune textul: „La începutul anului, când ieșeau regii [la luptă], David i-a trimis pe Ioab și pe slujitorii săi care erau cu el, i-au prădat pe fiii lui Amon și au asediat [cetatea] Raba. David însă locuia la Ierusalim”. Există deja aici ceva ce ne dă de gândit. David a fost cel mai mare dintre războinici, cel mai agil, cel mai robust, cel mai curajos
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
grădină, Prag sfințit de mănăstire, Bucovina, Bucovina... Mă adun în amintire Și te-aud plângând străină, Până-n stepele sibire, Bucovina, Bucovina... Buga de la Putna sună De străbate tot norodul; Geme-n cripta lui străbuna Domnul Ștefan Voevodul... De când alții te prădară N-avem soare, nici hodina, Fără ține n-avem țară, Bucovina, Bucovina... Cand întindem hora mare Să le fie de pomina, Din hotare în hotare, Bucovina, Bucovina...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93267]
-
la îndemână unelte de cremene, bronz sau fier, ce-i erau cu totul necunoscute, nu avea cu ce să-și îngroape morții, ce-i târa ceva mai departe de colibă, lăsându-i expuși descompunerii în aer liber, acțiunii solare, ori pradă fiarelor sălbatice. De altfel, metoda aceasta ancestrală de nimicire se mai observă și la comunele noastre rurale și de multe ori și pe la periferia orașelor, unde locuitorii târăsc pe maidane și locuri virane, vitele moarte lăsându-le ne-ngropate și pradă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sau valurilor de insecte care se mișcă la unison arată și ele că nu există un control central al mișcării grupului. Dar grupul manifestă un tip de inteligență colectivă care îl ajută, de exem plu, să evite sau să îndepărteze prădă torii. Acest comportament nu rezidă în creaturile individuale, ci în proprietățile grupurilor. Sigur, la oameni, acest comportament nu se manifestă doar la stadion. Ei își donează organele, câștigă în greutate sau se simt fericiți. La unison. Rețelele sociale au, așadar
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pentru toți marii scriitori. Poți să susții în acest caz, fără să clipești, cum de altfel s-a și susținut (G. Călinescu), că și Dostoievski e balzacian, fiindcă și la el dramele sânt declanșate de existența banilor; Raskolnikov ucide ca să prade o bătrână; în Frații Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovki provoacă crima în jurul căreia se încheagă drama. Cine ne-ar mai opri însă atunci să spunem că și Balzac e dostoievskian? Vautrin nu e un erou
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
turburări! Se deprinsese cu starea de lucruri. Sau poate căutau să scape complet de subt supravegherea lui? Poate că femeia, ca și banii ei, vor merge tot acolo, dar fără de controlul lui, răpindu-i voluptatea și alimentul curiozității. Vroiau să-1 prade și să-1 lase pustiu între chiuvete și fiole! ... Și obrăznicia mitocancei! îi oferise leafa grăjdarului. Cei cinci mii de lei nemeritați, neașteptați pentru acea haimana de uliță, lui, prințului Maxențiu, pentru 202 sănătatea iui scumpă, pentru plămânii lui prețioși! . . . Profesor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sonde. Bogați știau că n-o să mai ajungă niciodată, dar nici nu se mai temeau de nimic. Avea să mai vină un război, iar după el, o holeră roșie. Gheorghe va muri Încă În putere, iar văduva lui va fi prădată de toate, afară de casă, de curte și de grădină. Odată cu comunismul, aveau să vină și bătrî nețea, stingerea viselor și atîrnarea de alții. Împreună ori fiecare cu norocul lui, bătuseră pămînturile a nouă țări și a trei continente. Vorbeau românește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu, nu! N-am vrut să cad În Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și niciodată nu-i putea prinde pe hoți. Dimineața vedea urmele tălpilor desculțe în țărâna dintre rânduri. Încercase totul: îi avertizase, îi amenințase, le micșorase rațiile, ba chiar amendase întreaga tabără - zadarnic însă. Câmpurile care se aflau în preajma colibelor erau prădate de recoltă, și când culegătorii își aduceau poverile, fiecare știa că va fi mai puțin decât era de așteptat să fie. Și dacă toți știau, de ce mai era nevoie, pentru a câta oară, de toată această mascaradă? Asta era întrebarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ești punctuală de felul tău, asta-i tot. Ești de obi cei aici Înaintea mea, așa că m-am gândit să sun să văd dacă nu s-a-ntâmplat ceva. — Ce-ar fi putut să se-ntâmple? Credeai c-am căzut pradă vreunui șofer de taxi pervers? Am dormit mai mult, asta-i tot. Din a tăcut. Margaret și l-a imaginat zâmbind indescifrabil. — Bine atunci, a zis el impasibil după o clipă. Poate ne vedem mai Încolo. Da, poate! A lăsat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și în alte locuri sinagogile ardeau și vitrinele erau făcute țăndări am fost, ce-i drept, inactiv, dar prezent în chip de spectator curios atunci când, pe Michaelisweg, la mică distanță de școala mea, Conradinum, mica sinagogă de pe Langfuhr a fost prădată, devastată, aproape incendiată de o haită de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plăceri necunscute până acum, alături de Alexandru. Își revine totuși din asemenea stare de tensiune incipientă, căutând explicația. Ce s-a întâmplat cu noi, Alexandru? — Ne iubim, draga mea. Prietenii de ieri sunt iubiții de azi, continuă Alexandru a o săruta, pradă căzându-i în special buzele Teofanei ce i se par atât de dulci, de care nu se mai satură. — Stai!că poate vin ai mei și n-aș vrea să ne vadă, îi spune Teofana. Nu m-am gândit s-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai ales Teofana care cădea pradă sărutărilor d care Cezar se bucura enorm. Numai puțin să fi dat semne că se mișcă sau că vrea să spună ceva, că lui Cezar îi și cădeau pradă buzele ei. — Somnoroaso, scoală-te, c-ai dormit destul și ești atât de frumoasă! — Și tu atât de urât că nu mă lași în pace, urâtule! — Ce-ai zis?o strânge atre de obraji, privind-o cu drag. — Urâțelule! — Mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în peșteră cu tot ce-au avut. Numai că tătarii le-au dat de urmă și au ajuns și ei acolo. Ai dracului hoți! scrîșni mai mult pentru el Bărzăunul. Dar oamenii noștri n-au lăsat pe tîlhari să-i prade. Cîțiva dintre ei au rămas la gura peșterii să lupte, iar ceilalți au ieșit prin altă parte afară. După ce-au ieșit cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întări Bărzăunul. Așa scrie-n carte. Și cînd anume? întrebă Virgil. Cînd?... Nu spune exact cînd... răspunse Bărzăunul cu părere de rău că nu poate oferi date mai concrete. Pesemne demult, demult... în vremurile cînd ne asupreau turcii și ne prădau țara. Și c-c-cum a fost? Zi mai repede! se rugă Nuțu. Păi cum?... Turcii au răpit-o pe domniță în timp ce tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bătăliei, a victoriei și, mai ales, a lui, Musa, acum în floarea vârstei. La cinci luni după ce-și pierduse soțul în lupta de la Guadalete, nimeni nu mai știa cum o chemase pe Omalissan, înainte de Musa. Din toată curtea lor, pradă urgiei berbere, ea era singura care mai trăia. I-ar fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină băutura amăruie care o să-i împiedice și luna aceasta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
asemenea antrenament în căminul unui om atât de superb integrat cum este președintele Hardie, aceasta este întrebarea. Oricare ar fi fost motivul, rezultatul era o făptura ale cărei acte sunt controlate exclusiv de talamus. Și-o imagina cu mare ușurință pradă unei comoții nervoase. Continuă s-o supravegheze din umbră. La capătul celor zece minute, fata se ridică, se destinse întinzându-și brațele și se reașeză. Își scoase pantofii și, răsucindu-se, se întinse pe iarbă. În clipa aceea îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]