3,357 matches
-
Curaj! Curaj? 28 august Doctorul B. m-a încurajat. 4 septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul. Acum sper din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus vin și prăjituri. Am băut un pahar de vin ca să nu-i jignesc. Toți mă felicită că m-am repus pe picioare, iar eu îi invidiez pe ei. Mă surprind urmărindu-i, pîndindu-i. Ei sânt sănătoși. Fac profesia pe care și-au dorit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de gând să afle pe pielea lui dacă acest lucru era adevărat sau nu. — Deci, prietene, cărui fapt îi datorez această plăcere? —M-am gândit că ne-am putea întâlni la o cafea în miez de noapte, poate și o prăjitură. Să vorbim despre vremurile bune. Naasri se întoarse spre fiul său, care se retrăsese în umbra din fundul magazinului. Uitasem că prietenul nostru din Bagdad e cam glumeț cu noi. Apoi se răsuci din nou spre Mahmud, zâmbind în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Golful Mexic. Uită-te-ncoa’, fetițo. — Hei, ce mai faci? întrebă domnișoara Inez. Cum o mai duci, dragă? Nu prea grozav, răspunse doamna Reilly, spunând adevărul. — Ce rău îmi pare! Domnișoara Inez se aplecă peste tejgheaua de sticlă, uitând de prăjituri. Nici eu nu mă simt prea grozav. Mă dor picioarele. — Ei, Doamne, aș vrea să am și eu norocu’ ăsta. Da’ eu sufăr de arturită la cot. — Vai de mine! exclamă domnișoara Inez, cu sinceră compătimire. Și taică-meu, săracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așeza fursecurile într-o cutie. — Nici măcar n-are pe cineva. Fata aia cu care umbla a roit-o. — Ei, lasă, mai are timp. — Așa o fi, spuse doamna Reilly destul de indiferentă. Da’ uite ce, mai dă-mi și vreo șase prăjituri de-alea pentru vin. Pe Ignatius îl apucă năbădăile dacă rămânem fără prăjituri. — Lu’ băiatu’ matale îi place s-aibă și el prăjitura lui, nu? — O, Doamne, mă dă gata cotu’ ăsta, răspunse doamnei Reilly. În mijlocul mulțimii care se formase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care umbla a roit-o. — Ei, lasă, mai are timp. — Așa o fi, spuse doamna Reilly destul de indiferentă. Da’ uite ce, mai dă-mi și vreo șase prăjituri de-alea pentru vin. Pe Ignatius îl apucă năbădăile dacă rămânem fără prăjituri. — Lu’ băiatu’ matale îi place s-aibă și el prăjitura lui, nu? — O, Doamne, mă dă gata cotu’ ăsta, răspunse doamnei Reilly. În mijlocul mulțimii care se formase în fața magazinului universal, șapca de vânătoare, centrul verde al cercului de oameni, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Așa o fi, spuse doamna Reilly destul de indiferentă. Da’ uite ce, mai dă-mi și vreo șase prăjituri de-alea pentru vin. Pe Ignatius îl apucă năbădăile dacă rămânem fără prăjituri. — Lu’ băiatu’ matale îi place s-aibă și el prăjitura lui, nu? — O, Doamne, mă dă gata cotu’ ăsta, răspunse doamnei Reilly. În mijlocul mulțimii care se formase în fața magazinului universal, șapca de vânătoare, centrul verde al cercului de oameni, se fâțâia violent. Am să mă adresez primarului, striga Ignatius. — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vezi că-i pro’abil bunicu’ cuiva? — Chiar sunt, spuse bătrânul. Am șase nepoți care învață toți la maici. Și-s și deștepți. Pe deasupra capetelor, Ignatius o văzu pe maică-sa, înaintând anevoie prin holul magazinului și cărând pachetele cu prăjituri de parcă ar fi fost niște saci cu ciment. — Mamă, o strigă el. Vii tocmai la timp. A pus mâna pe mine. Făcându-și loc prin mulțime, doamna Reilly întrebă: — Ignatius! Ce se-ntâmplă aici? Ce pozn-ai mai făcut? Hei! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
treizeci de ani, îl informă Ignatius, condescendent. — Ai vreo slujbă? — Ignatius trebe să m-ajute la treab-acasă, îl lămuri doamna Reilly. Curajul ei inițial o mai lăsase puțin și începuse să răsucească coarda de lăută cu sfoara de la pachetul cu prăjituri. Am niște arturite-ngrozitoare. — Mai șterg din când în când praful, îi explică Ignatius polițistului. În plus, în momentul de față scriu un lung rechizitoriu împotriva secolului nostru. Când încep să mi se învârtă creierii în cap din cauza eforturilor literare, prepar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de două ori în drum spre biserică și încă o dată în timpul predicii despre trândăvie, rostogolindu-se din strană și provocând o agitație jenantă. Hai să intrăm aici și să ne-așezăm. Îl împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
împinse cu una dintre cele două cutii cu prăjituri spre ușa barului Night of Joy. În întunericul care duhnea a whisky și mucuri de țigară, se cocoțară pe două scaune înalte de bar. În timp ce doamna Reilly își aranja cutiile cu prăjituri pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. — Vrei să ieși afară în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întoarse spre el și răsturnă sticla cu bere care căzu jos și se sparse într-o mulțime de cioburi cafenii. — Mamă, nu cumva îmi faci o scenă? întrebă Ignatius iritat. Nu vezi că stau de vorbă cu domnișoara Darlene? Ai prăjituri cu tine. Mănâncă-le! Tot timpul te plângi că nu mergi nicăieri. Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar, așa încât doamna Reilly băgă mâna în cutie și scoase un fursec cu cacao. — Vrei unul? îl întrebă pe barman. E bun. Am și prăjiturile pentru vin. Barmanul se prefăcu că îi trebuie ceva de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una, drăguțo, o îndemnă doamna Reilly. — Cred că am să iau și eu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sunt destul de gustoase, încuviință Ignatius, trecându-și limba moale și roz peste mustață ca să vâneze firimiturile. Cred că am să iau și o pricomigdală, două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să vâneze firimiturile. Cred că am să iau și o pricomigdală, două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
poartă rău cu mamă-sa, explică Darlene. — Mamă? Am început să avem acum și mame pe aici? S-a împuțit rău de tot treaba. — Dați-mi voie, vă rog, se amestecă Ignatius. Femeia îl ignoră și privind spre cutia de prăjituri de pe bar, desfăcută și goală, spuse: Cineva a făcut și picnic aici. Fir-ar să fie! V-am spus măi fraților să fiți atenți la furnici și șobolani. Dați-mi voie, vă rog, repetă Ignatius, să vă atrag atenția că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se purta fiu-su cu ea. S-asculți povestea aia despre autobuzu’ Greyhound pe care mi-a spus-o. Și-n to’ timpu’ ăsta bătrâna aia drăguță stătea acolo și-i plătea băuturile. A trebuit să iau și eu o prăjitură ca să n-o-ntristez. — Uite ce: dacă te mai prind că-ncurajezi oameni de teapa aia și faci să mi se ducă de râpă investițiile, te dau afară c-un picior în fund. E clar? — Da, doamna. — Ești sigură c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Magazine Street. Știi, Ignatius mi-a spus azi-dimineață: „Mamă, mi-e poftă de gogoși cu dulceață“. Așa că m-am dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă și unsuroasă de parcă ar fi fost supusă unui tratament violent de cineva care încercase să ia toate gogoșile dintr-o dată. În fundul cutiei, agentul Mancuso găsi două gogoși dezumflate din care, dacă judecai după marginile lor mânjite, cineva supsese dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Impresia mea este că ne clătinam pe marginea unui abis. — Ignatius, mâine va trebui să merg la Casa de Credite. Nu vreau să avem de-a face cu cămătarii aceia, mamă. Ignatius căuta pe dibuite în borcanul în care țineau prăjituri. Până la urmă o să ivească ceva. — Ignatius, scumpule, ar putea să mă bage la-nchisoare. — Uite ce e, dacă ai de gând să faci una dintre scenele tale de isterie, va trebui să mă întorc în salon. Ba chiar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sale, un grup de oameni care tindeau să aibă parte numai de violență și durere. De pildă, un derbedeu îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am pus tocana la încălzit. Deschide-ți o conservă de mazăre și găsești pâine-n frigider. Am luat ș-o prăjitură de la German, dar nu țin minte unde am pus-o. Uită-te și tu prin bucătărie. Acu’ trebe să plec. — Unde te duci? — Domnu’ Mancuso și mătușa lui vin să mă ia peste câteva minute. Mergem împreună la Fazzio să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se face groaznic de cald în bucătăria aia, mai ales vara. Nu vine destul aer de pe aleea din față. Iar lui Ignatius nu-i place mâncarea gătită. Lui dacă-i dai o sticlă de bere și o farfurie plină cu prăjituri cumpărate-n oraș, e mulțumit. — Ar trebui să-ți cumperi plită electrică. I-am luat una fiicei mele. Nu ’ncălzește ca soba cu gaz. — De unde ai toți banii ăștia, Claude? se interesă Santa. — Primesc o pensie frumușică de la căile ferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a fost nevoie să fie transportat într-o ambulanță blindată. După cum știți, fizicul său e impresionant de mare. Dar astăzi a plecat cu ambulanța inspectoratului statal. — Poate primi vizitatori la Mandeville? — Desigur. Puteți merge să-l vedeți. Duceți-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el în cameră. Înainte de a intra, se opri ca să aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
salturi matinale. Era tăcută, ocupată cu niște planuri în legătură cu fundația, pe care le scria pe o foaie de hârtie pusă pe secțiunea din față a planșetei ce se ondula. Lăsându-și o clipă jos creionul, se întinse să aleagă o prăjitură din cutia pusă jos pe podea. Și din cauza acelor prăjituri petrecuse domnul Levy o noapte fără somn. El și cu doamna Levy merseseră cu mașina printre pini ca să-l întâlnească pe domnul Reilly la Mandeville și nu numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care le scria pe o foaie de hârtie pusă pe secțiunea din față a planșetei ce se ondula. Lăsându-și o clipă jos creionul, se întinse să aleagă o prăjitură din cutia pusă jos pe podea. Și din cauza acelor prăjituri petrecuse domnul Levy o noapte fără somn. El și cu doamna Levy merseseră cu mașina printre pini ca să-l întâlnească pe domnul Reilly la Mandeville și nu numai că nu-l găsiseră acolo, dar fuseseră tratați foarte grosolan de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de soare cu lentile albastre, fardul acvamarin care forma un cerc în jurul lentilelor, ca un nimb, putea fi luată drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului în mașina sport, cu cutia mare de prăjituri olandeze pe genunchi, îi trezise probabil omului bănuieli, se gândea domnul Levy. Dar ea acceptase totul cu mult calm. Doamna Levy părea să nu fie preocupată în mod special de găsirea domnului Reilly. Soțul ei începuse să aibă chiar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]