2,533 matches
-
mării. Dar Marcel prefera să stea acasă, și foarte curând renunțase să mai cutreiere plajele împreună cu ea. Nu mai ieșeau din oraș, în mica lor mașină, decât pentru plimbarea de duminică. În restul timpului, Marcel se simțea mai bine în prăvălia cu stofe colorate, la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nu mai ieșeau din oraș, în mica lor mașină, decât pentru plimbarea de duminică. În restul timpului, Marcel se simțea mai bine în prăvălia cu stofe colorate, la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de celelalte lucruri care-i amenință, de acele lucruri ce nu seamănă cu grijile lor obișnuite? Simțea toate astea în chip nedeslușit la mari răstimpuri. Îl ajuta pe Marcel să-și țină registrele la zi și-l înlocuia uneori în prăvălie. Cel mai greu îndura lunile de vară, când căldura ucidea până și obișnuita și plăcuta senzație de plictiseală. Și deodată, tocmai când vara era în toi, a izbucnit războiul. Marcel mobilizat, apoi reformat, lipsa de stofe, afacerile care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
abia se mai deslușea în depărtare: i se păruse deodată că umerii mulatrului încep să se încovoaie. Dar de la acea distanță nu putea vedea prea bine. Judecătorul, șeful de poliție și d'Arrast porniră către primărie, pe străzile pustii, printre'prăvăliile închise și printre casele zăvorâte. Pe măsură ce se îndepărtau de fanfară și de pocnitori, liniștea punea iar stăpânire pe oraș. Câțiva vulturi urubu se întorceau în zbor, poposind pe acoperișuri, unde păreau a fi încremenit de o veșnicie. Primăria se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mâini, haine, caiete și chiar de pe față. Cerneala era un lichid violet preparat din cârmâz cumpărat pe un ou de la dugheana lipovencii. În treacăt fie spus, ouăle reprezentau moneda de schimb în lumea satului. Cu ele cumpărai cele necesare de la prăvălie și tot cu ele plăteai și unele servicii duhovnicești: spoveditul - două ouă, împărtășitul - alte două. Cerneala era purtată la școală într-o călimară care nu-i permitea să curgă. Dar ea curgea când ne zbenguiam, și mai ales când tașca
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ne-am pus. I-am ales pentru a poporului slujire, Dar ei țintesc doar propria îmbogățire. Doar pe hârtie Guvernul își atribuie ca merit excepțional, Că ar fi redus inflația în mod real. Adevărul e că prețurile cresc mereu în prăvălie, Iar inflația scade artificial, doar pe hârtie. Inginerie lingvistică După ce nostalgicul comunism a dispărut, „Defuncta” exploatare-a renăscut. Și, pentru a nu se transforma-n coșmar, Cuvântul e scos din vocabular. Întoarcerea „fiilor strângători” De când românii au drept de liberi
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ca curu. Au scos unu care avea un metru douăzeci din curu unui băiat. Presupun că merit să beau ceva după ce am citit asta. Crâșmele sunt moarte ca dracu. Un bar de pe Victoria Street e ca o morgă. Era o prăvălie populară, simplă ca curu, așa că au dat o avere s-o modernizeze. Și nici un puțoi n-a mai intrat, așa că au mai cheltuit o grămadă s-o facă la loc, doar că i-au făcut un design măreț despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
supraviețuirea națională înainte de a putea spera să exporte socialismul în alte părți ale lumii (Waltz 1959). Remarca lui Troțki privind faptul că el va rosti doar proclamații revoluționare în calitate de Comisar al Rusiei pentru Afaceri Externe, înainte de "a închide cu totul prăvălia", a fost adesea citată în sprijinul naivității de care au dat dovadă marxiștii în legătură cu realitățile imuabile din sfera problemelor internaționale. Rapiditatea cu care regimul sovietic a recurs la metode diplomatice tradiționale pentru a-și perpetua existența și securitatea pare să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
deturnările hiperrealismului. O ironie oarecum prefăcută, care-l învinge pe concurent la propriul său joc printr-o suprareprezentare a sclipirilor fotogenice. Strălucită accelerare. Până la apariția numericului și a imaginii virtuale, care va schimba din nou datele. Până atunci, "trăiască artistul!". Prăvălia a luptat din răsputeri împotriva marilor magazine "fără minte și suflet". Matisse estima că înregistrarea fotografică "perturbase mult imaginația, fiindcă lucrurile erau privite în afara sentimentului". Exacerbând picturalul picturii, această perturbare, mai întâi suportată, curând deliberată, va întoarce în cele din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limitele recognoscibilului, deliberat ignorate de Urmuz. Spre deosebire de Ismail, una dintre cele mai reprezentative creaturi urmuziene, care "se găsește astăzi cu foarte mare greutate"32, Mitică, individul generic, etalonul lumii caragialiene, este arhicunoscut și ubicuu: "îl întâlnim atât de des: în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramcar, în vagon, în restaurant, la Gambrinus în fine, pretutindeni"33. Deși vidul lăuntric și marionetizarea sunt aspecte comune ambelor lumi, fauna lui Caragiale, chiar și atunci când apare surprinsă în ipostaze absurde, este, din nefericire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
beau must, aspirând cu deliciu pe nas și pe gură mirosurile zaanalei și praful șoselii."112 Aceeași delectare, contrariantă pentru cititor, caracterizează îndeletnicirile, hobby-urile și gastronomia eroilor urmuzieni: "Cea mai mare plăcere a lui Algazy în afară de obișnuitele ocupații la prăvălie este să se înhame de bunăvoie la o roabă și urmat cam la doi metri de coasociatul său Grummer să alerge, în goana mare, prin praf și arșița soarelui, străbătând comunele rurale, în scopul unic de a aduna cârpe vechi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
București, 1995, p. 219. 41 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 239. 42 În Frica, de exemplu, citim: Iar lângă cafeneaua lui Friț, tot în după amiaza aceea, prinși de ploaie sub streașina mare a prăvăliei lui Stocker, [...], se aflau doi foarte onorabili cetățeni care discutau în cel mai pur stil caragialesc. Merită să-i ascultați: [...]", p. 15. 43 Monica Spiridon, op. cit., p. 193. 44 Mircea Horia Simionescu, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982, p. 83. 45
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dac‟am fucut eu așa civa! se jura ovreiul, cu fața roșie de spaimă, atât de convins, că aproape o credea și el. Nevasta lui, o femeie oacheșă, tânără și voinică, era mai pricepută decât el... Ea învârtea toată rânduiala prăvăliei. Rifca, așa o chema, dădea și pe datorie. „Este suflet de altă lege, ziceau femeile, dar crede pe om când n-are... și, la nevoie îl ajută“. „...Are suflet delicat și inimă bună, mai ziceau unii... vorbește limba neaoșă, moldovenească
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singura sursă de iluminat a magazinului venea de la o lampă cu petrol atârnată de tavanul jos, care-ți creea impresia că te afli În cala unei vechi corăbii. M-am uitat În jur, așteptând ca Weizmann, proprietarul, să apară din spatele prăvăliei. Se aflau acolo un coif Pickelhaube vechi, o marmotă Împăiată pusă Într-o casetă din sticlă, care arăta ca și cum ar fi murit de antrax, și un aspirator Siemens vechi; erau câteva cutii pline cu medalii militare - În majoritate Cruci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
stadion la 2. Inge se uită pe geam: — Ai dreptate, râse ea, o să ai nevoie de haina aia. O să plouă cu găleata. Se așeză și-și puse picioarele pe birou: — Păi atunci, o să stau aici singură și o să văd de prăvălie. — O să fiu Înapoi cel mai târziu pe la 4, i-am spus. Apoi trebuie să mergem la aeroport. Ea se Încruntă: — A, da, uitasem. Haupthändler plănuiește să zboare la Londra diseară. Iartă-mă dacă par naivă, dar ce ai de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și eu că-i ajung numai până la glezne, și-mi arată picioarele ca de cocostârc, Hai să alegem altă pereche, el se reîntoarce în cabină să, perfecționist cum este, un adevărat clasicist, mă tem că va încerca pe rând toată prăvălia de blugi și eu n-am ajuns încă în zona obiectelor inutile care mă fascinează pe mine într-o astfel de piață, Marius s-a oprit abia la a șasea sau a șaptea pereche de blugi, și probabil nici aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
respir ușurat când ieșim din nou în stradă, limbi străine pe lângă noi, chiar și câteva cuvinte românești am auzit, paralelă cu Allée Dauphine, Allée Sainte-Sophie, eșarfe multicolore, obiecte de artizanat mai mult sau mai puțin tradiționale, chipuri cioplite de negri, prăvălia chiliană, casete cu muzică din Anzi, mărgele colorate, brățări de piele împletită, veste de piele cu franjuri, un instrument muzical ciudat, făcut probabil din trunchiul mai subțire al unui copac scobit pe dinlăuntru și astupat la ambele capete, scuturat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pauza meciului de baschet și să fii dată în direct la TV. - Înțeleg, râse Kara. Pe mâine atunci. Capitolul V Probabil că acum un secol fusese casa unui om de afaceri de succes. Sau a vreunui negustor ce deținea o prăvălie pe Strada 40, locul unde toată lumea își făcea cumpărăturile altădată. Sau, de ce nu, vreun politician priceput în arta de a face avere din serviciul public numea pe vremuri acest loc acasă. Un lucru sigur e că actualul proprietar al acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
putem să bem așa ceva. — Zău? Eu pot. Adriana scoase dopul și luă o înghițitură zdravănă. Emmy oftă. — Nu e apă? Aș face moarte de om ca să beau puțină apă. — Bineînțeles că nu e apă. Am căutat în tot aeroportul. Singura prăvălie era închisă — permanent, se pare — baricadată cu o scândură pe care scrie NU. La un moment dat am văzut ceva ce părea a fi bar, dar putea la fel de bine să fie și vamă, și o zonă care se numea restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui. El a virat la stânga pe Sagg Road, a luat-o prin sat și a trecut pe lângă hotel făcându-i lui Leigh un semn în oglinda retrovizoare ca să i-l arăte. Strada principală era absolut minunată. Erau tot felul de prăvălii pitorești, taverne, piețe cu produse proaspete și printre ele câte o galerie de artă și un magazin de vinuri. Părinți cu copii de mână trăgeau după ei cărucioare roșii cu legume. Pietonii aveau prioritate. Oamenii păreau să zâmbească fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să treacă peste toată povestea asta. La ce nu se gândise era că poate ea nu dorea să treacă peste toată povestea asta... până când scăpase cuvintele acelea cu câteva minute în urmă. Leigh cumpără o ceașcă de cafea de la o prăvălie cu mâncare sănătoasă din colț, fără lapte sau îndulcitori sintetici — unde erau gogoșeriile Dunkin’ Donuts când avea nevoie? — și își înnodă mai strâns fularul la gât. Tocmai se pregătea să intre în holul clădirii lui Russell când o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alunecară pe lîngă ei o regiune de blocuri de apartamente și bumbăcării distruse, de barăci de poliție și orășele de cocioabe ridicate pe malurile canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești ale regimului marionetă patrulau În jurul fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și ea a fost exploatatoare de vreme ce a ținut băcănie În Piața Amzei până la naționalizare, sunt simple vorbe, că nu ea a fost exploatatarea, că ea era casnică, „bărbată-miu, odihnească-se În pace, a fost exploatator, că a lui era prăvălia și a cumpărat-o cu bani cinstiți, că și-a vândut pământul lui de la Topoloveni, deștept olteanu’ și și-a luat prăvălie că avea talent la coloniale și la chestii d’astea, macaroane, măsline, făină.” De, când or să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
exploatatarea, că ea era casnică, „bărbată-miu, odihnească-se În pace, a fost exploatator, că a lui era prăvălia și a cumpărat-o cu bani cinstiți, că și-a vândut pământul lui de la Topoloveni, deștept olteanu’ și și-a luat prăvălie că avea talent la coloniale și la chestii d’astea, macaroane, măsline, făină.” De, când or să ajungă rușii pe Lună, atunci, da, asta este altă treabă, atunci o să-ți dea cei patru metri de stofă. E vara rateurilor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ascultați-mă pe mine, așa sunt și eu. Noi, erudiții, suntem gata să ne umflăm unii altora lucrușoarele pe care le cercetăm și să facem tot posibilul să nu ne-o ia înainte altul. — E de-nțeles: cine are o prăvălie își păzește marfa mai aprig decât cine are o fabrică; trebuie să păzești apa de puț, nu pe cea de izvor. — Se prea poate. Ei bine: dacă dumneavoastră, care nu sunteți erudit, îmi promiteți să păstrați secretul până ce-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]