31,092 matches
-
și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și extincția, sincopa existențială. Trecerea acestui prag, denivelarea ontică are loc printr-un "fin dezastru", printr-un seism sublim, ce apar deosebit de pregnant în tablourile lui El Greco și Van Gogh, în Chant sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în Iluminările lui Rimbaud... Această "ruptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
printr-o eroare minoră, prezența șarpelui ca simbol al acestei erori, cruzimea unei zeițe, care se răzbună pentru faptul că i-a fost respinsă dragostea și, mai presus de toate, viziunea prieteniei care înfruntă destinul fatal al omului trecând peste pragul morții, de unde Enkidu vorbește cu Ghilgamesh, despre oroarea lumii de dincolo. Unind astfel, pe de o parte, eroarea umană și moartea ca destin ineluctabil, cu răutatea cerului, cu intervenția nefastă a șarpelui, iar pe de altă parte, sacralitatea prieteniei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
doar el și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în această lume întâlnesc viața, Cum sunt anii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și-aude plânsu-și". Or, Eminescu optează pentru prima hipostază a demiurgului. Poezia Lacul se transformă în prezentul etern cosmic al neînceputului: apa, albastrul originar, și nuferii primi născători nedesfăcuți, petrec solitudinea pregenezică viețuită de poet. Așteptarea rămâne în prag. Un prag dincolo de care ar fi putut începe, dar a fost evitată, o fenomenologie a "vremuirii". Această ambiguitate a Spiritului Timpului, o regăsim în poemul lui Hölderlin cu acest titlu: Oamenii în această lume întâlnesc viața, Cum sunt anii, cum timpii năzuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
auzeam tacâ murile clinchețind, clienții, cum intrau, pe mama râzând... toate astea se întâmplau dimineața, când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii, atunci, în pragul iernii iminente și în voia vînturilor nemiloase, s-a născut puiul de lup: ființă mică și neajutorată, un boț rotund de blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și atunci a venit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în mijlocul evenimentelor, să vă dicteze exact ce să faceți și să vă părăsească, lăsîndu-vă incapabili de altă reacție, abia după ce criza s-a stins? ... Dacă da, atunci veți înțelege ce s-a petrecut cu Lupino la vederea puiului aflat în pragul pieirii. Nu și-a amintit, mai tîrziu, cum anume s-a aplecat înspre hăul nemilos; cum l-a apucat pe Dakota de după cap, cu dinții, așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
urmare a aplicării legii rurale din 1878. Este atestat documentar la 12 decembrie 1879 printr-un “prescript verbal” de Costache Corjescu, delegatul administrației domeniilor statului, prin care se amplasează vatra satului și moșia comunei Focuri pe fosta moșie a odăii “Praguri” ce aparținea comunei Belcești. Toponimul de “Praguri” derivă de la dealurile care cad “în trepte” spre Iazul Bulbucani (G. I. Lahovari- „Marele dicționar geografic”). Comuna nou înființată a fost numită Focuri, în amintirea sistemului de apărare împotriva invaziilor tătărăști, sistem reprezentat
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Este atestat documentar la 12 decembrie 1879 printr-un “prescript verbal” de Costache Corjescu, delegatul administrației domeniilor statului, prin care se amplasează vatra satului și moșia comunei Focuri pe fosta moșie a odăii “Praguri” ce aparținea comunei Belcești. Toponimul de “Praguri” derivă de la dealurile care cad “în trepte” spre Iazul Bulbucani (G. I. Lahovari- „Marele dicționar geografic”). Comuna nou înființată a fost numită Focuri, în amintirea sistemului de apărare împotriva invaziilor tătărăști, sistem reprezentat prin movile pe care se aprindeau focuri
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Această structură este influențată de evoluția natalității și mortalității, de factori sociali, istorici, socio-economici (asistență sanitară, educație, migrația populației) și de politica demografică Ăpronatalistă sau antinatalistă). Pentru analiza structurii populației pe grupe de vârstă se vor utiliza trei categorii, cu praguri de vârstă acceptate statistic : - grupa de populație tânără: 0-14 ani; - grupa de populație adultă: 15- 59 ani; - grupa de populație vârstnică: 60 ani și peste. Sora V și colab.( 1996) consideră că “... o populație în cadrul căreia efectivul grupei de 65
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
mișcare și transformare. Așa că să fim vigilenți, tovarăși, ca să nu ne ia prin surprindere dușmanul de clasă. În încheiere, îl felicit pe tovarășul Prisnea și propun să se cânte Internaționala.” (A cântat chiar și curierul redacției, un tovarăș aflat în prag de pensie, care nu a putut fi convins de nimeni că șeful său nu se numește Prisner, ci Prisnea. „Vrei să mă păcălești, adică eu nu știu cine's șefii la noi?!” El, sărmanul, nu înțelesese că a trecut moda numelor Pauker
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fiolă de algocalmin. Ce vis oribil. Auzi, n-are el magneziu! Doctorii ăștia sunt niște tâmpiți chiar și în vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la el cu ochii cârpiți de somn. Tu știi cât e ceasul? zise ea molfăind o bucățică de lămâie. — Cât e? — Cinci! De ce te-ai trezit așa devreme? Nu știu. Am visat urât. — Ce? Că n-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de un orgoliu nemăsurat. Aproape de finalul vieții, mulțumit de cele făcute și nemulțumit de cele nefăcute, curățat de cele ale tinereții, dedicat acelor lucruri pe care începi să le zărești când te apropii de ultimul și cel mai de seamă prag al existenței pământești, dăduse uitării doamna pasională cu ochii de culoarea argintului, atinsese deja acea zonă a liniștirii spirituale și cedase aparent în fața soției care nu înțelegea de ce ar trebui să nu aibă ce mânca în favoarea țăranilor. Și acestea se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
școlile. Ce de cărți ați mai scris... Ce de cărți... Dar, până una-alta, e bine, e bine și e frumos. Și ce-i frumos îi place și lui Dumnezeu. Eu însă de alta am venit să vă supăr în pragul dimineții. V-așteaptă cărțile pe masă? Știu, știu, nu stau mult. Nu vreau să vă supăr cu nimic. Plec de îndată ce mântuiesc cele pentru care am venit. Contele se mai relaxă și începu chiar, ca dovadă, să se legene iar în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat țeapăn și auster în roșu-închis, se dovedea în mod categoric cu mult mai arătos și mai incitant; ba, uneori, Melania îl simțea vibrând la unison pe el, scriitorul ei, iubitul ei, inegalabilul ei, în fond, Immanuel al
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ale orașului în tot acest timp, nu văzuse nimic și se trezise într-o zonă complet necunoscută. Nu-și amintea să mai fi văzut magazinele care o îmbiau cu tot felul de mărfuri, cu reclame insistente pentru a le trece pragul. Nici nu era de mirare la cât de rar ieșea ea din casă. Nu-i plăcea insistența reclamelor, o agasa chiar tot ce era prea mult. În fața magazinului de perdele, spre care o purtaseră pașii, era parcată o mașină albă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se mai detașase puțin de gândurile care o duceau mereu spre o încercare timidă de a descoperi identitatea bărbatului a cărui prezență avusese efectul unui uragan asupra ei. Își impuse să-l alunge de fiecare dată când îndrăznea să pășească pragul gândurilor ei, în încercarea de a scoate la lumină întrebările fără răspuns, sau altele noi. Își impusese să nu-l mai aștepte, dar asta nu-i ieșea niciodată. Sămânța aceea a speranței încolțea mereu, oricât de secetos ar fi fost
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
taină a vieții în tot universul. Dragi pământeni, ce-ar fi ca în tot ce faceți să prețuiți mai mult APA noastră cea de toate veacurile?! Fericiți fiind, toată lumea e a noastră. La supărare ni se îneacă toate corăbiile... Până-n prag de căsătorie și-n luna de miere dragoste și poezie; cu timpul, după ce apar ăia mici - griji și astenie... Ne asemănăm după vorbe (nu întotdeauna!) dar ne deosebim după fapte (întotdeauna!) Mâța blândă zgârie rău. Omul blând zgârie bine!... Mâța
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
le aplică vieții de azi, În veșnică schimbare. Adevărurile revelate cuprind lucruri cunoscute, dar și mai puțin cunoscute, și de aceea ne așteptăm la replicile celor ce refuză să caute adevărul și să Înțeleagă. Ignoranța Însă ne-a adus În pragul pieirii, și dacă nu vom depune toate eforturile pentru a o depăși, prin curajul de a accepta ceea ce ni se dezvăluie, treptat, În această perioadă de trecere de la o eră la alta, ar putea să ne coste dispariția ca civilizație
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste ?i dep?rtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine „substan?a gândului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine „substan?a gândului" ? i poezia „modul obi?nuit de expresie" (Zoe Dumitrescu Bu?ulenga) -, cel al „p?durii de argint", e suficient s? treci un prag, un hotar care desparte lumea fiinit?, real? de universul infinit al basmului, al vârstei de aur, cănd fiin?a uman? tr?ie?te „revelă?ia unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aram?, de departe vezi albind ?-auzi mândră gl? suire a p?durii de argint" . „Marea Trecere" este marcat? În planul expresiei poetice prin verbul la prezent indicativ „treci", iar pragul dintre cele dou? lumi cea a contingentului, În care omul e supus destinului, trecerii timpului ?i cea sacr?a basmului, a fericirii depline În care acesta „se poate retrage pentru a se reg?și [...] În plenitudinea fiin?ei ?i În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cea sacr?a basmului, a fericirii depline În care acesta „se poate retrage pentru a se reg?și [...] În plenitudinea fiin?ei ?i În miracolul universului" (Eugen Simion) este desemnat de imaginea metaforic? a „codrilor de aram?". Odat? trecut acest prag perceput că „limit?" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului poetic (v?zut că „infinitate non definit?", cum o nume?te Assunto), „z?ri dep?rtate", orizonturi nesfâr?ițe se Întrez?resc „de departe"; este spa?iul miraculos
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
EMMA: Da. Cum zici tu. CHARLES: Altădată te enervai cînd înjuram. EMMA: E dreptul tău. CHARLES: Mai du-te naibii (Iese și trîntește ușa dinspre celelalte încăperi; în același moment se aud bătăi în ușa de la intrare, Emma deschide; în prag Mefisto.) MEFISTO: Pot să intru? (Intră, e un slăbănog îmbrăcat în frac.) EMMA: Cine ești dumneata? MEFISTO (stă pe fotoliu, pune spada, aceeași din primele acte, lîngă el, acum se observă că este Ion din partea I și Toreadorul din partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
beneficia de reduceri sau ajutoare financiare sub formă de burse, dar, deja, ne situăm pe un segment îngust de acoperire reală. În același context, se cuvine amintită situația bolnavilor internați în spitalele din România care beneficiază de sume apropiate de pragul modic, alocate strict pentru tratament și masă. La polul opus al societății se află deținuții pentru care statul alocă sume considerabile în vederea acoperirii necesarului de cazare, hrană, utilități, îmbrăcăminte și medicamente. Ferească Dumnezeu pe oricine să ajungă acolo! Sunt și
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]