18,729 matches
-
manifestă, prin tăcere, față de nou-venit, Stella face o criză de nervi, spunându-i cuvinte jignitoare și devenind violentă. Această prozaică ceartă conjugală este relatată de Paul Dogaru, autorul romanului Singurătatea lupului (Alutus, Slatina, 2007), la persoana întâi, într-un stil prețios, chinuit-metaforic, asemănător cu mersul în pantofi prea strâmți: ‹ „N-ai elementara educație ! bălăbăneai tu lăbuțele peste teritoriul ochilor mei, apărându-ți specimenul și ăla culcușit în cochilia lașității, retras într-un ungher al bucătăriei. Iartă-l, dragă, te-ai adresat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cartea, autorul păstrează același ritm lent, didactic în derularea observațiilor sale previzibile - cu totul și cu totul previzibile - asupra vieții: „Vremea nu ne oferă numai zile însorite. Nici viața omului nu este alcătuită numai din zile tihnite și fericite.“ „Mai prețioasă decât averea materială a omului este bogăția spirituală și sufletească.“ ‹ „Stările tensionate din viața de familie pot fi atenuate și stinse mai ușor înainte de a lua amploare“ etc. Din cauza acestui stil ticăit-sfătos, se creează impresia că lectura nu se va
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-ți zgândără simțirea, / scrutând viciul abitirea.“ Ea traduce fiecare enunț din limba română firească într-o limbă română complicată inutil, cu pretenții de intelectualizare, crezând că astfel face poezie. Nu face. Ceea ce rezultă seamănă cu modul de a vorbi al „prețioaselor ridicole“ satirizate de Molière. Volumul său de Rondeluri (MJM, Craiova, 2001) este în întregime atins - și compromis - de această manie a exprimării sofisticate, care, în loc să impună respect, cum speră probabil autoarea, provoacă mai curând râsul. ‹ Iată și alte exemple de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Rondeluri (MJM, Craiova, 2001) este în întregime atins - și compromis - de această manie a exprimării sofisticate, care, în loc să impună respect, cum speră probabil autoarea, provoacă mai curând râsul. ‹ Iată și alte exemple de „traducere“ din limba română în limba română prețioasă: (Oamenii de joasă condiție, needucați, ocupă azi poziții înalte în societate.) „Onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia, / surclasează plasamentu’ / și intră-n forță pe centru. Cioplind așii-n mânecă, / stridențele-adulmecă / onor’ - ea - mitocănia, / renegând periferia.“ (Democrația este adeseori invocată pentru justificarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiecare poem are alături traducerea lui în engleză, ca să poată fi citit de cât mai mulți locuitori ai planetei. Din nefericire, tot acest fast tipografic și bibliografic nu reușește să înnobileze versurile propriu-zise, iremediabil banale. Valentin Marica cultivă un stil prețios și sibilinic, recurge la tot felul de poetizări exterioare, dar nu are cu adevărat ceva de spus. Face gesticulația unui poet fără să creeze poezie. Se declară pe sine îmbătat de frumusețe, însă nu poate să și transmită presupusa stare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de trup, / târcolind soartă după soartă“; „Harfele și lirele / mimetesc confuzul. / Cinelele pun capace. / Timpănesc timpanele“ etc. Cartea are și o prefață la fel de greu inteligibilă, semnată de Viorica Răduță. Prefațatoarea scrie cu mai multă siguranță decât poetul, dar din cauza stilului prețios se încurcă în cele din urmă în propria ei retorică, agasându-l sau amuzându-l pe cititor (în funcție de starea de spirit a acestuia): „Ca un minotaur care se învinge, poetul trece prin schiță învățături către un locutor - eul, embrion în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ori are impresia că privirile lor se întîlnesc, salută respectos, zîmbind cu gura pînă la urechi. Cum Rodion nu răspunde, roșcovanul se pregătește de o nouă încercare. Siguraticul client din separeu lasă inima să-i sîngereze și alcoolul îi făcea prețiosul lichid al vieții să fie mai fluid, să curgă mai abundent. Că ar putea să moară? Ei, și ce? moartea i-ar reda liniștea pierdută. Ce liniște poate aduce moartea? Ce stupizenie! Liniștea trebuie s-o simți, s-o trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că la mijloc este pedeapsa divină. O întrebare însă persista ca o obsesie. Cui a adus vreun folos? Deși a fost impecabil restaurată, deși a intrat în colecția celui mai mare tăinuitor de obiecte furate, nimănui nu i-a folosit prețioasa icoană a satului. Nici în sat nu făcea decît să întărească credința lăsată de strămoșii noștri. Cît despre minuni, eu unul nu cred. Cu siguranță că și Mercedesul său a auzit și, supărat tare, a făcut o pană. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
blestemul popii a căzut pe hoț. Simion jr. regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun. Își amintește spusele preotului din sat: Nu sînt pietre veritabile. Dacă ar fi, ar trebui păzită cu o armată. Simion zîmbește. Un cal, priponit la marginea șoselei, își face vînt să treacă pe cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
izbește în plin la 140 km/h. Simion se trezește la spital cu tot felul de sîrme și furtunașe, flacoane pe stative și picurătoare. V-ați revenit? întreabă sora. Ați aiurit tot timpul. Ce spuneam? Icoane Făcătoare de Minuni, pietre prețioase, morți, oameni care cred în minuni... o mulțime de vorbe fără noimă. Sînt rău tare? Coloana. S-a rupt prin dreptul buricului. Deci... Da. Dar bine că ați scăpat. Simion tace un timp și apoi șoptește abia auzit: Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în căutare de alți chilipirgii. Of, candidații ăștia! În bodega "La calul sur" din comuna Cărbunari erau vreo 12 clienți, dintre care doar unul stătea cu o halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vederii unui mascul. Dacă dai în mintea prostului și îndesești vizitele pe aleea, proprietate privată, atunci te poți trezi doar după ce ai primit un par în moalele capului. Pe măsură ce-ți revii, vei constata că și alte părți ale prețiosului tău trup au ceva stricăciuni cauzate de par. Tocmai acest amănunt nu-l cunoștea amicul lui Frasin, tovarăș de afaceri, care spera și într-o tovărășie și... mă rog, înțelegeți domniile voastre. Botgros ăsta, adică amicul lui Frasin, se lăuda că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe musculatura sa și, colac peste pupăză, știa prea bine că ăștia nu glumesc. Animal, da? Dar animalul ăsta o să-ți măsoare intestinele cu bățul ăsta! Jianu a observat că piticul avea un ciomag, gata pregătit să facă prăpăd în prețioasa sa osatură. Situația era gravă, extrem de gravă, se impuneau soluții fulger. Așa se face că omulețul a primit un pumn în cap, fără a mai realiza proveniența și, devenind moale, i-a cedat ciomagul lui Ilarion. Cu un start reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și familia... Vor sta la noi, nu-i o problemă. Monica trăia o adevărată frenezie înaintea renumitului bal, care avea un scop caritabil. Rochia era superbă, machiajul o adevărată operă de artă și ploșnița... se plimba cu distincție, etalîndu-și pietrele prețioase. Toate femeile, frumoase rău și ele, au rămas cu gurile căscate, numai că nu se dădeau de gol și le țineau închise (adică gurile). Cu coada ochilor priveau mica spurcăciune împopoțonată cu măiestrie de mexican. Bărbații erau mai interesați de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spune bățos Adrian Lupu. Femeia pleacă grăbită și Lupu privește mîndru la ceilalți, spunînd parcă: Vedeți ce-mi știe de frică? Gheorghe Bulhac în acest timp cosea otava și apoi, cu grebla de fier cu cinci colți, aduna în grămăjoare prețioasa hrană pentru animale. Își aducea aminte ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așteptau să se uite cui a fost împrumutată de către mama. Ți-ai găsit să uite mama! După ce a făcut comanda Celui de Sus "să-i ardă focul" și "să-i mănînce iadul", a trimis portărelul, adică pe mine, să aducă prețioasa ustensilă. Aveam cu mine un ciomag acătării pentru a speria potăile care îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la un capăt la celălalt, pentru jocul inteligent al analogiilor și unda de ironie amară în care se răscumpără însuși gestul dedicator. Cartea, spune autorul, e fără podoabe encomiastice, fără ficțiune; prețul ei e noutatea conținutului practic. Nici un dar mai prețios decît ceva util. Principele e cea mai veche, mai sistematică și mai durabilă carte de antropologie politică, Are toate atributele unui text clasic. Sau poate e chiar textul care clasicizează acest tip de carte de teorie a succesului în conducerea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acum Măriei Voastre. Și cu toate că ea îmi pare nedemnă de a vă fi înfățișată, sînt totuși pe deplin încredințat că, în nobila Voastră bunătate, această operă vă va fi plăcută, considerînd că nu v-aș putea dărui un lucru mai prețios decît acela de a vă face cu putință să înțelegeți, într-un timp foarte scurt, tot ceea ce eu n-am reușit să cunosc decît într-un lung șir de ani și cu multe osteneli și primejdii pe care le-am
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
disprețuit; iată ce ar spune un rentier. Dar astfel trebuie să vorbească, oare, un om care dorește să dea lecții principilor? CAPITOLUL XVII [Despre cruzime și clemență; și dacă este mai bine să fii iubit decît temut] Comoara cea mai prețioasă care este încredințată suveranilor este viața supușilor lor. Funcția le dă puterea de a condamna la moarte sau de a-i ierta pe vinovați; ei sînt arbitrii supremi ai justiției. Cei care sînt buni suverani văd în această putere, atît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cheamă un alt principe să guverneze; cred că principele trebuie să răspundă întru totul încrederii care i se manifestă și că, dacă el n-ar face-o, în această ocazie, față de cei care i-au încredințat ce aveau ei mai prețios, aceasta ar fi trăsătura cea mai nedemnă a unei ingratitudini ce nu va întîrzia să-i vestejească memoria. William, prinț de Orania, a acordat, pînă la sfîrșitul vieții, prietenia și încrederea lui celor care-i puseseră în mîini conducerea Angliei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
variate și diverse. Astfel, s--au putut invoca multiple motive "specific franceze" greu de ierarhizat, dar din care probabil fiecare a jucat un rol mai mult sau mai puțin important în reducerea precoce a fertilității. Să amintim în mod special "prefeminismul" prețioaselor 2 din secolul al XVII-lea (transformarea mentalităților și atitudinilor feminine), individualismul filosofic, politic și economic care s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea (pretenția individului de a-și stăpâni propriul destin și propria sa descendență), diversele opțiuni juridice
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
au privit Între ei, l-au arătat meșterilor de pendule, au ridicat din umeri. Nu se putea citi nimic. Nici Floare, neștiutoare de carte, nu se dumirise din ce fel de hîrtie Își făcuse dop la sticla cu atît de prețioasa apă de băut În Întunericul și sub urletele furtunii de pe mare. Umezită, cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă cu el, Iuda merge la arhierei din proprie inițiativă, ca în Marcu, dar, contrar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie să ofere o explicație inedită gestului făcut de Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică oarecum în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]