2,626 matches
-
vrea să treacă p-aici. Vino să ne iei și facem o plimbare pân-la lac să căutăm crabi. Ehe! Zău că s’teți norocoși cu o damă de companie ca mine. Aveți mare nevoie, mai ales când îi Claude prin preajmă. Santa mai flecări așa, cu o voce și mai răgușită ca de obicei, apoi închise telefonul. — Despre ce naiba trăncănește codoașa aia bătrână când vorbește cu tine? întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și Bumper, au ieșit din mulțimea oprită în dreptul barului și l-au atacat. Au fost și ele ridicate. Ignatius Jacques Reilly a fost transportat la un spital pentru a fi tratat în urma șocului. — Ghinionul nostru să fie un fotograf prin preajmă, care stătea ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu c-așa ceva avea să se-ntâmple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cetățean american. Curând deveni o adeptă atât de înfocată a limbii engleze, încât s-a transformat în tranzlatorul familiei. Tatăl ei lucra ca mecanic-șef pentru Volvo, chiar dacă nu a fost vorbitor de engleză mult timp; când Jolanta era prin preajmă, păstra o foaie de hârtie pentru momentul când trebuia să vorbească sau să scrie ceva important. Era un om harnic și inteligent și își dovedise curajul în momentul când își luase familia și venise într-o țară necunoscută. Treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o sută de acri cunoscuți sub numele de Solana Canyon reprezentau un triumf al marketingului. Cu numai câteva decenii înainte, regiunea era cunoscută sub numele ei original, Hellhole Palms. Era o regiune plată, plină de bolovani, fără nici un canion în preajmă. Astfel, Solana Canyon nu avea nici un canion și avea extrem de puțin de-a face cu orașul Solana Beach, de pe litoral. Pur și simplu, numele acela avusese o rezonanță mai bună decât alte opțiuni, printre care se număraseră: Angel Springs, Zen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se aștepta să-l nimerească pe nenorocitul ăla mic de la distanța aceea, dar trebuia să facă ceva. Maimuța o luă la fugă, intră după un zid și dispăru. Vasco îl urmări. Era toaleta pentru femei. Dar nu era nimeni în preajmă. Luminile din baie erau stinse. Putea să vadă bazinul, în dreapta, dar nu era nimeni acolo. Deci nu era nimeni în baie, cu excepția maimuței. Ridică arma și înaintă. Clic-clac! Îngheță. Cunoștea sunetul unei carabine cu dublă acțiune. Niciodată nu intri într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În cele din urmă ai devenit deopotrivă narcisist și nesigur pe tine, spusese ea. Oare lucrurile ar fi putut sta altfel Între Zeliha și el? De ce se simțise atât de respins și de lipsit de iubire cu atâtea surori prin preajmă și o mamă care Îl iubea la nebunie alături? Zeliha Își bătuse Întotdeauna joc de Mustafa, iar mama sa Îl admirase Întotdeauna. Nu voia decât să fie un om obișnuit, bun și totodată supus greșelii. Singurele lucruri de care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
casă plină de femei, unde toți te copleșesc cu atâta iubire că ajung să te sufoce În cele din urmă cu iubirea lor; o casă În care tu, ca singur copil, trebuie să fii mai matur decât toți adulții din preajmă. Le sunt recunoscătoare că m-au trimis la o școală de primă mână și că mi s-a dat probabil cea mai bună educație posibilă din țara asta. Însă problema e că vor să devin tot ceea ce ele nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a familiei, Înțelegi. Rebela luptătoare care a dat naștere unui copil din flori. Un petrolier rusesc a trecut prin apropiere, trimițând valuri mici spre țărm. Era un vas mare care transporta petrol. — Am observat că nu era nici un tată prin preajmă, Însă m-am gândit că poate a murit sau mai știu eu ce altceva, s-a bâlbâit Armanoush. Îmi pare rău. — Îți pare rău că tatăl meu nu e mort, a chicotit Asya. A aruncat o privire rapidă spre Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sub forma EI. EA se abătea asupra lui oriunde, În orice moment al zilei. În baie, În pivniță, În toaletă sub cearșaf, În living și uneori, când se strecura În camera surorii lui mai mici, atunci când ea nu era prin preajmă, În patul ei, pe scaunul ei, lângă biroul ei... Ca un patriarh capricios EA cerea supunere absolută. Oricât de mult s-ar fi supus, Mustafa nu-și folosea niciodată mâna dreaptă. Mâna dreaptă era rezervată lucrurilor curate, curate și sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
arate interesat de prezența ta. După cincisprezece ani de muncă, o echipă de cercetători a tras concluzia că nu poți niciodată să știi dinainte ce va face un rechin. Dar ceea ce Îți salvează viața, cu rechini sau fără rechini În preajmă, se gîndea François Weyergraf - Întru totul de acord cu Fridjof Nansen și cu Alain Bombard - e să nu Îți fie niciodată frică. Nu ținea să le Împărtășească prietenilor săi că avea impresia că suferă zi după zi un supliciu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
multe ori. În plus, simt că nu iar păsa prea mult dacă nu ne-am mai vedea vreodată... de altfel, și-așa nu prea avem de-a face pentru că ei îi convine să fie singură și independentă, fără altcineva prin preajmă... și știu că n-ar vrea ca eu să mă gîndesc la viitorul meu și s-o includ în peisajul acestui viitor, sau măcar să sper că ar fi ceva frumos între noi, ceva adevărat și deosebit... Poate că n-ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
închis pe care scria PATOLOGIE. § În încăperea largă, cu mese de lucru înalte așezate de-a lungul pereților, mirosul de formol era izbitor. Virginski se aștepta să vadă cadavre și părți anatomice peste tot locul, însă, dacă erau vreunele prin preajmă, acestea erau ascunse bine. Printre borcane și sticle de tot felul, vase de diferite mărimi și eprubete rânduite pe suporturi din lemn, suprafețele de lucru și instrumentele străluceau. Bărbați în halate albe își făceau de lucru la microscoapele aflate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să taci. Sam părea jignit. — Nu am chef de asta acum, Îi explică ea. Am alte lucruri pe cap. Nu vreau să Încep o relație, nu vreau nici măcar Întâlniri. După cum vezi, sunt ocupată cu Împachetatul. Nu e nici un bărbat prin preajmă. Ar fi minunat dac-ai putea să mă lași În pace. Se opri lângă ușă, demnă, așteptându-l să plece. Dar lui Sam nici nu-i trecea prin cap s-o ia din loc. Făcu slalom printre cutii, se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spuse Kitty. Cu mult timp În urmă. Sau așa mi se pare. — Copii? sondă el din nou terenul. — Nu. — De ce? Nu vă plac copiii? — Nu prea mă omor după ei... sunt supărători și obositori când Îți stau prea mult În preajmă. Mai ales dacă nu sunt ai tăi. — Deci nu vă doriți copii? continuă el. — Poate, Într-o bună zi. Dar nu am simțit nevoia până acum. — De ce? Întrebă David. — Să Îți dorești un copil cu un bărbat e o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desert Rose se uită la ea nedumerită, de parcă prietena ei s-ar fi Îmbolnăvit subit. Dacă vine, totuși, la petrecerea de la Viceroy, cere-i patruzeci de dolari pentru catalog și dă-i asistentei lui Charlie, când e și el prin preajmă. La scurt timp după aceea, tot grupul se strânse În fața rulotei, pregătindu-se pentru Încheierea serii. — Sunteți gata să mergem la Viceroy? Întrebă Pedro foarte jovial, adunându-i pe toți În jurul lui. Apoi observă expresia ciudată de pe fața lui Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui. Apoi observă expresia ciudată de pe fața lui Desert Rose. — Ce puneți la cale, doamnă? Întrebă el misterios. Kitty era sigură ca Desert Rose nu i-ar fi spus lui Pedro, cel puțin nu și dacă nu era Charlie prin preajmă. Dar artista se uită În spatele spaniolului, Îi văzu pe Charlie, pe Tracy Lee și pe Patrick venind dinspre sala mare de expoziții și nu se mai putu abține. Hei, am știri proaspete! Kitty s-a Îndrăgostit de-un tip Însurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unei confruntări finale. Trebuie să-i spun că s-a terminat. Trebuie să-i spun că nu se poate să mă trateze ca pe-un nimic sau ca pe fosta lui soție. Îmi spunea că nu și-o dorea prin preajmă când mergea la târguri de artă, ei bine, eu nu sunt nevastă-sa, o să-i spun cum stau lucrurile. Kitty se Întoarse În rulotă să-și facă bagajul, transportată În al nouălea cer de gândul că va scăpa de Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înțeles oarecum bine, de care i-ar fi plăcut oarecum la pat și pe care ar fi ajuns să-l iubească oarecum, așa cum Începi să te atașezi de un cățel, pentru că se face plăcut și pentru că e tot timpul În preajmă. Matthew era un tip dinamic, Îți puteai da seama că depresiile nu aveau loc În viața lui. Nu era genul care mergea la psiholog de două ori pe săptămână sau care cerea sfaturi tuturor. Era deschis, nu-l măcinau Îndoielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în atelier. În zadar m-am rugat și i-am promis că mă las de băutură. N-a vrut să audă. A preferat să-și agraveze boala de piept luptându-se singur cu crucile decât să-i mai stau în preajmă. L-am înjurat și l-am lăsat să se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după ce-și obținuse postul în cortul de tuareg al Bătrânului sau că Bătrânul ar fi trebuit să dea un exemplu convingător pentru ideile lui, să se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bar și să beau. Nici eu, recunoscu muzicianul, așezîndu-se lîngă ea, dar cel puțin eu am instrumentele. CÎnd mă opresc din afaceri, mai trag cîte o cîntare. Începură să-și compare tatuajele și discuția deveni de neauzit. — Nici un pesimist prin preajmă, Îi șoptește Wakefield lui Ivan, ăștia au viitorul În față: să stea la bar și să pilească și să socoată ce parte a corpului să-și mai găurească. — Între timp, pot să se și Îndrăgostească, ca și mine. SÎnt nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate au fost lipite peste fantenziile lui ca niște etichete și imaginația a Început să se simtă stingherită. Iar acum era ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se Întindea, nemișcat ca un leș, sub patul părinților lui, ca să asculte adevăratele lor gînduri. Conversația lor era atît de diferită cînd erau singuri. CÎnd Își vorbeau În fața lui Wakefield suna oarecum fals. Și cînd erau alți oameni mari prin preajmă, nu vorbeau deloc unul cu altul. Sau cu Wakefield. Părinții lui erau turiști de weekend. Mergeau cu mașina În varii orașe de provincie, ca să viziteze biserici sau tribunale. În orașele mai mari, mergeau la muzee. MÎncau la restaurante ieftine. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Pan, care Își iubește toate numele, inclusiv pe acelea de Satan, Lucifer, Orfeu, Belzebut, cel Rău și orice altceva ce au mai scornit oamenii, se vede În ziua de azi rămas fără lucru. Poate că Dumnezeu nu mai este prin preajmă, dar trepădușii care lucrează În numele Lui se Înghesuie la toate punctele de ieșire ale libertății, blocînd trecerile către lumile imaginare, către bunul plac, către reverie, către sălbăticie, către joc, chiar către propria carne, ba chiar către moarte, dacă vă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]