2,087 matches
-
personajul chaplinian o experimenta, la rândul său. Mecanizarea și automatizarea sunt zeii la care se închină această Americă caricaturală a domnului Pump. Chiar și moartea sa este grăbită de religia eficienței. Zelul său de a crește viteza mașinii sale îi precipită accidentul și moartea. Îi va fi dat acestui credincios al religiei fordiste să lase în urma sa testamentul ce schimbă viața lui Jo, Zette și Jocko, ca și întregii lor familii. Clauza lui Pump este lipsită de orice echivoc - suma de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aruncă În față Bikinski, devenind din ce În ce mai arțăgos... Privindu-l, Noimann se gândi să intervină cu o glumă, aplanând pe moment conflictul ce părea gata-gata să izbucnească Între cei doi comeseni ai săi. Satanovski Îi făcu Însă semn să nu se precipite. De altfel, inginerul părea destul de binedispus. Nici un semn de nervozitate nu se putea citi pe chipul lui masiv, cioplit parcă din stâncă... „Mă și mir”, replică el, adresându-se pictorului, „că, venind vorba de mine, ați pomenit de suflet...” Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În geamuri. Compartimentele se lungiseră. Părea acum că trec două sau chiar trei trenuri unul lângă altul, adăpostind Înăuntrul lor aceleași scaune și aceiași călători, multiplicați la infinit. Alergând pe coridor, Noimann dădu peste conductorul de tren și se scotoci precipitat după bilet. Își aduse aminte Însă că, prinzând trenul În grabă, uitase să-și mai cumpere bilet. Conductorul Îi făcu semn să nu se agite. Noimann se grăbi să-și ducă mâna dreaptă la portofel; conductorul Îl liniști din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit artileristic atunci cînd s-au precipitat, din Înălțimi, niște opere complete ale lui Blasco Ibáñez, cu coperte tari. Bernarda și cu mine ne-am ridicat privirile, tresărind. Fermín aluneca pe scări În jos ca un trapezist, cu zîmbetul florentin Întipărit pe chip și cu ochii impregnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Află că agerimea razei de Lună este graba de o clipă în care ea străbate întinderea de la Marea Stăpână a nopții până la Pământul cel binecuvântat. Îmbătat de înțelesul concentrat, de revelația surprinzătoare, de savoarea misterioasă a concisei balade, Profesorul se precipită spre o tufă de ghimpe din marginea luminișului cu arborele-candelabru de argint. Smulse dintr-un ram țepos un spin ascuțit și lung și împinse cu hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de radical în podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vârful penisului. Cum era posibil ca acest organ care-mi provoca atâta plăcere să fie al meu? mă gândeam eu În timp ce acceleram mișcarea de du-te-vino. Valul de plăcere se apropie de momentul ejaculării, apoi se retrase de parcă nu voia să precipite lucrurile. Aveam impresia că de-a lungul membranei mucoase a vaginului lui Akemi niște mâini micuțe, ca de pitici sau de bebeluși minusculi care nu puteau fi văzuți decât la microscopul electronic, Îmi frecau vârful penisului, surâzând. Am fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași de o forță irezistibilă și cad secerați. Din gară se vede deodată apărând un fel de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne repezeam la fântână
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și tăios. Eleonora se sculă și se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit aceiași pași făcând drumul înapoi. Mai grăbiți însă. S-a precipitat din sala de așteptare pe peron, strigând aproape: ― Astea nu sânt glume. ― Nu înțeleg, am zis nedumerit. ― Ei, nu-nțelegi, mă repezi ea. Sânt lucruri cu care nu se glumește. Și cum o priveam mai departe la fel de nedumerit, a continuat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mai fac o verificare. Mi-am așezat talpa piciorului stâng pe una din urmele cu semn. Se potrivea perfect. Ce trebuia să cred? În clipa aceea am auzit-o pe Eleonora strigînd: ― Plaja! M-am întors și m-am precipitat pe urmele ei. După câțiva pași am văzut nălucind printre arțari o mare pată gălbuie, arsă de soare. Probabil, asta văzuse și Eleonora. M-am agățat într-un mărăcine, dar n-aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
slujbă sau dintr-o cameră mortuară după o vizită, femeile strângându-și rochiile și ieșind cu capul plecat, bărbații conducându-le și ținându-le de cot, ferindu-le să se lovească de strapontine. Dar, încetul cu încetul, mișcarea s-a precipitat, șoaptele au devenit exclamații și mulțimea a început să curgă spre ieșiri și s-a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atât de nostimă. —În New York, petrecerile nu sunt nostime. Sunt curat război, răspunse Julie deschizând ușa și apărând îmbrăcată din nou în Chanelul ei ucigător. Davide, dă-mi un Xanax. Iau întotdeauna un tranchilizant înainte de o primă întâlnire. Davide se precipită spre geanta cu farduri, plină cu medicamente de tot felul, special pentru ocazii de acest gen, și scoase un pachețel. Julie desfăcu ambalajul și înghiți o pastiluță bleu, o armă foarte modernă pentru războiul ce ne aștepta, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lume, o sală de tuns și o sală de vopsit, locul unde ne făceam veacul eu și Julie. Oriunde te uiți, vezi doar oglinzi, măsuțe de fardat și separeuri pentru manichiură și pedichiură. Cosmeticiene îmbrăcate în bluze lila asortate se precipită de colo-colo servindu-te cu café frappé și înghețată de mere. Au până și o persoană - Cherylee - specializată în pensatul sprâncenelor, care, de fapt, a devenit o meserie de sine stătătoare. Întregul interior e zugrăvit în lila și de la ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcut cadou inimioarele astea. Lara împietrise. Făcuse o mutră acră de tot. Asta i se întâmplă zilnic. Vorbi cu o voce joasă, pătimașă: —Dar eu sunt clienta lor privată favorită! Gata, plec! spuse aruncând șervetul. Își înșfăcă mobilul și se precipită furioasă spre ușa restaurantului. Trebuie să fi fost très traumatizată, pentru că a uitat să-și ia poșeta Kelly cu monogramă, o poșetă pentru care a fost, mai bine de patru ani și jumătate, pe lista de așteptare la Hermès. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe masă cu zgomot șervețelul și pufni indignată. Apoi anunță: —Sally, Amanda, Lala, Kimberley, plec! În timp ce Julie se precipita spre ieșire, toate cele patru fete se ridicară și părăsiră la rândul lor masa. Șușoteala din încăpere încetă brusc. Toți ochii erau îndreptați spre Julie. Ajungând la ușă, se întoarse și, uitându-se țintă la mine, îmi spuse: Apropo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
văd că Guy este cel care mă sună. Trag aer în piept adânc, apoi apăs pe OK. — Bună, Guy. Fac eforturi să par stăpână pe mine, dar glasul îmi iese pierit și speriat. — Samantha ? Tu ești ? Vocea lui Guy se precipită, ca un torent care se revarsă. Unde naiba ești ? De ce nu ești aici ? Nu mi-ai primit e-mail-urile ? — N-am Black Berry-ul la mine, spun, luată ca din oală. De ce n-ai sunat ? — Am sunat ! Dar n-ai răspuns. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorba de încredere, când puterea de a decide e în mâinile altora, când nu le poți influența judecata, nu-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
căsătorit cu fiica lui Alp Arslan. Dar nimeni nu se lasă Înșelat de aceste Înțelegeri. De când a aflat despre victoria socrului său asupra creștinilor, stăpânitorul Samarkandului se teme de toate relele de pe lume pentru cetatea sa. Nu greșește, evenimentele se precipită. Două sute de mii de călăreți selgiucizi se pregătesc să treacă „fluviul“, cel care se chema pe atunci Djayhun, pe care anticii Îl numeau Oxus și care avea să devină Amu-Daria. Va fi nevoie de douăzeci de zile pentru ca și ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noastră, la bordul bărcilor pe care le Închiriaseră, și, slujindu-se de megafoane, ne adresau În gura mare Întrebări la care unii pasageri se străduiau să răspundă, cu mâinile făcute pâlnie la gură. De Îndată ce Carpathia a acostat, alți ziariști se precipitară spre cei salvați, Încercând, fiecare, să ghicească cine putea să le istorisească faptele cele mai veridice sau mai senzaționale. Un foarte tânăr redactor de la Evening Sun mă alese pe mine. Se interesa mai ales de comportamentul căpitanului Smith și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea și pun telefonul jos. Până la urmă, nu am nici un test video. Până la urmă, nu mă vor. Și mi‑am cumpărat haine noi și tot restul. O, Doamne. O, Doamne. Respirația mi se precipită și, preț de o clipă îngrozitoare, simt că îmi vine să plâng. Dar atunci mă gândesc la mama și mă forțez să ridic capul. N‑am să‑mi permit să mă prăbușesc. Am să fiu puternică și optimistă. HLBC nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
te duci? — Am zis ce‑am avut de zis. Acum trebuie să prind avionul. — Dar nu poți să pleci acum! N‑am terminat! — Eu am terminat, zic și‑mi iau geanta. — Dar ni s‑au înroșit liniile telefonice! zice Zelda, precipitându‑se spre mine. Ni s‑a blocat centrala! Și toți cei care sună spun... Mă privește de parcă nu m‑ar fi văzut în viața ei. Zău, habar n‑am avut. Cine s‑ar fi gândit... — Trebuie să plec, Zelda. — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑i caut rochie pentru diseară, s‑o sun pe doamna Farlow și să văd pe unde or fi tricotajele alea pe care i le‑am promis lui Janey van Hassalt. Fiecare zi e e o nebunie totală; toți se precipită. Dar, cumva, cu cât sunt mai ocupată, cu cât mai multe provocări îmi sunt aruncate, cu atât iubesc locul ăsta mai mult. — Apropo, zice Lalla. Sora mea - cea despre care ai zis că ar trebui să poarte cărămiziu... — A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca o reptilă prin conducta de ventilație de doisprezece centimetri. Cotul era toarte periculos. Arma, greoaie și inflexibilă, nu-i prea era de folos. Respirând greu, se opri din nou și cugetă. ― Ripley! Ea tresări la auzul glasului și se precipită spre intercom. ― Sunt aici. Te aud clar. S-a-ntâmplat ceva? Pari... Dar se opri la timp. Puteau să pară altminteri decât nervos? ― Merge, zise el. Cam ostenit. Mi-am pierdut forma. Prea multe săptămâni în hipersomn. La trezire tonusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cel exterior a sărit. ― Deci a reușit treaba. Și Parker? ― Nu știu. Nu obțin nici un răspuns de la el. Dacă a mers, acum ar trebui să urle în microfon. (Se hotărî:) Cobor să văd. Preia comenzile. Își părăsi locul și se precipită spre puntea B. În graba ci, era să cadă de două, trei ori. Reuși totuși să-și păstreze echilibrul și să-și continue cursa nebună. Ca printr-o minune, creatura nu-i domina gândurile în acest timp, iar Parker, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în așteptarea unui stăpân care să le arate ce aveau de făcut. Prin puzderia de cadrane, se afla tabloul de control, deosebit, de culoare roșie. Îl parcurse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]