3,745 matches
-
a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună și să clarifice chestiunile cele mai dificile, să se apropie de sufletul ascultătorilor și să vorbească la fel ca un om obișnuit”; iar Quacquarelli observă că prin predicile sale Augustin „face să se nască între el și acultători o simpatie reciprocă. îi place să vorbească nu pentru că e încîntat de cuvintele rostite, pe care totuși le înlănțuie armonios, ci pentru conceptele pe care acestea trebuie să le exprime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
între el și acultători o simpatie reciprocă. îi place să vorbească nu pentru că e încîntat de cuvintele rostite, pe care totuși le înlănțuie armonios, ci pentru conceptele pe care acestea trebuie să le exprime, pentru lucrurile ce trebuie comunicate”. Așadar, predicile sînt foarte diferite, în funcție de persoanele cărora le erau adresate și în funcție de moment; instrumentul principal de comunicare cu oamenii simpli, crede Augustin, trebuie să fie limpezimea, chiar dacă acest lucru presupune, dacă ocazia o impune, folosirea limbii de zi cu zi. într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștină, unde spune că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să le placă acestora și să-i instruiască; însă este și rezultatul unei neîntrerupte activități de propovăduire în sînul comunității. în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv pe probleme de etică practică; chiar dacă într-un stil diferit, aici sînt propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filozofiei augustiniene, care sînt apoi discutate cu metode mai științifice în alte opere (de exemplu, în aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dreptate amîndoi: înțelege ca să crezi, și crede pentru a înțelege; încearcă să mă înțelegi pe mine acum cînd îți vorbesc, și crede, pentru a mă înțelege, în cuvîntul lui Dumnezeu” (cf. Serm. 43, 7). Nu lipsesc așadar motivele profunde din predicile ținute în fața poporului: s-a constatat că acestea, compuse între 392 și 418, constituie un fel de text paralel cu cel al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe dintre temele prezente acolo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compuse între 392 și 418, constituie un fel de text paralel cu cel al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe dintre temele prezente acolo, însă într-o formă diferită. O dată rostite, aceste predici au fost păstrate și reunite în funcție de subiecte, astfel încît să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre Epistola întîi a Sfîntului Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 412, pentru că ating multe dintre temele prezente acolo, însă într-o formă diferită. O dată rostite, aceste predici au fost păstrate și reunite în funcție de subiecte, astfel încît să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre Epistola întîi a Sfîntului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului ioaneic sînt foarte importante pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o formă diferită. O dată rostite, aceste predici au fost păstrate și reunite în funcție de subiecte, astfel încît să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre Epistola întîi a Sfîntului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului ioaneic sînt foarte importante pentru modul cum Augustin aprofundează doctrina iubirii lui Dumnezeu și a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre Epistola întîi a Sfîntului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din lipsă de spațiu. Predicile dedicate textului ioaneic sînt foarte importante pentru modul cum Augustin aprofundează doctrina iubirii lui Dumnezeu și a lui Cristos ca mijlocitor între Dumnezeu și om. Crucea lui Cristos este simbolul umilinței care se opune trufiei filozofilor, dar și unicul instrument
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
filozofilor, dar și unicul instrument care ne permite să parcurgem drumul pînă la Dumnezeu. (Firește, chiar dacă le-am menționat în acest context pentru a respecta criteriul contiguității de conținut, aceste omilii au un loc bine stabilit în activitatea lui Augustin: predicile despre Evanghelie și cele referitoare la epistolele lui Ioan datează din anii 414-416.) Bibliografie. Ediții: BA 71-72-73A/B, 1969-1988 (In Iohannem Tractatus: M.F. Berrouard); SChr 75, 19944 (I Epitre de S. Jean: P. Agaesse); 116, 1966 (Sermons pour la Pîque
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Su i Santi, intr. A. Quacquarelli, trad. it., note și index M. Recchia); 34, 1989 (Discorsi: Su argomenti vari, trad. it. și note V. Paronetto, A.M. Quartiroli); Agostino, Amore assoluto e „terza navigazione”. Commento alla Prima Lettera di Giovanni, zece predici. Commento al Vangelo di Giovanni, a doua predică. Intr., trad., note și aparat critic G. Reale, cu textul în latină la început, Rusconi, Milano, 1994. Studii: Ch. Mohrmann, Die altchristliche Sondersprache in den Sermones des hl. Augustin, Dekkers & van de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
note și index M. Recchia); 34, 1989 (Discorsi: Su argomenti vari, trad. it. și note V. Paronetto, A.M. Quartiroli); Agostino, Amore assoluto e „terza navigazione”. Commento alla Prima Lettera di Giovanni, zece predici. Commento al Vangelo di Giovanni, a doua predică. Intr., trad., note și aparat critic G. Reale, cu textul în latină la început, Rusconi, Milano, 1994. Studii: Ch. Mohrmann, Die altchristliche Sondersprache in den Sermones des hl. Augustin, Dekkers & van de Vegt, Nijmegen, 1932 și retipărit Hakkert, Amsterdam, 1965
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
confutație. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă de Pelagius, ca posibilitate de a nu păcătui dăruită de Dumnezeu omului prin liberul arbitru sau prin lege, care indică binele ce trebuie făcut și răul ce trebuie evitat. Apoi, pentru că predicile lui Celestius avuseseră succes în Sicilia, el răspîndind acolo, printre alte doctrine, și pe aceea conform căreia copilul mort nebotezat nu poate fi osîndit, iar cei bogați, dacă nu renunță la averile lor, nu pot obține mîntuirea (am spus mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius a făcut senzație, și nu atît din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, nejustificată, cît mai ales pentru că s-a înțeles că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți fuseseră seduși de predicele lui Pelagius - atît nobili din Roma, cît și oameni ai Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus de Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul de Eclanun, lîngă Benevento
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe care o mai amintim, alături de cele consacrate polemicii împotriva lui Iulian; a fost scrisă în 427 și, în ea, Augustin reexaminează, la sfîrșitul vieții sale, operele sale cele mai importante (numai cărțile înțelese în sens restrîns, nu scrisorile sau predicile) și, dat fiind că nu mai poate avea din nou în mînă ceea ce a scris deja, vrea ca printr-o nouă lucrare să corecteze fraze, afirmații, judecăți greșite care fuseseră formulate de el sau de alții, furnizînd astfel adevărata interpretare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nostrianus, de pericolul reprezentat de Florus, care era prietenul lui Iulian de Eclanum și căruia marele eretic îi dedicase o operă (cf. p. 000). Aceasta se întîmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și au ca scop instruirea catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cîntare (De cantico novo), și aici oratorul explică în ce constă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întîmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și au ca scop instruirea catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cîntare (De cantico novo), și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta, Despre potop (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este traversarea Mării Roșii; în două predici (prima datează din 439) Despre epoca barbară sînt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; încercările prin care trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două predici (prima datează din 439) Despre epoca barbară sînt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; încercările prin care trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să avem în vedere că unii cercetători consideră că unele dintre aceste predici nu îi aparțin lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci cînd papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărții lui Daniel al lui Ieronim și Comentariul la Apocalipsă, azi pierdut, scris de Tyconius. Firește, autoritatea principală este Augustin, citat de mai multe ori în termeni elogioși; planul operei îl determină să folosească mai ales Cetatea lui Dumnezeu și predicile episcopului de Hippona. Quodvultdeus l-a citit pe Orosius, de la care împrumută ideea succesiunii celor patru imperii: babilonian, macedonean, cartaginez și roman. Chiar și exegeza biblică este, în esență, cea augustiniană. Nici autorii profani nu sînt folosiți la prima mînă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil cînd Faustus se afla încă la Lerin; celelalte i-au fost trimise lui Ruricius de Limoges. De la Sidonius Apollinaris aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar s-au amestecat în culegerile altor scriitori; potrivit unora, îi pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, iar după alții, mult mai puține. El este și autorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
face altceva decît să-l declare învingător pe Arnobiu. Ca o exemplificare a doctrinei lui Chiril este citată în traducere latină și discutată în detaliu o Omilie pascală a acestuia (nr. 17); ca document de cristologie ortodoxă este expusă o predică despre naștere a lui Augustin, deși, așa cum am văzut mai înainte, autorul are opinii contrare celor ale episcopului de Hippona privitoare la doctrina harului (lucru care i-a făcut pe cercetători să presupună că Disputa n-ar fi scrisă tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea putem presupune că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Nașterii și despre Paști; însă și în aceste omilii Leon revine asupra problemelor dogmatice vehiculate în acea epocă, în special asupra celor legate de cristologie. Leon și-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale culturii literare specifice Romei pontificale. c) Alte opere Numele papei este conținut chiar în titlul așa-numitului Sacramentarium Leonianum, sau Cartea tainelor Bisericii romane, datorată lui Leon. Acest Sacramentarium este cea mai veche culegere cunoscută de noi alcătuită din predicile rostite în timpul liturghiei la Roma, adică forma cea mai veche a Liturghierului Roman. Culegerea apare într-un manuscris din secolul al VII-lea, păstrat la Biblioteca Capitulară din Verona, și a fost posibil alcătuită tot în secolul al VII-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]