1,913 matches
-
cert, toate acestea se petrec în 1206. Prima regulă a acestei fraternități a fost aprobată oral, în 1210, de papa Inocențiu al III-lea, care după mai multe ezitări i-a îngăduit lui Francisc și fraților săi posibilitatea de a predica (activitate de la care - în mod tradițional - laicii erau excluși). În 1212 grupului lor li s-a unit și Clara de Assisi (avea pe atunci doar 18 ani), care a pus bazele unei experiențe feminine asemănătoare. După 1210 Francisc a accentuat
Francisc de Assisi () [Corola-website/Science/299167_a_300496]
-
un bărbat la 7 femei. Peste tot nu vezi decât văduve ai căror soți mai sunt încă în viață". Și totuși, în realitate lucrurile n-au fost chiar atât de simple. Abatele de Clairvaux n-a fost singurul care a predicat În favoarea Cruciadei. În regiunea Renaniei, un ermit francez numit Raoul, care spunea că e călugăr cistercian și se bucura de sprijinul anumitor cercuri ecleziastice, obținea mari succese în fața mulțimilor. În jurul acestui predicator rătăcitor lua din nou naștere climatul escatologic al
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
adăuga și propriile considerent, în care dezaproba pe predicatorii indulgențelor, ce profitau de simplitatea săracilor. În corespondența privată el începuse să identifice pe antihristul primei epistole a lui Ioan cu papa. În iulie, invitat de ducele George de Saxa să predice la Dresda, el demonstra că simpla acceptare a meritelor lui Hristos, asigura mântuirea credinciosului. Ducele se plângea că a sublinia credința mai mult decât virtutea, sau fapta bună, ar însemna să cultive trufia și îndărătnicia sau nesupunerea în popor. Trei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
liberă. Componentele timpurilor verbale compuse nu sunt plasate totdeauna unul lângă altul. De exemplu, între auxiliar și verbul cu sens lexical poate fi plasat: Într-o propoziție cu trei părți, dintre care una este complement direct, topica poate fi subiect + predicat + C.D. sau C.D. + predicat + subiect. Dacă subiectul și C.D. sunt nume de animate ambele la același număr, acuzativul nefiind marcat și C.D. nefiind anticipat sau reluat de pronumele personal corespunzător, sensul unei asemenea propoziții depinde de scoaterea în evidență a
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
mai vehemente, dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton au fost forțați să se retragă din viața publică sau să se adapteze, iar acei autori Digger, Fifth Monarchist, Levellers, Quakeri și Anabaptiști ce au predicat împotriva monarhiei și ce au participat în mod direct la regicidul lui Charles I au fost parțial reprimați. Ca o consecință scrierile violente au fost forțate să intre în ilegalitate, și mulți dintre cei ce au servit sub Interregnum și-
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Gogh s-a dus cu el acolo, luând trenul până în Richmond și restul călătoriei mergând pe jos. Aranjamentul nu a mers așa cum ar fi trebuit așa că a plecat pentru a deveni asistentul unui ministru metodist, urmărindu-și dorința de a „predica Evanghelia pretutindeni”. De Crăciun, el s-a întors acasă și și-a găsit de lucru într-o librărie din Dordrecht pentru o durată de 6 luni de zile. N-a fost fericit în noua lui poziție și și-a petrecut
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
luni, un post de predicator pentru minerii din Wasmes, Comitetul de Evanghelizare fiind surprins de activitatea sa, precum și de spiritul său de sacrificiu. Acolo trăiește la Nr. 221, Rue du Petit-Wasmes (acum Rue Wilson), în casa fermierului Jean-Baptiste Denis și predică la centrul protestant „Salon de Bebe” (257 Rue du Bois). Complet afectat de sărăcia din jurul lui, van Gogh dă tot ce are în posesie, inclusiv o mare parte din hainele sale, minerilor. Atitudinea este socotită de către șefii săi drept excesivă
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
s-au proclamat succesori ai lui Muhammad sau ai căror membri au făcut astfel de afirmații despre conducătorii lor. Eschatologia islamică se ocupă, în egală măsură, de destinul individului și de cel al întregii făpturi. Islamul, ca și alte religii, predică învierea (ar.: "al-qiyăma") trupească a morților, finalizarea unui plan divin al creației, și judecarea tuturor după fapte: cei ce au făcut fapte bune, vor fi răsplătiți cu plăcerile raiului (ar.:"ğanna"), iar cei care au păcătuit vor fi pedepsiți cu
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
într-o formă surprinzător de directă, atingând tema centrală a relației dintre religie si violență. El spune: Arată-mi ce a adus nou Mahommed și vei găsi doar lucruri rele sau inumane, cum este îndemnul său de a răspândi credința predicată de el cu sabia. Împăratul argumentează apoi de ce răspândirea credinței prin forță este împotriva firii. Ea este împotriva esenței lui Dumnezeu și a esenței sufletului (...) Credința este rodul sufletului, nu al corpului. Cine vrea să-și aducă aproapele către credință
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon. Întrucât, în Biserica primară, rolul diaconului era unul mult mai important decât în zilele noastre, Sfântul Ștefan a intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu. Întrebat de același Caiafa care îl judecase pe
Sfântul Ștefan () [Corola-website/Science/308539_a_309868]
-
José Ortega y Gasset, fiind vorba de o călătorie cu mașina pe traseul urmat de generalul Gómez în timpul Primului Război Carlist (1833-1840). În romanele sale a fost reflectată o filozofie impregnată de pesimismul profund al lui Arthur Schopenhauer, dar care predica într-o anumită măsură un fel de mântuire prin acțiune, după modelul lui Friedrich Nietzsche : de aici personajele aventuriere și vitaliste, frecvente în romanele sale, dar și cele câteva abulice și resemnate, precum Andrés Hurtado în „"El árbol de la ciencia
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
acorda adăpost dușmanilor statului (musulman) nici în bisericile noastre, nici în casele noastre și nu vom tăinui față de musulmani nimic din ceea ce le-ar putea produce vreo pagubă; nu vom învăța [nici noi], nici pe copiii noștri (Coranul); nu vom predica deloc (altora) legea noastră și nici nu vom chema pe nimeni la ea: dar nu vom împiedica pe nimeni dintre ai noștri să îmbrățișeze Islamul, dacă aceasta îi va fi vrerea. [În public], îi vom trata pe musulmani cu cinste
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
din Exeter, Devon, și a fost educat la Exeter Grammar School între cca. 1562 și 1569, apoi la Colegiul Corpus Christi, Oxford, unde a devenit fellow în 1577. Pe 14 august 1579 a fost hirotonit preot de episcopul Londrei. A predicat la Paul's Cross, în Londra, în 1584, același an în care a demisionat din poziția sa la Corpus Christi și a devenit rector la St Mary's Drayton Beauchamp în Buckinghamshire. În 1585 a fost numit master (rector) al
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
Luther și-a schimbat de-a lungul vremii perspectiva asupra Apocalipsei. În prefața la traducerea germană a Apocalipsei pe care a scris-o în 1522, el afirma că nu consideră cartea drept profetică sau apostolică deoarece „Hristos nu este nici predicat și nici cunoscut în cadrul ei”. Dar în prefața complet nouă pe care a scris-o în 1530, și-a schimbat punctul de vedere și a conchis că Hristos este personajul central al cărții. El conchidea: „Așa cum vedem din această carte
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
are orice episcop, sau preot, în sens special, în cadrul propriei dioceze sau parohii. 26. Papa procedează bine, când le acordă iertare sufletelor [din purgatoriu], nu prin puterea cheilor (pe care nu o deține), ci pe calea mijlocirii. 27. Ei le predică oamenilor, spunându-le că îndată ce bănuțul zăngănește în cutia de bani, sufletul zboară afara [din purgatoriu]. 28. Este sigur că atunci când bănuțul zăngănește în cutia de bani, câștigul și avariția pot să crească, dar rezultatul mijlocirii bisericii se află numai
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
numai la pedepsele legate de împlinirea sacramentelor, iar sacramentele sunt rânduite de oameni. 35. Cei care îi învață pe alții că acelora care intenționează să cumpere ieșirea sufletelor din purgatoriu, sau să cumpere mărturisirea păcatului, nu le este necesară căința, predică o învățătură care nu este creștină. 36. Fiecare creștin cu adevărat pocăit are dreptul de a primi o iertare deplină de pedeapsă și de vinovăție, chiar și fără scrisori de iertare. 37. Fiecare creștin adevărat, fie în viață, fie decedat
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
nevoia de] o căință adevărată. 40. Adevărata căință caută și dorește pedepsele, dar iertările generoase doar ușurează pedepsele și le fac să fie disprețuite ori, cel puțin, oferă o posibilitate [pentru a fi disprețuite]. 41. Iertările apostolice trebuie să fie predicate cu precauție, ca nu cumva oamenii să creadă în mod greșit că ele sunt de preferat celorlalte fapte bune ale iubirii. 42. Creștinii trebuie să fie învățați că papa nu intenționează ca această cumpărare a iertărilor să fie comparată în
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
nici chiar dacă împuternicitul episcopului, nici chiar dacă papa însuși și-ar pune sufletul în joc pentru aceasta. 53. Aceia care poruncesc ca în unele biserici Cuvântul lui Dumnezeu să fie adus la o tăcere aproape deplină, pentru ca iertările să poată fi predicate în altele, sunt vrăjmașii lui Cristos și ai papei. 54. Când, în aceeași predică, se folosește pentru iertări un timp egal, sau mai lung decât pentru Cuvântul lui Dumnezeu, acestui Cuvânt i se aduce un prejudiciu. 55. Dacă iertările, care
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
un prejudiciu. 55. Dacă iertările, care sunt un lucru foarte mic, sunt celebrate cu un sunet de clopot, cu o procesiune și o ceremonie specială, trebuie că intenția papei este ca Evanghelia, care este lucrul cel mai mare, să fie predicată cu o sută de clopote, o sută de procesiuni și o sută de ceremonii. 56. „Comorile bisericii”, din care papa acordă indulgențe, nu sunt pronunțate, sau cunoscute suficient printre oamenii lui Cristos. 57. Faptul că ele nu sunt niște comori
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
și preoții sunt obligați să-i primească pe vânzătorii de iertări apostolice cu tot respectul. 70. Totuși, ei sunt mult mai obligați să-și deschidă bine ochii și să asculte bine cu urechile, ca nu cumva acești oameni să-și predice propriile visuri, în loc să împlinească însărcinarea papei. 71. Cel care vorbește împotriva adevărului iertărilor apostolice - să fie anatemizat și blestemat! 72. Dar, cel care veghează împotriva poftei și a imoralității predicatorilor iertării - să fie binecuvântat! 73. Papa fulgeră pe bună dreptate
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
argumente și obiecțiuni ale laicilor și a nu le rezolva prin prezentarea motivelor înseamnă a expune biserica și pe papa la batjocura vrăjmașilor lor și a-i face pe creștini să fie nefericiți. 91. Prin urmare, dacă iertările au fost predicate în conformitate cu spiritul și intenția papei, toate aceste îndoieli ar fi rezolvate imediat, mai mult, ele nici nu ar fi apărut. 92. Așadar, la o parte cu toți acei profeți care îi spun poporului lui Cristos: „Pace, pace”, când nu este
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
și intră în mișcarea anticatolica. Acest lucru va face ca în 1627 autoritățile venețiene să îl condamene la moarte. expulzează refugiindu-se în Egipt, la muntele Sinai, de unde pleacă la Constantinopol, la invitația patriarhului Chiril I Lucaris (). Aici continuă să predice la bisericile din Constantinopol și Galata, Meletie Sirigul contând drept "„omul cel mai erudit al timpului”". Chiril Lucaris îl numește protosinghel și mare predicator la catedrala patriarhala, Meletie fondând totodată o școală pentru compatrioții săi greci, unde preda literatura și
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
nevoie de ajutorul lui Luca în călătoriile sale. După moartea lui Petru și Pavel, nu este clar soarta lui Luca, conform unora a fost martirizat iar conform altora a murit de bătrânețe. Ceea ce știm este că el a continuat să predice conform obiceiului în Macedonia, Ahaia și Galatia, și se presupune că a murit în Boeotia sau Dalmația și a fost îngropat în Teba. În timpul cruciadelor, moaștele Sfântului Luca a ajuns la Padova (Italia) și de atunci sunt păstrate în biserica
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
este prezentat în Noul Testament sub 2 nume diferite: „Tadeu” (Marcu 3,18, Matei 10,1-4), respectiv „Iuda”, fiul lui Iacob (Luca 6,16, Ioan 14,22 și Faptele Apostolilor 1,13). Este uneori identificat cu Iuda, fratele lui Isus. A predicat în zona Feniciei și Asia Mică, ajungând la curtea regelui Avgar al Edessei. A murit străpuns de săgeți, conform tradiției, în anul 65 d.Cr. El ar fi conform tradiției autorul cărții biblice numită Epistola lui Iuda. Conform opiniei critice majoritare
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
la Fața a lui Iisus și la rugăciunea lui pe Muntele Măslinilor. După „Ridicarea la Cer” a lui Isus, Iacob cel Mare ar fi făcut o călătorie în Spania, după care s-ar fi reîntors în Palestina, unde ar fi predicat cu succes în ținuturile Samariei și Iudeei, conducând un timp, împreună cu Petru și Ioan, comunitatea iudeo-creștină din Ierusalim. A fost prins și ucis prin decapitare la Ierusalim în anul 44 d.C, din ordinul regelui Herodes-Aggripa I (Faptele Apostolilor, 12
Iacob cel Mare (apostol) () [Corola-website/Science/307527_a_308856]