1,946 matches
-
cruțată viața, chemându-i să se întoarcă încă de a doua zi la ocupațiile lor. Era într-o zi de vineri, iar califul, luat prizonier în Siria și adus în alaiul învingătorului, a pus să fie rostită în ziua aceea predica, în toate moscheile capitalei, în numele „sultanului, fiu de sultan, suveran peste cele două continente și peste cele două mări, nimicitor al celor două armate, stăpân peste cele două Irakuri, slujitorul lăcașelor sfinte, regele victorios Selim șah“. Nur avea ochii injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înaltul clădirii. Bătălia începuse marți seara. Joi, Tumanbay a venit să se instaleze în moscheea Șeikhu de pe strada Saliba, unde și-a stabilit cartierul general. Părea atât de stăpân peste oraș, încât a doua zi a fost rostită din nou predica în numele său din amvonul moscheilor. Situația lui nu era însă mai puțin precară. Odată risipită năuceala iscată de primul atac, otomanii își veniseră în fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
libertate, refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți politici. Crescut în cultul libertății, așa cum predicaseră republicanii generației sale, Pimenta de Castro reintroduce libertatea religioasă și redă libertatea gândirii politice. Un centru monarhic ia ființă la Lisabona și emigrații se întorc din exil. Destinderea aceasta e primită de întreaga țară cu un oftat de ușurare. Numai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aproape că nu mai aveau nici un merit. Erau lucruri care trebuiau să se petreacă așa. El, însă, se schimba mai greu. Revoluția îi plăcea, îi convenea - dar anevoie putea trăi revoluționar, anevoie putea trăi în tensiunea simplicității pe care o predica Salazar. Majoritatea "erau cu regimul" - pentru că nu puteau tăgădui toate îmbunătățirile făcute, nu puteau tăgădui, bunăoară, existența admirabilelor șosele care brăzdează de la un capăt la altul țara, a porturilor restaurate și modernizate, a vapoarelor nou construite, a spitalelor și școlilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Histoire du panthéisme populaire au Moyen Age et au XVIème siècle, 1875). * A trăi cu sentimentul ratării înseamnă a fi solidar cu cerșetorii, cu estropiații, cu drogații, cu mutilații care au căzut din cerul artificial al paradisurilor nemiloase. Nimeni nu predică ratarea, dar revoluțiile, toate, sunt făcute pentru ratați, pentru cei ce știu că nu se mai pot minți pe sine - spre indignarea mic-burghezului. * „Ordinea“ neantului ar trebui să fie perfectă și implacabilă, ar trebui, prin urmare, ca intruziunea lui în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
venerat cu fiori mistici de milioane de adepți care, la rîndul lor, visează să-și aducă și vecinii pe drumul cel bun, să facă prozeliți și să-i denunțe pe eretici. Tot acest sistem social de semne și practici își predică valorile și normele și își impune constrîngerile instituționalizîndu-se în legi și organizații care au ca menire explicită să apere și să promo veze calea dreaptă a corpului perfect, singura cale disponibilă de mîntuire a individului postmodern. El este preluat de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ci doar un cadavru. Creștinismul ține de profunzimea ordinii morale, nu de superstițiile ritualului. Te poți retrage la mănăstire când ești cuprins de voluptatea ascezei.. Răstignirea lui Iisus ar fi trebuit să ne izbăvească de patima răzbunării. Singura religie care predică îndoiala este buddismul. Inchiziția a fost o aplicare “creatoare” a Bibliei unde nu există nici un îndemn la Justificarea crimei. Inchiziția a coborât iadul pe pământ. În suferința acerbă nu te poți lipsi de Dumnezeu. Suntem prea mulți! Nici Dumnezeu nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să ajungă la Constantinopol, visul care l-a avut și Petru cel Mare, Voltaire o încuraja s crii nd: „ exemplul pe care îl dă împărăteasa Rusiei este unic în această lume. Ea a trimis patruzeci de mii de ruși să predice to lera nța, cu baioneta în vârful puștiiʺ... iar mai târziu, același, îi scria chiar ei: „îngerul Gabriel mi a dezvăluit (ateistul?) între aga înfrângere a armatei otomane, căderea Hotinului și mi a arătat drumul spre Iași. Sunt realmente, Doamnă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
armata, va avea o meserie, și chiar dacă nu se va căsători, va trăi și el ca toți ceilalți. Dar, evident, reîncarnîndu-se ca să aducă mesajul salvării, sau al eliberării, spune-i cum vrei, va fi silit, la un moment dat, să predice, să-și proclame, în chip public, mesajul. Tăcu brusc, îndreptîndu-se către fereastra deschisă, apoi se întoarse și se opri în fața lui Lorinț. - Ei, și aici îl încurcam noi cu întrebările noastre. Mă rog, îi spuneam, oricât de mult ar semăna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndreptîndu-se către fereastra deschisă, apoi se întoarse și se opri în fața lui Lorinț. - Ei, și aici îl încurcam noi cu întrebările noastre. Mă rog, îi spuneam, oricât de mult ar semăna el cu oricare dintre noi, atunci când va începe să predice, își va revela identitatea. Va fi deci recunoscut ca un Boddhisattva. - Și ce vă răspundea? - Nu prea știa ce să răspundă. Teza lui era că poate - recunosc că spunea întotdeauna: poate - poate una din filozofiile, gnozele sau sectele religioase, sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
joacă? Nuuu. Ai murit în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus de la început ce-i cu otopsia asta, moș Pâcule? a intervenit calm Vasile Hliboceanu. Dacă spuneam asta de la început în loc să asultați, vă apuca sforăitul, iar eu predicam ca Moise în pustiu. Vreau să vă amintesc că n-am glumit când am spus că cei slabi de inimă să plece, pentru că nu-i o joacă. Spune mai departe, Pâcule, pentru că, dacă n-o murit nimeni până aici, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de fiecare dată, Îi vorbea argumentat și convingător. ― Uitam să te Întreb totuși: Cum ți s-a părut intervenția secretarului de partid de la sfârșitul examenului? ― Ca nuca În perete, domnule profesor. Nu cred Însă să fi priceput individul că a predicat ca Moise În pustiu. Și cine era „tovarășu’ organ”, care Îl va „trage de răspundere” pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ordon o represiune sângeroasă. Și totuși, interesele superioare ale neamului!... Îngrozitoare dilemă! Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gândea că acest Baloleanu e un mare farsor. Își aducea aminte cu câtă emfază predica odinioară, la Enache, împărțirea moșiilor la țărani. Și acuma cum caută sa justifice mai dinainte uciderea acelor țărani, dacă nu se vor mulțumi cu reformele în care nici pomeneală nu mai este de împărțirea pământurilor. Îi venea mereu să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se Întâmplă, o fată atât de tânără, atât de Înaltă, și cu sânii atât de imenși Încât nu se potriveau decât În LA, veni spre noi și se oferi voluntară să ne țină o scurtă, dar foarte bogată În informații predică asupra situației curente din modă. — Ne place cel mai mult imaginea anilor patruzeci. Zâmbi cu căldură. —Ha? făcu Penelope, verbalizând exact ce-mi trecea mie prin cap. —Ei, e doar o opțiune, desigur, dar e destul de eficientă. Negru și alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
bazele militare romane din Sciția Mică, unde sunt aduse noi unități militare la Noviodunum și se construiesc fortificații în zonă. După moartea lui Constantin, în ciuda succesului conciliului de la Niceea (325), arianismul face progrese în nordul Dunării Wulfilas (311-384), episcop got, predică un creștinism arian, în nordul și sudul Dunării, în limba greacă, latină și gotă. Impăratul Iulian (361-363) restabilește religia tradițională romană, fiind adept al lui Mithra (Sol invictus), o victimă creștină din acești ani este Sfântul mucenic Aemilianus din Durostorum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un pasaj din Istoria bisericească a lui Eusebius din Caesarea (265-339), unde scrie că acesta a propovăduit și în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor (Dobrogea). Eusebiu citează pe Origen, Comentarii, III, Facere. Tradiția conform căreia Sf. Apostol Andrei a predicat la sciții din Pontul Euxin a fost reluată mai târziu și de alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII), în Viața Sf. Apostol Andrei. La noi, tradiția referitoare la Sf. Andrei a fost consemnată, pentru prima dată, de mitropolitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o chestiune de identitate națională într-un alt mit. Nici Sf. Filip, așa cum s-a susținut, n-a fost în Scythia. Prin urmare, cf. lui D. M. Pippidi, Petre Ș. Năsturel și N. Zugravu, apostolii Andrei și Filip n-au predicat niciodată în Scythia, acestea sunt doar tradiții legendare, așadar, creștinismul daco-roman din spațiul carpato-dunăreano-pontic nu are o origine apostolică. Problema prezenței Sf. Apostol Andrei în Scythia Minor rămâne deschisă, urmând ca cercetări ulterioare să facă lumină în această privință.15
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Ancona (Italia), unde se păstrează și azi. La Halmyris (Dunavăț-jud. Tulcea), au fost martirizați Epictet, preot, și Astion, tânăr convertit de el, la 8 iulie, între 298-303. Ei erau originari din Asia Mică, fiind refugiați la Halmyris, unde au predicat și au făcut convertiri, fiind închiși și apoi decapitați. La Noviodunum (Isaccea), sunt pomeniți sfinții Flavian (25 mai) și Filip (4 iunie). Din listele de martiri, alcătuite de istoricii străini, nici unul nu provine din regiunea dunăreană. Dar cercetătorii români au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vorbit mult în istoriografia noastră, de către teologi și istorici deopotrivă, de pildă, V. Pârvan îl considera apostolul național al românilor. După el, N. Iorga, C. C. Giurescu, Radu Vulpe, I. G. Coman s-au exprimat în același sens: Sf. Niceta a predicat pe "ambele maluri ale Dunării". Să vedem cine era acesta, aria sa de activitate și însemnătatea sa în istoria creștinismului de la Dunărea de Jos. La sfârșitul secolului al IV-lea și începutul celui următor, s-a impus în chip deosebit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a vizitat în două rânduri pe episcopul de Nola. Deducem că el urma să se îndrepte spre scaunul său din Remesiana, aflat în îndepărtata Dacie (la "dacii arctici" spune Sf. Paulin), unde își desfășura misiunea evanghelizatoare. Aflăm că Sf. Niceta predica în limba latină pentru răspândirea credinței și desfășura și o lucrare de "romanizare" printre triburile barbare de aici, bessi, sciți, dar și geți și "amândouă felurile de daci". Aceste afirmații ale lui Paulin de Nola au provocat vii dezbateri și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
geți și "amândouă felurile de daci". Aceste afirmații ale lui Paulin de Nola au provocat vii dezbateri și s-au formulat diverse ipoteze în legătură cu aria misionară a Sf. Niceta. D. M. Pippidi a emis ipoteza-în general acceptată-că Sf. Niceta a predicat numai în ținuturile din sudul Dunării, aflate în apropierea scaunului său episcopal. Dar oricum, acțiunea sa evanghelizatoare s-a desfășurat într-o zonă populată cu daco-romani, pentru ei predica și scria în latinește. Paulin de Nola scrie în poemele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
D. M. Pippidi a emis ipoteza-în general acceptată-că Sf. Niceta a predicat numai în ținuturile din sudul Dunării, aflate în apropierea scaunului său episcopal. Dar oricum, acțiunea sa evanghelizatoare s-a desfășurat într-o zonă populată cu daco-romani, pentru ei predica și scria în latinește. Paulin de Nola scrie în poemele sale: "aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci"-referire la locuitorii din cele două Dacii sud-dunărene. În ceea ce privește originea sa, Sf. Niceta poate fi considerat daco-roman, episcopul Paulin numește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea, alături de o biserică ortodoxă și una ariană, la nord de Dunăre, a existat și o biserică audiană, înființată de adepții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Este adevărat că poetul Paulin de Nola vorbește despre influența lui Niceta asupra teritoriilor din nordul Dunării și a populațiilor din zonă, dar rolul său în creștinarea românilor a fost mult exagerat și, în plus, nu știm dacă el a predicat efectiv în stânga fluviului. Au fost, într-adevăr, trimiși misionari, precum Audius din Mesopotamia, eretic, exilat de împăratul Constantin, care a înființat o comunitate creștină și mănăstiri pentru goții din nordul Dunării, Eutyches, grec, predicator la goții din aceste părți, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Scythia, și curând ajunge în Orient și Constantinopol. În 496, a fost chemat la Roma, viețuind o vreme în mânăstirea Sfânta Anastasia. Aflat la Roma, el a fost hirotonit preot, a lucrat în cancelaria papală, a tradus din grecește, a predicat și a instruit pe alții. Spre sfârșit, el s-a retras într-o mânăstire din Calabria, unde se retrăsese și prietenul său Cassiodor. Dionisie s-a stins în 545. În ceea ce privește opera sa, aceasta este alcătuită din traduceri ale unor lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]