1,978 matches
-
În 1996, evidențiază, În acest sens, că 88% dintre medicii chestionați au afirmat că sunt familiarizați cu conceptele de cronobiologie și ritmuri circadiene. Totuși, mulți dintre aceștia nu au putut identifica exact intervalul orar diurn sau nocturn când survin cu predilecție unele complicații medicale, după cum nu cunoșteau cronoterapia astmului sau ulcerului gastrointestinal. Concluzia anchetei a subliniat Îndeosebi necesitatea unui efort educațional imediat, apt să asigure principiilor cronobiologice o Înțelegere corectă, o incorporare adecvată În medicina clinică și o utilizare Înțeleaptă de către
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
ori în găsirea unor soluții geniale (a se vedea secțiunile: §3.2, §3.3, §4.1.4). Toate metodele de stimulare a creativității prezentate anterior valorifică conștientul, de aceea să ne îndreptăm atenția și asupra metodelor intuitive care valorifică cu predilecție inconștientul. Accesul în inconștient nu poate fi realizat pe cale rațională, ci doar pe cale sugestivă, subtilă, indirectă. Pentru aceasta sunt utilizați stimulii subliminali, periferici care formează planul secund (nonverbal) al microcomunicării. Așa cum demonstrează cercetările din ultima vreme, sugestia poate funcționa eficient
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
ca două continente” (Poem pentru plecarea ta), iar Ofelia devine simbolul dragostei neîmplinite. Cântarea naturii utilizează obișnuitele corespondențe dintre starea sufletească și peisaj. Toamna nu poate evoca decât melancolie și nostalgia copilăriei, iar primăvara dorința de regenerare a verbului poetic. Predilecția pentru muzical este valorificată într-un ciclu dedicat lui George Enescu, unde sunt urmărite principalele evenimente din biografia marelui muzician. Nu e lipsită de ingeniozitate încercarea de aflare a ritmurilor prin care să fie reprodusă structura unor opere ca Oedip
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
de texte, vag autobiografice, în care personajul cel mai important e soldatul român, surprins în conflictele cu armata germană, în misiuni eroice, rezolvate spectaculos. Asemănătoare sunt și Răgaz (1965) sau Sub temelii (1968), cu notații ale faptului mărunt și o predilecție către detalii nu o dată melodramatice. Narațiuni despre „purtătorii scutului patriei”, despre actele de curaj ale militarilor apar și în Podul de foc (1975), autorul reciclând uneori întâmplările sub alt titlu, ca în cazul povestirii Împăcarea, din Flăcări pe chei, care
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
povestiri, nuvele - se conformează unei comenzi ideologice și prezintă, cu mici excepții, mediul citadin românesc dintre 1950 și 1989, ani în care uzina sau șantierul erau socotite matrice ale formării și împlinirii „noii” personalități a omului. Autorul se adresează cu predilecție unei anumite categorii de cititori, similară ca vârstă, psihologie și comportament cu personajele pe care le imaginează, mai toate oameni tineri, intenția fiind adesea vădit didacticistă. Protagoniștii din romanele Ora șase (1960), Anii tineri (1961), Navetiștii (1974) sau din culegerea
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
de munte, lupta contra „forțelor diversioniste”, evident elemente burghezo-reacționare și rămășițe legionare. Dincolo de acest roman ratat integral, prozatorul știe să îmbine aventura și clișeele oficiale într-un gen de consum în care predomină spectaculosul, violența, dar și monumentalul artificial. Are predilecție pentru cărți de mari dimensiuni, grandilocvente, cu întâmplări moralizatoare, izbutind să nu ocolească nici un spațiu pentru desfășurarea acțiunii (terestru, aerian, marin) și punând mereu accent pe mesajul ideologic. T. are și o obsesie a minuțiozității: bunăoară, notează consecvent ora, ziua
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
și a altor forme teatrale. Se cunosc, astfel, piese populare cum ar fi Barbu Lăutaru, Movila lui Burcel, Făt-Frumos, Stejarul din Borzești, rezultate din folclorizarea unor creații culte. La acest proces au contribuit în mare măsură și elevii, realizatorii de predilecție ai spectacolelor. Relațiile ce se stabilesc între t.p. și alte specii folclorice se rezumă, de regulă, la includerea unor doine, cântece propriu-zise, strigături și chiar descântece în structura reprezentărilor dramatice. Interferența cu creațiile culte este însă reciprocă. Comodia vremii
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
cu pseudonimul M.S. Cobuz. * Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, Șoimii în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". * În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de seară (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broșura Cum
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de noapte, erau grădinile de vară.* Incontestabil că bucureșteanul jertfește prea mult pe altarul mâncării, bău turii și petrecerilor, iată de ce viața de noapte cu vin bun și cu lăutari a cultivat-o cu sfințenie. Herăstrăul vechi era grădina de predilecție a bucureștenilor. Mai târziu s-a deschis și Herăstrăul nou, dar fără prea mare succes. Și mai era și Teiul 252, unde se făceau petrecerile ziua și unde chefliii se scăldau când se încălzeau prea tare. Dar Teiul era un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe aceleași fundamente, îndeosebi prin comentarea unor contribuții publicistice, legate de evenimente de răsunet, ale unor prozatori și dramaturgi (Tudor Arghezi, G. M. Cantacuzino, Vintilă Horia) și poeți (C. Tonegaru, Al. Ciorănescu, Nicu Caranica ș.a.), asupra unora insistându-se cu predilecție (Mircea Eliade). Nu puține din aceste recuperări îmbogățesc semnificativ reliefurile literaturii scrise mai întâi în țară, instituindu-se și ca un act de restituție morală. Cărțile lui F. se sprijină documentar pe informații adunate cu multă stăruință în biblioteci și
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
din zodii, pecetii și herburi,/ fiarelor nepăscătoare de ierburi,/ nepăsătoare de carne de fiară,/ neumbrite de nour,/ nearse de soare:/ Pajură, Bour,/ cu schiptru și tiară, -/ mă rog/ să vă iviți!” (Invocație). Poeziile par a fi incantații; omofonia, cultivată cu predilecție în multe dintre versurile de mai târziu, intervine de pe acum, mobilizând nenumărate resurse combinatorii. Simpleroze (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor) atrage atenția asupra unui poet pentru care liricul este funcție ludică, practica jocului și truda asupra cuvântului fiind însăși esența poeziei
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
incluse în diverse antologii. Pentru G., prozator realist aproape în sens clasic, proza nu reprezintă o invenție decât în măsura în care transpunerea realului o implică sau o pretinde. Ficțiunea se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
1968. Scrierile lui G. se situează consecvent într-un minorat literar pe toate nivelurile, începând cu cel axiologic și sfârșind cu cel al finalității didactice, moralizatoare. Ele asociază o mobilitate exterioară (probată de varietatea genurilor și speciilor frecventate, cu o predilecție evidentă pentru literatura adresată copiilor) unei uniformități fără fisură a mesajului. Dacă se poate vorbi de o evoluție a lucrărilor, atunci ea se limitează la slăbirea presiunii clișeelor ideologice din textele publicate în anii ’50-’60, acestea fiind redirecționate către
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
Școlii Ardelene cu „latinismul” maghiar (XVIII. századi humanizmusunk és a románság [Umanismul maghiar din secolul al XVIII-lea și românii], 1940) și consacră mai multe studii interferentelor culturale româno-maghiare din epoca romantismului timpuriu. Atenția lui G. s-a concentrat cu predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica
GALAXIA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
cu un erudit aparat critic, care denotă intima cunoaștere a bibliografiei, și examenul critic neîndurător aplicat culegerilor improvizate. Când îi anchetează pe cei 12 600 de informatori (cifră nemaiatinsă de cineva), pune accentul pe aspectele originare, primitive ale folclorului vrâncean. Predilecția pentru folclorul tradițional vine de la Densusianu, care opinase, în Vieața păstorească în poezia noastră populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanțată de alți etnografi și folcloriști. În Cântăreți și povestitori
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
de la o abordare istorică; evaluarea directă a pierderilor anuale; constatări și extrapolări, cu corecturi, dacă este necesar. tehnica factorilor de risc, care se identifică în prealabil plecând de la o clasificare pe categorii de riscuri, pe care o vom utiliza cu predilecție în prezenta lucrare; tehnica matricelor de apreciere, plecând de la criteriile de apreciere și ponderile riscului privind: impactul financiar I - 35%; probabilitatea de apariție P - 20%; nivelul controlului intern CI - 45%. Spre exemplu, construim matricea pentru o entitate publică folosind o
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
cu decelarea dimensiunii cuplului etern. Criticul este totuși fundamental poet. Se vede aceasta și din metaforismul stilului din eseuri și articole. Primul volum de poezii, Titlul la alegere (1981), îl va tipări relativ târziu. Debutul în presă cu poezii sau predilecția critică pentru Baudelaire și Eminescu ori pentru mit și poezia modernă erau semnale despre preocupările sale poetice. D. caută regresiunea: „Zbor invers, în roci, în mări/ presupuse din defuncte ere” (Peisaje). Autorul cultivă o poezie a firescului, participă la balul
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Tinerimea Moldovei” (1972-1977), redactor-șef la revista „Orizontul”, ulterior „Columna” (1986-1991), redactor-șef adjunct la „Curierul de seară”. Activitatea de reporter s-a răsfrânt asupra celorlalte scrieri ale sale. Chiar din cartea de debut, Insula de coral (1975), este vădită predilecția pentru problemele etice ale tinerilor din comunitățile citadine. Sondajul psihologic îl tentează în schimb în alte volume de proză, Fratele (1976) și Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei (1977). D. este și autorul unor romane, modeste ca valoare, precum Numește
DUMBRAVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286900_a_288229]
-
sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’anmour ne peut dominer, comment
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de-a face cu erosul, cît cu marca identitară a sexualității În practicile individuale și sociale, cu o condiție ontologică, aceea relegată În epoca modernă sub semnul anormalității. Am putea spune, generalizînd, desigur, că teritoriul moralei antice este unul de predilecție pentru intelectualul libertar confruntat cu un sistem politico-social represiv sau pur și simplu cu sistemul contemporan de valori culturale. Sphinx este doar pe jumătate roman: pe prima jumătate. Naratorul/ea, student/ă Într-un seminar catolic, descoperă minciuna discursurilor pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această piesă. El urmărea problema raportului dintre real și fictiv, dintre vis și realitate. Astfel, el a înțeles să prezinte această problemă etern omenească sub formă literară. Căci să nu se închipuim că pentru vremurile noastre această problemă este exclusă. Predilecția pentru ficțiune se observă la mulți gânditori și mulți doctrinari politici actuali. În ceea ce privește acest raport între ideal și real s-a ajuns a se fixa astăzi trei metode posibile la care eu mai adaug una, ca a patra metodă posibilă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
astfel de șoc, ei dețin resursele financiare (sau pot mobiliza/transforma resurse de alte tipuri) pentru a se redresa. Conceptul de excluziune socială este din ce în ce mai utilizat în studiile ce abordează și tema sărăciei. Există însă câteva afirmații ce apar cu predilecție în majoritatea acestor lucrări: faptul că excluziunea socială este un concept ambiguu, un produs ideologic măsurat în prea multe moduri și că este mai relativ decât multe alte concepte substitut 4. În plus, unii cercetători susțin că sărăcia poate fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care țin de domeniul mai larg al problemelor sociale, sunt prioritare în sociologia românească, această situație fiind în mare măsură reflexul preocupărilor din cadrul societății românești actuale. Consider o prejudecată cu efecte decurajatoare pentru cercetarea din domeniul științelor sociale promovarea cu predilecție a temelor ce contribuie în mod direct la rezolvarea problemelor sociale. În condițiile cultului excesiv al temelor de sociologie axate pe analiza unor probleme sociale, această lucrare este bine venită. Cartea Comunicarea nonverbală: gesturile și postura exprimă frumusețea cercetării psihosociologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unui text făcând apel la propunerile de dată mai recentă ale naratologiei, de unde preia o seamă de „concepte operaționale”. Cu sau fără ele, dar mânuind o cheie de lectură cât mai puțin uzitată, eventual nefolosită încă, criticul se angajează de predilecție în explorări cu un grad ridicat de dificultate. Ușor polemice, disociative atât cât să limpezească un context, tâlcuirile lui evită abordarea de tip impresionist, se feresc de cochetăriile criticii infidele. Atent la iradierile peisajului social și spiritual, lărgind câteodată excesiv
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
lirismului lui I.: dragostea pentru patrie și pentru popor, natura (îndeosebi cea a plaiurilor natale), omenia și sentimentul prieteniei. Partea cea mai rezistentă a creației sale este poezia de inspirație folclorică sau doar influențată de aceasta, autorul cultivând cu statornică predilecție balada. Versurile, cantabile, dovedesc simplitate și firesc, iar limbajul, bogat în imagini, este, de cele mai multe ori, cel al vieții de fiecare zi. Temperament de luptător pentru mari și adesea utopice idealuri, cărora le dă glas cu un zel inutil, punându
IANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287482_a_288811]