2,230 matches
-
rog, cum ziceți dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere” “No, asta șchiu șî sîngur, nu-mi trăbă un înțălept
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de cord; soțul - accident de vânătoare; copilul - supradoză. Departe, într-un colț, un televizor fără sonor transmitea imagini cu un pustiu muntos plin de gherile. Afganistan, iarna anului 2002. După un timp, observă un firicel de sânge care i se prelingea pe degetul arătător, acolo unde-și mușcase cuticula. Se pomeni că se ridică și că se repede la baie, unde vomită. Mai târziu, mâncă ceva cald și lipicios de la bufetul spitalului. La un moment dat stătu pe una dintre scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
curent. Îi străbate trupul frânt. De cele mai multe ori îl poartă înapoi, la accident. Dar uneori, un râu îl cară pe deasupra dealurilor joase și cenușii, aiurea. Părțile din el încă emit și recepționează, dar nu una spre alta. Cuvintele i se preling prin cap. Mai degrabă sunete decât cuvinte. Cap de capră. Cap de capră. Doar un ceas care ticăie, chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Achită diferența și-și târî trofeul afară. Își puse o țigară între buzele care fremătau deja pentru gustul filtrului. O aprinse cu o mână tremurândă și trase în piept. Un nor de ușurare indescriptibilă îi umplu plămânii și i se prelinse în membre. Cu ochii închiși, fumă jumătate de țigară, apoi o stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă de potcoavă, chiar în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se uite cum poliția făcea fotografii. Weber cercetă una dintre fotografii. —Invers, spuse Hayes. Weber întoarse poza. Un Mark Schluter pletos, făcut covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i-se pe față prin gulerul deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o parte și cu o mișcare rapidă și suplă mă ridic înspre el. În picioare, sînt cît el de înalt. Nu la fel de puternic. Nici la fel de liniștit. Doar la fel de înalt. Acum pot să văd că și el este obosit. Transpirația se prelinge în dîre de sub buclele lui negre, de-a lungul nasului pînă spre gură. Se strîmbă și și-o șterge cu cămașa făcută ghem. Pentru prima oară îndrăznesc să gîndesc că el nu e doar partenerul meu, ci mai mult decît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lac tivit cu papură și pavat cu frunze de nufăr. Thaw știa că ăsta era canalul, un loc periculos și interzis, unde copiii se înecau. își urmă tovarășii în susul dealului, printre alcătuiri în care apa se revărsa peste margini, se prelingea prin crăpături sau se aduna în iazuri pe jumătate stătătoare, năpădite de trestii și cu lebede care înotau în zonele curate din mijloc. Traversară un pod de scînduri, la umbra unei cascade atît de înalte, că zgomotul era asurzitor. Străbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
real. O rafală înăbușită le ajunse la urechi din depărtare. Un nor alb se înălță dinspre o vale a zonei mlăștinoase și se îndreptă spre sud, deșirîndu-se și risipindu-se în urcare. Sunetul ricoșă din culme în culme, apoi se prelinse în ecouri spre văile din depărtare. — Da, zise pastorul. Fac teste la fabrica de muniții de-acolo. Țara trebuie ocrotită cu tot Iadul pe care-l putem strînge la un loc. Thaw simțea o furie contrariată. Mușcase din fructul superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înflorită într-o jardinieră la fereastră. Deschide garderobul, ordonă Drummond de afară. — Nu cred c-ar trebui să mă aflu aici. — Să faci exact ce-ți spun. Ușa garderobului era întredeschisă și, cînd Thaw o deschise, o pisică roșcată se prelinse afară. — E un capot din mătase neagră printre hainele din dreapta? strigă Drummond. Da. — Adă-l aici și nu atinge nimic altceva. Thaw se întoarse în haosul din bucătărie. — Scuze, spuse Drummond, ar fi trebuit să-l iau eu, dar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o expresie detașată, dar bărbia era puternică și părul castaniu era strîns la spate într-un conci; vîrful unei urechi se prizărea ca o felie delicată de scoică. Capul i se întoarse și-l privi întrebător. Pe fruntea lui se prelingeau fire de sudoare. — îmi dai... voie să te țin de mînă? — Desigur, Duncan. — Ciudat. Atunci cînd cer ceva, sînt de regulă sigur că vei fi de acord, dar eu transpir de parcă n-aș avea nici o șansă. Gîtul se scutură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele lui, sporovăind nebunește: An tan tichi tan Capu-i tăiat, ceru-i crăpat Și John Knox pilit cu toptan Și Dumnezeii-s lați cri-crac, cri-crac. Thaw se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi bine să-ți scoți și hrana, o să se strice din cauza umezelii. Nimic nu o putu convinge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci cu resturi de metal; apoi, cîteva mașini se prelinseră în direcția opusă. O macara mobilă intră pe poarta curții catedralei, traversă peste vechile pietre de mormînt și parcă lîngă un perete. Lanark își simți brusc urechile, mîinile și corpul înghețate, și se întoarse spre ușa din fleșă. Coborînd scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-un duel fără sfârșit, din care amândoi ieșeau tăbăciți, și mai îndârjiți ca înainte. Cât despre băiat, Alexandru, le-a scăpat cu totul din mână, a zis mama, și a simțit că-i dau lacrimile și că una se prelinge peste pudra obrazului plin de crețuri. Hristea s-a apropiat și i-a încheiat, după obicei, șiragul de perle la spate, cadou de la nunta de argint, dar a făcut-o cu neîndemânare, alegându-se cu o nouă muștruluială. Doamna-mamă Maria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă pieptarul de stâncă și nici șuvoiul care se prelingea ca o lacrimă peste un obraz nemișcat. Licărirea aceea de apă pură venea de sub talpa lui Ahura Supremul și zartosht-ii o adunau zi de zi în carafe. Mi-e sete! izbucni pe neașteptate vocea lui răgușită, de băiat care crește
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de acord. Ieși compromis dintr-o chestie ca asta. Inginerul oftă. Apucă târnăcopul și izbi cu nădejde. Simți o durere surdă în lungul brațelor ca și cum un obstacol solid i-ar fi întors lovitura. Se lăsă în genunchi. Sudoarea i se prelingea pe lângă tâmple, ochii îl usturau. Dascălu se aplecă. ― Ce-i? ― Dă-mi lampa! Mda... Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult înainte de a deveni sticloși. Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap, privea în gol. Sângele se prelingea după ureche, scurgîndu-se pe gulerul alb. Pilotul sări din carlingă și se repezi spre doamna Miga luîndu-i mâinile. Râdea nervos, cu ochi umezi. ― Mamă! Am scăpat! Auzi, mamă? Florence se așeză pe un trunchi de copac. Se uita peste umerii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ni s-a alăturat și am găsit o firidă în care ne-am adăpostit, spre a scăpa de paznici. Ne-a fost teamă că nu ai să te mai trezești.” Tintin simți atingerea bărbii lui Haddock și lacrima care se prelingea de pe obrazul căpitanului pe al său. Privirea lui Milou se încărcase de promisiunea fericirii. Tintin revenise între ai săi. Capitolul 11, în care Olrik imaginează lumea care va fi Dacă Sponsz găsea în torturarea lui Tintin și a lui Haddock
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca să se aplece din nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mână în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strîns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas goală. Ne-am iubit la lumina incendiului care se prelingea până în dreptul ferestrei mele, în timp ce agitația și panica de pe coridoare creșteau. A fost cea mai violentă și cea mai divină noapte de dragoste pe care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corabie care nu-și părăsește vasul! Încercasem să-l alung din cuibarul lui de sticlă, să-l umilesc, și nu reușeam decât să-i dau o aureolă eroică. În loc să moară ca un vierme bătrân, prea bătrân ca să se mai poată prelinge afară, murea ca un personaj legendar. Am insistat. Aproape m-am rugat de el. ― Trebuie să pleci, totuși, de aici. În curând va pătrunde focul. ― Să fug? a exclamat. Să mă salvez? Eu? Să cer ajutor, să țip, să devin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]