2,032 matches
-
în rugăciunile mele o adevarată iarnă să acopere urmele de cenușă lăsate ca semn, să nu mai găsești drumul spre mine... Doar cu tine Seara când intri pe ușă, două zâmbete izvorăsc parcă sunt gemene, contopindu-se într-un sărut prelung. Apoi ca un adolescent îmi dăruiești un trandafir roșu cu fundă albă și îmi șoptești la ureche de câteva ori „te iubesc”... Cina pentru noi este o sărbătoare continuă; ochii se întâlnesc și vorbesc în locul nostru, întrerupți doar de săruturile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Apoi ca un adolescent îmi dăruiești un trandafir roșu cu fundă albă și îmi șoptești la ureche de câteva ori „te iubesc”... Cina pentru noi este o sărbătoare continuă; ochii se întâlnesc și vorbesc în locul nostru, întrerupți doar de săruturile prelungi, la fiecare înghițitură de șampanie... Nu știu cum faci tu dar știi să întreții atmosfera încât nu ne mai trebuie nici muzică. Parcă dansez după vocea ta caldă și senzuală, asemenea lui Julio Iglesias când cântă El amor... Dimineața am sentimentul că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
studiu atent, să știe totul. Învăța foarte ușor și foarte repede. Jake se întoarce pe burtă. Acum, că am ocazia, mă uit la el îndelung și cu atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Finn a ieșit din casă și tocmai îngenunchează lângă Daisy și Davey. O mângâie pe păr, iar ea îi zâmbește. Le stă bine împreună. Finn, ca și Daisy, în ciuda tenului foarte blond, se bronzează foarte ușor (deși brațele și picioarele prelungi ale lui Daisy sunt mult mai închise la culoare, grație cremei autobronzante). Este zvelt și nu poți vedea pe corpul lui nici un gram de grăsime în plus. Poartă un slip îndrăzneț, mult mai strâns pe corp decât se poartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos în sus, când se ivea, altă Mamă era cealaltă, privită prin fanta ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei. Prin aceasta mă deosebesc de toți pușcăriașii. Filosofii marxiști au definit libertatea ca necesitate înțeleasă. Eu zic că libertatea înseamnă detenția asumată: un univers dens cu magnetism enorm. Cauza durerilor de cap ale mamei, eu, lipsa de voință, lenea prelungă, vomele dese, eu. Furam ceea ce-mi lipsea și, cu timpul, îmi voi sorbi simțurile, apoi viața. Nu pot să iau cauza care i-a creat starea de Mamă. Nu pot să-i iau decât efectul, deși eu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și cățel, formează un tablou care își așteaptă asasinul, adică pictorul, că după ce le treci dincolo, pe pânză, toate obiectele mor, ele nu mai sunt ele. Din cotețul așezat în spate, dincolo de solar, foarte departe de lume, se aud cotcodăcelile prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spate, dincolo de solar, foarte departe de lume, se aud cotcodăcelile prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic, băiatul moștenise de la mamă nasul ăsta, e nas de actor, măăă, glumea Marinică, de când băietul avea patru-cinci ani și recita prin casă. În limba română, existau despre nas proverbe, obsesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
văzuse că bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată în brațele lui, o simte ca pe o iapă cabrată, cum a fost cu femeia aia, cu Anita, de care ziceai?, îl topește cu mâinile ei frumoase, prelungi, se urcă deasupra lui și îl înfășoară în părul blond, care e cortină peste el, bărbatul nu se poate abține și îi mângâie iar coapsele înguste, dar mereu închide ochii, memoria lui știe ceva, dar nu îi spune nimic, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mele, era ca și cum ar fi făcut-o o rusoaică și un tătar, blondă și cu ochii în sus, ca la japoneze, subțire și foarte înaltă, cu gâtul lung ca de balerină, mâini splendide, parcă făcuse pian toată viața ei, picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
simte de fiecare dată când intră aici, biroul, fotografiile de pe pereți, pe un raft, deasupra laptopului, o poză mărită a mamei și a lui, unul lângă altul, cu obrajii alături, o poză din tinerețe. Semănau, avea fața ei ascuțită, nasul prelung, sprâncenele stufoase, o femeie puternică dăduse naștere unui bărbat cald. Deschide cu grijă laptopul, nici un mesaj de la Tina... * — Și am început, Frumoasă Neli, repetițiile la Shakespeare, Titus ne omora cu regia lui, Maestrul nu era mulțumit deloc, îmi tot zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
perne, apoi În cele două străchini de lut turnă două polonice de fasole prăjită, curechi murat și Începură să mânânce liniștiți, atât cât puteau fi ei de liniștiți. La un moment dat, Maria tresări, urechile ei fine prinse un vaiet prelung și parcă niște frânturi de vorbe! A făcut un semn cu mâna ridicată, Victor a ieșit afară, a pus bățul În ușă și s-a Îndreptat către magazin unde a stat ca pe spini, vreme de o jumătate de oră
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scria ceva despre drumul pe care porniseră, fără ca măcar unul din ei să știe cât va dura acesta și câte urcușuri și coborâșuri va mai avea. Din somnul cel greu și agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ori cu fustă albă și ...bluză neagră, ori cu bluză albă și ...fustă neagră. Poartă fustă foarte scurtă. Cere-i medicamente ... Vezi, Securitatea ... Atenție mare ... să n-o omoare și pe ea! Apoi Ștefan Girovescu oftă, suspină, scoase un „Au!” prelung și dureros și căzu Într un somn cu spasme. Victor rămase foarte Încurcat și chiar Îi era frică. Să meargă la spital, la o copilă care cine știe cum ar putea primi o veste atât de dureroasă, și-ar putea pierde cunoștința
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul vaiet de sirenă Mă ispitește în adâncuri ca pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet, Lyckan și Hugnaden și Nåden și toate celelalte. Și crestele, unde noul inginer silvic a desenat zonele de despădurire cu rigla, mlaștinile prelungi, verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt negre ziua și se albesc spre seară. Și satele cu fiecare gospodărie, pe care eu nu le pot vedea, dar știu că se află acolo, ghemuite în pădurea de conifere sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să încerc, nu am dreptul să nu încerc, lașitatea nu trebuie să mă oprească. De-a lungul anilor mi se citise despre multe beții ale lui Strindberg, Baudelaire și Dostoievski, ale lui Stig Larsson și Balzac. Văzusem la teatru bețiile prelungi și obositoare ale lui Lars Norén. Dar, m-am gândit eu, s-ar putea să-mi fi scăpat vreun amănunt. Și o dată, cu mult timp în urmă, chiar tata trecuse printr-o beție. Ținând-o cu eticheta întoarsă, am golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență. Se așeză lângă Voisin și începu să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din metal. Iar el, la rândul lui, iubise locul prea mult pentru a face schimbări: când venea la Brinac, parcă intra într-o peșteră de tăcere și întuneric, unde nu-l putea deranja nici un telefon nedorit. Așa că acum auzi vibrația prelungă a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de râs. Firește că nimeni nu m-a visat vreodată, dar reușeam mereu să-i fac să zâmbească, și așa am devenit una de-a lor. În acel ultim rând al sălii de cinema, pe când ceilalți se sărutau zgomotos și prelung, neștiind prea bine ce anume înseamnă dorința, dar încercând cu orice chip să o mimeze (am aflat asta mult mai târziu, pe atunci nici unul dintre noi n-o știa) eu stăteam și fumam. Îmi amintesc cum mi-am desfăcut pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca baba n Rai. Uite colo. Este și geam, să vezi pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]