1,965 matches
-
decât la cuvinte. Pe Carol nu o deranja, mai ales că nici ea nu era mare amatoare de conversații. Stătea acolo, mestecându-și de patruzeci de ori fiecare îmbucătură și întrebându-se ce va urma. De fapt, era și ea preocupată, dar preocupată de penisul ei. Partida de după-amiază îl solicitase cam mult. Dar acum sângele începuse din nou să circule în voie. Purta o pereche de chiloței de satin destul de strâmți și, cu toate acestea, simțea că e pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Apoi, în timp ce îmi stropeam cu apă fața amorțită, am văzut un soi de avanpremieră a camerei de interogatoriu în această încăpere anonimă, funcțională și lipsită de compasiune, pusă la dispoziția publicului. Un detectiv și ajutorul său vor fi acolo - familiști preocupați de alimentația echilibrată - și pe fețe li se va citi scârba pe măsură ce le voi povesti despre legătura mea cu profesorul. Vor da din cap, ascultând cum am fost sedus și aburit de profesor. — Acum să fim serioși, tinere. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mintea sa - rod al îngrozitoarei fertilizări încrucișate între viața sa fantastică și anomalia genitală a lui Bull - Alan se dusese la biblioteca spitalului universitar în pauza de prânz. Recepționerele începuseră să șușotească între ele la vederea unui Alan răscolit și preocupat care părăsea centrul. — Ssst... spusese Gloria, negresa cea conică abia intrată în tură, tipu’ se spetește muncind, știu io. Sssst! E un sfânt, chiar așa! Mintea sfântului era bântuită de himere pe când se îndrepta spre centrul orașului. Imagini ale însoțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piciorul nemișcat și se ridică. — Acum uită-te peste umăr, John. O vezi? — Ce e, doctore? — E un vagin, John. Ți-a crescut un vagin. Reacția lui Bull fu extremă, mult mai intensă decât și-ar fi imaginat conștiinciosul și preocupatul Alan Margoulies. Bărbatul uriaș și blond îngenunchease pe covor, gemând. O bolboroseală tânguitoare curgea nestăvilit din colțurile gurii sale nu lipsite de senzualitate. Își întinse apoi spre oglindă piciorul condamnat, de parcă ar fi făcut o fandare. Alan era suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu o frecvență de patruzeci de mii de pensule mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale nemaivăzute, m-a și imortalizat. În ziua aceea Bogdan intră în sala tronului, foarte preocupat, așa cum nu-l mai văzusem niciodată, mult mai agitat decât de obicei, când nimic, dar absolut nimic, oricât de extraordinar, nu-l miră. La subraț avea un covor albastru, magic. Se răscolea prin uriașa sală, neputând să stea locului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
hotărârea evidentă de a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-ar fi găsit încântător probabil, închinându-i-se preocupați, sărutându-i voluminoasa și întunecata manta sonoră. - Omorâți-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Momentul de beție vrăjită se risipise și eu redevenisem ceea ce fusesem dintotdeauna, savurând sărutul de noapte bună și vreo două aluzii sinistre înainte să mă întorc la hotel. Bombardat cu impresiile furnizate de simțuri, cu fața licărind în timp ce își regiza preocupat filmul ultrarapid, Shadow încerca limita lesei, ca și alte limite ale mirosului, văzului și auzului. Apoi câinele s-a oprit să-și facă treaba lui de câine, cu picioarele îndoite. Nici o problemă pentru Shadow - nu ca mine, cu Morning Line
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iar la lucru. Din trapa aromată a metroului (respirația lui are ceva din exalația fierbinte a tonetei cu hamburgeri și aroma umedă ca de covor a unei gustări indiene) oamenii ies în valuri la intervale de cinci minute, îndreptându-se preocupați, cu fețe hibernale, spre căldură și mâncare și spre problemele omenești. Georgina ar trebui să fie printre ei, îndreptându-se către aceleași lucruri, adunate toate într-o singură cameră. Viața e destul de bună aici, în Anglia, dar trăim pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Motanul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemulțumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe gânduri. Ne despărțea atâta vreme de necunoaștere... Ea plecase din țară cu un an înainte de nașterea mea. Aveam de pus cap la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
comunarzii. ["ETICA LUI HERBART... "] 2257 Etica de Herbart. Herbart reduce principiile lui de etică la condițiunile de plăcut sau neplăcut al simțurilor. Însă e cunoscut că acest plăcut ori neplăcut e o afectare a simțurilor noastre atât de relative, de preocupate, de vizionare. Dovadă e că pentru ochiul nepreocupat al științei nu esistă nici plăcut, nici neplăcut. Va să zică plăcut sau neplăcut e un accidens și nu un essentialis. Știința, care dezvață ochiul de-a privi lucrurile fals și după părere, ci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Declarație de incompatibilitate Un mare angrosist Fănică Grânar, Dorește să rămână doar parlamentar. Sigur, dacă demnitar, pe viață ești, Câștigi foarte bine, fără să muncești. Zel Aleșii noștri au un singur țel: Cât sunt la Putere s-adune cu zel. Preocupați ca averile să-și rotunjească, La amărâți nu mai au timp să se gândească. Dezastru fotbalistic (2-5 cu Danemarca la București) Microbiștii așteptau să vadă un regal, În confruntarea cu un adversar egal. Abordând partida în stil dâmbovițean, Naționala a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ale lui Tiberius. Nu-l însoțea nimeni. După puțin timp își făcu însă apariția, coborând pe neașteptate chiar pe scările interzise, sclavul Callistus, cel pe care Tiberius îl trimisese la munca de jos. Purta veșminte noi, imaculate. Trecu prin fața lor preocupat, ca și cum nu i-ar fi văzut, însă când observă că nu mai era nimeni acolo se întoarse brusc, se opri și șopti că tânărul Herodes, prințul din Judaea, care de mai mulți ani era ostatic în casa Antoniei, fusese trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
misticismul profund al lui Yeats”, acmeismul lui N. Gumiliov, ego-futurismul lui Igor Severianin și cubofuturismul lui Hlebnikov, Lautréamont, Jarry (priviți ca „dezechilibrați”) și Rimbaud, Rilke, Werfel și Hoffmanstahl, poezia - aflată la antipozi - a americanilor Edgar Poe și Walt Whitman etc. Preocupat să arate „dacă și în ce măsură actuala mișcare poetică a adus valori pozitive”, Const. I. Emilian constată - cu „obiectivitate” - permanența „luptei dintre vechi și nou”, alternanța de „reacțiuni și contrareacțiuni” în cadrul unei teorii „ondulatorii” (via G.B. Vico) a istoriei spiritului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
formația care cânta la baluri și la hore, în sat. Frusina, la rândul ei, a rugat câteva femei cu care se întâlnea la biserică să pregătească prăjituri și chec așa cum numai ele știau să le facă; pufoase și gustoase. Foarte preocupată ca treburile să meargă bine, nu prea a dansat, deși a fost invitată de mai mulți băieți, chiar și de Petre cu care a dansat până la urmă două dansuri fiindcă nu mai scăpa de insistențele lui. Noroc că nu a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea se răzgândise. Angelescu când îl vedea de la distanță, își punea capul în pământ preocupat brusc de starea asfaltului sau privea în altă direcție iar Stani îl privea disprețuitor! Nu s-a mai auzit să bată pe cineva. Tatăl lui a fost cu această ocazie singura dată la liceul Mircea, în rest mama lui mergea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai mult desertul și niște biscuiți cumpărați de la Magazinul universal din sat. Fasolea era singurul fel pe care îl mâncam cu plăcere. Odată, la început, prietenul meu Țiganul, scuipă o flegmă cu zgomot în porția lui de fasole, o amestecă preocupat și se pune tacticos pe mâncat. Mie mi s-a făcut silă și am ieșit afară să vomit. Cantina avea geamurile larg deschise< era cald, stăteam afară și mai discutam cu băieții fără să privesc spre masa noastră dar pândeam
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe departe frumusețea fostei soții însă pentru el nu frumusețea conta< ele obțineau de la el ceva și trebuiau să-l plătească, asta îi era meseria. Nu a ținut la fiu niciodată, poate doar cu socotelile unui om foarte ocupat și preocupat numai de el, cu toate că Gigi l-a iubit. Până a plecat în Israel a fost pentru unii dintre prietenii lui Laur un idol. Peste câteva zile Mioara, una din surorile lui Marinică, îl abordează direct: - Laur, am o prietenă care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
e bine cum spun eu, cuscre?... sfârși omul și rămase nemișcat pe laviță, roșu la față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la masa din chioșc și împreună o apucară spre poarta de la drum. Ce pot să zic, Grigore, îi vorbi Stelian netulburat, uitându-i-se pe deasupra capului și cercetând ulița, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dați-i zor! le arunca prin ușa întredeschisă câte un funcționar de prin birourile vecine, venit să-i vadă. De altfel, truda lor era atent urmărită de șeful cel mare, Vlădulescu, care îi călca de câteva ori pe zi, foarte preocupat ca cei de la serviciul buget să-și încheie la timp și cu bine toate lucrările. Șeful găsea cuvinte de apreciere pentru sârguința funcționarilor și pentru modul în care Virgil se achita de responsabilitățile sale de șef de birou, continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de adolescent, și nici nu dădu de cineva care să-i spună cum și unde ar fi putut să dea de urma ei. Avu, în schimb, ocazia să-l zărească odată pe profesorul Călinescu plecând de la universitate cu un aer preocupat și academic, de maestru ajuns la apogeul carierei, și cu păru-i albit căzându-i în șuvițe rebele peste frunte. Și tot în timp ce adăsta pe holul de la intrarea în facultate, întorcând capul spre ușă de câte ori se deschidea pentru a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a doua, din celălalt capăt al clădirii universității, de la facultatea de geologie-geografie, probabil pentru ca riscul ca cele două fete să dea ochi una cu alta să fie minim! Pe acest motiv era, bineînțeles, mereu tachinat de colegi, care se prefăceau preocupați să determine, pe baza teoriei probabilităților matematice, cam care erau șansele ca cele două Juliete să afle vreodată că își împărțeau inima aceluiași Romeo. Dimpotrivă, Mircea Cartojan, care se fălea că ar fi fost, nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ar fi părut un mit sau o legendă, dacă nu ar fi fost desprinsă din realitatea acelor timpuri. "Familia ei" și "la ea acasă" nu erau decât niște cuvinte, erau un fel de a spune. Cu un glas calm și preocupată să nu omită nimic important, Felicia îi destăinui mai întâi faptul că pe ea nu o chema, în realitate, Măgureanu, așa cum, cu îndreptățită ezitare, îi spusese atunci când se cunoscuseră și așa cum figura în actele cu care se înscrisese la universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să vegheze, dar au adormit. Cum așa bunicule?! Nu aveau cum să adoarmă! Hmmm!... păi frații mai mari s-au certat cu regele, așa că le-a pus somnifere. Mezinul însă a vegheat până a văzut pasărea. Când aceasta era foarte preocupată să ciupească din miezul merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și se pomeni În apă pînă la brîu. Valurile se succedau cu violență, dar fără resac, suprapunîndu-se, venind unele peste altele, nivelul apei creștea incredibil de repede. Lovind pereții grotei, făcea vîrtejuri care Îngreunau tot mai mult Înaintarea spre ieșire. Preocupați să se lupte cu valurile, nu mai schimbară nici un cuvînt. CÎnd tocmai erau gata să ajungă spre golf, un val mai puternic decît celelalte o acoperi pe Marie, care pierdu contactul cu solul. Lucas urlă văzînd-o că dispare. Se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]