1,827 matches
-
Înseamnă putere, eram ca un Adonis, pînă nu demult, nu, acela era efeminat, am fost un bărbat, bărbat sînt, Ingrid vrea să mă țină doar pentru ea, nu are dreptul, nu are, ce obligații am? Nici una, față de Antonia doar, e preoteasa mea, cam așa, dacă aș intra În jocul ei, măcar mai crede În pedeapsă, dacă Într-adevăr există una, o amenințare, tot e ceva, nimeni nu mai știe de frică - frică, ce mai Înseamnă iadul? Un basm, nu mai sperie
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să-i spună celui care, aproape În extaz, asculta povești despre strămoși inexistenți pînă atunci, despre un conte rus, un neamț despre care nici Thomas nu știa prea multe ori corăbieri vikingi? Că, de fapt, Antonia nu era decît o preoteasă a distrugerii era mai aproape de adevăr, dar Bert era bine să vadă fața luminată a Lunii - și greierii ar fi pierit dacă același Dumnezeu s-ar fi coborît la mintea Rusoaicei, totul ar fi ajuns scrum; cum ar fi pornit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trebuia livrata parola, ca sa i se permita intrarea. „Irina“, șopti, învins, abia auzit, fără să se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cataclism, când se zguduise zdravăn șandramaua purgatoriului și primejdia semăna atât de bine cu eliberarea, ar fi trebuit s-o găsească, să se regăsească, să se recunoască, în sfârșit, după atâtea ocoluri, pereche. „Irina și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atunci când aceasta mulgea vaca și să soarbă cu poftă spuma laptelui abia muls. Dar de câteva seri începuse să lipsească, iar tata avea o bănuială pentru această pricină. O chemă și-i spuse: Du-te să duci laptele la coana preoteasă! Viviana luă sticla cu lapte și plecă fără tragere de inimă și cam tristă, dar nu îndrăzni să spună nimic. Tata o urmări din spatele portiței și-l văzu pe Toma, un băiețel din vecini de-o vârstă cu Viviana, cum
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sinea lui râdea cu poftă din toată inima. Era tare mândru de copila lui! Din seara următoare, Viviana începu din nou să stea în preajma bunicii și să soarbă spuma laptelui proaspăt muls, iar când pleca să ducă laptele la coana preoteasă, Toma o pândea din spatele gardului, dar niciodată n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
rămână. Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. Ăsta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în nesiguranța noastră și chiar în greșeala ideii expuse. Toate te reprezentăm. Tu ești un demiurg mai muritor decât noi, dar mai cunoscut datorită nouă. Și tu, chiar mort, ai șansa să trăiești, da, cititorul e stăpânul de drept, noi, preotesele sau vampirii lui. Obedientelor! Nicidecum! Suntem creștine până în măduva oaselor. De când e Cuvântul. Templul nostru e cartea și zeul pe care îl slujim, cititorul. Noi am creat veșnicia lumii cu vorbe, am făcut-o să sune. Noi suntem libretul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Halipa, mirosul de pește, din Prunilă, gândurile, din Nilă Hagiu, titlul romanului, din Mihai Dinu, urechile și mustața, din Any Palade, dobitocia, fapt ce uimi pe țiganul, proful de biologie, văzând în eleva lui, Piranda ideală, întruchiparea țigăncii Cerestina, Preoteasa țigănimii de pretutindeni, cu pielea aromată ca o Coca-Cola și ochi de smarald. Și îi căzu cu tronc, trimițându-și la Dracu' deontologia profesională. Ea neagră, el negru, s-ar fi căutat noaptea în pat, două bucăți de beznă putredă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vorbă cu o domniță din acestea? întrebă Toma foarte serios. Ileana privea în gol fără să răspundă. Se mulțumi numai să-i strângă ușor palma pe care încă o ținea în mâna ei. Deci, tu ești un fel de preoteasă... Numai dacă tu vrei să-mi spui așa. Nu știu de ce, dar eu îmi imaginam preotesele din vechile temple ca pe niște femei în vârstă, cu fața ridată și părul coliliu. De unde știi că nu așa arăt și eu? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să răspundă. Se mulțumi numai să-i strângă ușor palma pe care încă o ținea în mâna ei. Deci, tu ești un fel de preoteasă... Numai dacă tu vrei să-mi spui așa. Nu știu de ce, dar eu îmi imaginam preotesele din vechile temple ca pe niște femei în vârstă, cu fața ridată și părul coliliu. De unde știi că nu așa arăt și eu? Pentru că mă uit la tine și văd că nu-i așa. Ești tu amabil. Nu, chiar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știi că nu așa arăt și eu? Pentru că mă uit la tine și văd că nu-i așa. Ești tu amabil. Nu, chiar acesta este adevărul. Ești tânără și foarte fru moasă. Mulțumesc. Uite cum văd eu lucrurile: tu ești preoteasa sau, mă rog, domnița tăcerii iar Calistrat e paznicul. Corect? Corect, îl aprobă Ileana. E firesc să știți unul despre celălalt și tot la fel de normal mi se pare să colaborați în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să-i lăsăm pe bătrânii ăștia - mi-a spus și m-a luat cu el. Uite, ăsta e un cap de mumie din Egipt. A fost o femeie. Mai mult ca sigur că era concubina lui Achenaton. Iar pe lângă asta, preoteasă sau vrăjitoare. Valorează mai mult decât toată stațiunea. — Și dacă ar trăi? — Dacă ar trăi, suflețelul meu, bătrânii ăia din camera alăturată ar fi foarte bucuroși. În schimb, și-ar pierde mult din valoare. Ar valora exact atât cât tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția că anticii aveau aceleași ipocrizii ca noi. Ce să facem, totuși, cu acest adevăr? Nu ne-ar rămâne decât să acceptăm că preotesele Afroditei, care se culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau prostituția la adăpostul miturilor. Și că templele Afroditei erau niște bordeluri, încît prefer să cred în minciuna că, pentru cei vechi, un trup frumos nu putea fi niciodată indecent
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă culc mai devreme, din cauza răcelii ăsteia. Luând angajamentele, se retrase în apartamentele sale din templu. În noaptea aceea, Nobuo nu-și putu găsi liniștea. La cină, stătuse cu vasalii și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă. Ieșirăm pentru totdeauna, bubuind ușa în nasul uluitoarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sfioasă ea a plecat ochii și s-a roșit ca macul la față. O, ce sunt eu pentru ca un profet atât de mare să-mi facă cinstea de a-mi vorbi! Totuși, cu nemărturisită bucurie ea a urmat-o pe preoteasă care a dus-o la mormântul lui Merlin. Acest mormânt era construit dintr-un soi de piatră care strălucea ca focul. Razele ce țâșneau din această piatră erau de ajuns pentru alumina acel loc de beznă unde soarele nu pătrundea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
te unești cu ilustrul Rogero. Aleargă,deci, să-l eliberezi și zdrobește-l pe trădătorul care l-a smuls de lângă tine,iar acum îl ține în lanțuri! Cu aceste cuvinte glaul lui Merlin s-a stins lăsând-o paq Melissa, preoteasa să dea instrucțiuni fecioarei. Mâine, i-a spus aceasta, te voi conduce la castelul de pe vârful muntelui, unde Rogero e ținut prizonier. Nu te voi părăsi mai înainte de a te fi condus până la pădurea aceea. În dimineața următoare, Melissa a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
redevenit el însuși imediat. O adevărată lovitură de trăsnet pentru bietul prinț! Copleșit de rușine nu mai îndrăznea să-și privească dascălul în față. Când a ridicat în sfârșit ochii, el nu a mai văzut acea venerabilă arătare, ci pe preoteasa Melissa, care prin puterea inelului apărea acum sub adevărata-I înfățișare. Ea I-a vorbit de motivele care o făcuseră să-i vină în ajutor, despre mâhnirea și îngrijorarea Bradamantei, care nu mai ostenea căutându-l. ‘’ Frumoasa amazoană, zise ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cărei final s-a întipărit și în memoria mea: “Aș vrea, iubito, să nu știi că lângă chipul tău doar Christ a lăcrimat din ochiu-I trist, aș vrea, iubito, să nu știi...” Savel a rămas impresionat de tinerețea estompată a preotesei pe care din povestirile părintelui o avea în memorie ca pe o studentă. Încurajând-o că părintele e tot timpul cu gândul la ea, la scumpa lui fetiță...,-la arestare nenăscută- și-a continuat cu aceeași precauție drumul spre casă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
trecerea timpului. Fie ca timpul să-i aducă mai mulți vizitatori și poate și lor să le îmbălsămeze sufletul cu sfințenie și credință. Semnătură indescifrabilă * Azi 19 iunie 1986, O zi frumoasă și binecuvântată de Dumnezeu, un grup de preoți, preotese, cântăreți cu soții și alte persoane, am vizitat cu evlavie și deosebită plăcere cele două mănăstiri sfinte și istorice ale Moldovei sfinte (Sihăstria și Secu). Vrednică și pioasă amintire înaintașilor noștri pentru tot ce ne-au lăsat. Recunoștință și rugăciune
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Într-una din zile a sosit în control la grădiniță o inspectoare, considerată, pe atunci, cea mai exigentă, căreia nu-i scăpa nici un detaliu. Educatoare era soția preotului din sat și de aceea toată lumea, ca peste tot, îi spunea „cucoana preoteasă”, iar copiii știau, de la părinții lor, că la grădiniță îi învață cucoana. Când inspectoarea i-a întrebat pe copii cum se numește educatoarea lor, ei au răspuns candid: cucoana - apelativ interzis în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Aruncându-i educatoarei o
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
că Macro ar fi fost la înălțimea misiunii, dacă își închipuia că o asemenea femeie îl putea fermeca pe el, care în casa Antoniei avusese sclave cu pielea ca mătasea, mlădioase ca niște trestii, ce fuseseră educate de mamele lor, preotese ale iubirii în templele din Syria; pe el, care își potolea încordarea și adormea sub mângâierile drăgăstoase ale lui Helikon. Ennia îi puse o mână pe genunchi și-l mângâie; el se ridică și spuse: — Vino, știu unde putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ascunse de brățări, care i se întipăriseră în memorie, îl înlănțuiră din nou. El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase din templele din Phrygia, la Pessinus, pe malurile fluviului Hyalis, preotese purtând bijuterii mângâiau și îmbrățișau în felul acela, în fața mulțimilor fascinate și cufundate în rugăciune, statuile impunătoare ale vechilor zei, Papas, Sabazius, Men. Iar ea, ca și cum ar fi atins statuia unui zeu, îi spunea: — Te iubesc, poți să faci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]