3,420 matches
-
omogenitate. Amănuntul că în primele două povestiri numele detectivului e Carmady, iar în Mandarin’s Jade - Dalmas nu constituie un impediment pentru a identifica în aceste personaje profilul deja bine conturat al lui Marlowe. Structura episodică alertă, varietatea personajelor, enigmele presărate de-a lungul unui drum al surprizelor și răfuielilor fac din Farewell, My Lovely unul dintre cele mai reușite exemple ale seriei hard-boiled. Viteza narațiunii e temperată de încercările detectivului de a pune ordine într-un scenariu fără sens și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
distribuie rolul de a accentua trăsătura locului: Era întuneric și liniște, iar un barman se mișca întocmai ca o molie în strălucirea slabă a paharelor și sticlelor. O blondă tânără și frumoasă, într-o rochie ce părea apă de mare presărată cu pulbere de aur, a ieșit de la toaletă, rujându-și buzele și fredonând. Zâmbea, clătinându-și capul de aur în ritmul rumbei care răzbătea până aici. Un bărbat scund și gras, cu fața stacojie și ochii strălucitori, o aștepta cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe de altă parte, sunt opriri perfect cronometrate pe un traseu parcurs mereu în viteză. Același rol de temporizator îl au și cele câteva dialoguri absurde (cel puțin unul dintre ele, conversația lui Marlowe cu un barman, forțează granițele bunului-gust) presărate de-a lungul narațiunii. Ar fi de remarcat, de asemenea, modificarea limbajului detectivului, mai ales în relațiile cu polițiștii. E un semn de maturitate, desigur, dar și rezultatul experienței: a încasat suficienți pumni și a fost târât în destule situații
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sedus de culoarea locală și de forța unică a peisajului. El nu cade, firește, într-un panteism ieftin. Natura nu se metamorfozează într-un participant activ. Ea nu este un complice al detectivului. Pur și simplu, autorul simte nevoia să presare niște intermezzouri de acest gen, așa cum prozele desfășurate în peisajul urban al Los Angeles-ului excelau în descrierea marelui malaxor de vieți, mașini și ambiții: Drumul aluneca de-a lungul unei terase înalte de granit și cobora în poieni de iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Refugiat în zona literaturii cu pretenții, Chandler va plăti tributul plasării imprudente între lumi: nici suficient de adânc în spațiul literaturii, nici destul de departe de convențiile prozei polițiste. Într-adevăr, e greu să menții atenția unui cititor interesat de narațiunea presărată cu peripeții care să-i biciuiască necontenit simțurile când principalul purtător de mesaj, Philip Marlowe, trece printr-o compactă pasă negativă. Nesigur pe sine, nemulțumit de propria condiție existențială, el alternează momentele de amară meditație asupra lumii cu o crudă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o plasă cu ochiuri prea largi. Proza curge într-o lentoare atent măsurată, insistând cu egală forță asupra momentelor de activitate și inactivitate. Stilistic, unitatea e remarcabilă, iar estetic, efectele sunt garantate. Ruperile de ritm, alunecarea textului în concavități atent presărate pe tot parcursul cărții construiesc un veritabil discurs contrapunctic, în care pilonii de liniște sunt la fel de expresivi ca și învolburările provocate de personajele a căror combustie interioară amenință în fiecare clipă cu incendiul: Priveam cum se ridica aburul din ceașcă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o recuceri. Eileen Wade nu e, însă, Daisy, iubita din roman a lui Gatsby. Chiar dacă Terry o obsedează, chiar dacă înnebunește din cauza lui, ea nu mai are suficientă energie pentru a reveni în trecut. Va trăi, însă, într-un prezent tulbure, presărat cu crime și obsesia iubirii imposibile. Scena pe jumătate macabră, pe jumătate dramatică în care Marlowe este pe punctul de a ceda farmecului devastator al lui Eileen constituie o piesă la dosarul procesului depresivo-decadent în care Marlowe intră cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
militară, dar avem nevoie de prefecți militari În județe, de primari militari În orașele capitale de județ; avem nevoie de consilieri militari În administrarea marilor Întreprinderi pentru a aduce oamenii la muncă, pentru a opri sabotajele economice; structurile noastre trebuie presărate de militari, pentru că militarul știe să respecte ordinea. Militarul, prin natura rolului său pe pământ, este disciplinat și este legat de țara sa prin jurământul pe drapel. În septembrie 1995, Consiliul Național al partidului adopta În mod deschis ideea de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
eroilor întunecați dintr-o poveste, piesă sau baladă. Uneori asemenea eroi nici nu existau. «Tipicul» a fost de asemenea să prezinți viața oamenilor înaintați, nu în ceea ce are ea intens, pătimaș, înalt, ci ca un fel de trai fericit, dulceag, presărat cu lupte ușoare, scurte și infailibil victorioase. Timoraților, celor cărora le este frică de intensitatea vieții, raportul lui G.M. Malenkov le spune limpede: «...tipic este... ceea ce exprimă modul cel mai plin și mai expresiv, esența forței sociale respective». Și continuă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
favorabil piruetelor formaliste. Pe de altă parte, dintr-o problematică și dintr-un registru de atitudini vechi, neaerisite, bântuite în schimb de orgoliul egocentrismului, nu se poate crea o poezie nouă de dragoste, în ciuda măsurilor luate de poeți de a presăra ici-colo termeni ca muncă (sau munci), veac de creșteri, luptă grea (...). Ce să mai spunem despre amintitele încercări ale tinerilor poeți Rău și Nicorovici? Ele nu sunt la urma urmelor decât modeste «contribuții» la o prezentare pasionată și caldă a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sentințe și dă lecții de cea mai elementară măiestrie unor poeți ca cei sus amintiți, permițându-și să se substitue până și intențiilor lor artistice. Vrând să-și camufleze adevărata poziție, autorul articolului și-a confecționat un întreg păienjeniș stilistic, presărând la tot pasul expresii și citate menite să-l impresioneze pe cititor prin «erudiție» și «competență». Nu e de mirare că în articol se întâlnesc formulări ca: «lirism și explozie», «momente de emoție sufletească» (prilejuite de poeziile noastre valoroase) sau
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a progresiei narațiunii și a coeziunii sale. Una dintre tipologiile frecvente conținând patru tipuri narative de bază include povestirea romanțată, comedia, la tragedia și satira. În cazul variantei „romanțate” un erou trece printr-o serie de provocări cu care este presărat drumul spre ținta lui sau spre victoriasa finală, iar esența călătoriei este lupta în sine. Scopul „comediei” este restaurarea ordinii sociale, iar eroul trebuie să posede abilitățile sociale necesare pentru a învinge pericolele ce amenință această ordine. În „tragedie”, eroul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în plus un război ce pare-se că stă să înceapă”). La ora apariției, romanul a fost înțeles inclusiv în cheie subversivă, războiul de la 1916, cu toate dilemele și suferințele sale, fiind „citit” ca parabolă a ceaușismului. După o tinerețe presărată cu flirturi de salon, însă umbrită de convalescența și, apoi, moartea lui Ștefan Mironescu, Sophie se va căsători cu colonelul Ioaniu și va sfârși în senilitate, zgârcenie și manii olfactive, ca o figură tipică burgheziei bucureștene cu veleități și eșecuri
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
lângă copilul adormit. Întoarcerile astea îmi îngăduiau să scap de un surplus brusc de durere, de o urâțenie prea agresivă. Ele îmi marcau viața cu o linie punctată, alcătuită din scurte treziri după acele morți intermediare cu care ne este presărată existența. Una dintre acele morți m-a atins în ziua în care un elev, șeful uneia dintre micile bande care făceau ravagii în orfelinatul nostru, a scuipat în direcția mea fire de tutun din chiștocul pe care-l ținea în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ani de război petrecuți împreună, înțelegea până și glumele omului pe care-l ducea în spate. Orele astea ale amurgului erau cel mai bun moment pentru a evita întâlnirile. Se vedea încă pe unde punea calul piciorul, însă, în bivuacurile presărate pe câmpie, soldații aprindeau focurile și era mai lesne să-i ocolească. Trebuia să-i evite pe Roșii, ale căror trupe le părăsise. Să-i evite pe Albi, pentru care rămânea un Roșu. Să nu dea peste bande înarmate, a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Petru și ale Ecaterinei îi inspiră reconstituiri și la explicații de factură istorică. Turcii, de pildă, cunoscuți în Occident prin intermediul operei lui Dimitrie Cantemir, sunt încă o dată înfățișați Europei Luminilor de Voltaire. Istoria lui Carol al XII-lea (1728) este presărată cu multe informații privind situația Porții Otomane la finele veacului al XVII-lea, în anii nenumăratelor contacte cu Suedia, cu detalii asupra intrigilor, asupra mentalității de la curtea sultanului, cu descrieri obiective ale armatei. În fapt, ea oferă o interpretare a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și includerii într-un univers specific popular. În memorialistica noastră, B. ocupă un loc onorabil. Ionel (1901) este un roman pedagogic în care plăcerea povestirii se împletește cu evocarea tradiției, a obiceiurilor „din bătrâni”. Nenumărate proverbe, vorbe înțelepte, zicători sunt presărate peste tot, dând paginilor un aer oarecum antonpannesc. Ionel este însă un amestec de didacticism și naturalețe, o întâlnire a sfătoșeniei și bunei cuviințe populare cu mijloacele „intuitive” de persuasiune. Pedagog de vocație, autorul încerca astfel să ilustreze prin literatură
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
sau de o titanică vigoare, ale lui T. Arghezi. Având antene mai bune pentru poezia prozei, îl încântă, la M. Sadoveanu, lirismul „înalt și grandios” și îi pronostichează, în 1905, un destin de romancier istoric. Un studiu mustind de sugestii, presărat cu sintagme care au făcut carieră, este acela consacrat lui C. Hogaș. Despre romanul Ion al lui Rebreanu, tot așa, emite opinii bine gândite. La Ion Agârbiceanu relevă suflul de idealism etic. Epicul Hortensiei Papadat-Bengescu îl consideră a fi, în ciuda
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
un sistem. Toate acestea constituie indicii ale unui proces de înnoire, o înnoire realizată prin prefacerea resurselor unei medievalități ce nu mai convenea. Pe aceste temeiuri, veacul următor va dura propria sa activitate. Inițiativele românești din secolul al XV-lea, presărate în cadrul acelui curent unidirecțional al achiziției literare, depășesc cu mult media unor producții obișnuite. Lirica, spre exemplu, a debutat de-a dreptul spectaculos. Pripealele monahului Filotei de la Cozia (fostul logofăt Filos al lui Mircea cel Bătrân), spre a însoți psalmii
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
are ochi de strateg care vede întreaga panoramă, dar și cadrele parțiale, mișcările din planul secund. Scenele dinamice, alerte alternează, într-o construcție subtilă, cu altele domoale, de reflux sau de pregătire a unor noi învolburări. Asemenea cronicilor, narațiunea este presărată cu aforisme și „învățături”, scoase, bătrânește, din experiența istoriei. Patosul rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade într-un fel de grandilocvență
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
ani mai tânăr ca inculpata, avea opt clase, fără ocupație. Cu familia lui nu întreține relații, cunoscând-o doar pe o soră. Din păcate, și de data aceasta așteptările inculpatei sunt înșelate. Relația dintre inculpată și concubin devine conflictuală, tensionată, presărată cu certuri, chefuri, băutură: beam amândoi, ce, să fiu eu mai proastă...beam când eram supărată, să uit...lucram prin piețe... De data aceasta, când se ajungea la conflict, inculpata adopta față de concubin o atitudine proprie tatălui vitreg, un comportament
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit amoros ea accede, ici-colo, la expresivitate. În proză, cultivă o manieră în care, printre „reflexiuni” poetice și alte simțitoare „reverii”, se înfiripă și o simbolistică a anotimpurilor. Însemnările de călătorie, presărate cu semne de exclamație, denotă curiozitate pentru latura etnografică a locurilor vizitate. Jucate de societățile de diletanți, în regia autoarei, aceste compuneri dramatice amalgamează însăilări proprii (printre care Vacanții) și localizări (după Juin și Flerx, Marc Michel și Labiche). Ca
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
cazul unor construcții romanești. Unitare prin atmosfera crepusculară pe care o evocă, textele parabolice din volumul Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-a dreptul abolit conservă cel mult o umanitate lipsită de liber arbitru, care asistă
BAISKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
Bălcescu, mai scurtă (61 de versete), este redactată într-o limbă muntenizată, cu tentă neologistică și abstractizantă, iar expunerea apare mai combativă decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești, cu elemente moldovenești, precum și cu expresii populare și arhaice. În litigiu de multă vreme, paternitatea poemului Cântarea României este o problemă pasionantă, în a cărei rezolvare sunt trei soluții care se confruntă: Alecu Russo, Nicolae
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
vulgaritate, unde mica burghezie cu pretenții se străduiește să imite, cu ifose și fandoseli, protipendada. Acțiunea, cu un curs firesc, e condusă cu destulă iscusință. Personajele au nume sugestive, cu tentă caricaturală. Nu lipsit de un anume antren, dialogul este presărat cu ticuri și formule caracteristice, dintre care unele vor reveni în comediile lui I.L. Caragiale. SCRIERI: Scrieri, Iași, 1840; O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi, pref. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1845, reed. în PND, 151-178; O soaré la mahala
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]