7,015 matches
-
spus, turco mongolă). Într-o epocă în care factorul politic se confunda cu religia, Rusia ortodoxă a avut, inevitabil, câștig de cauză în fața Turciei musulmane. Și-a jucat abil rolul de eliberatoare a popoarelor slave și ortodoxe din Balcani. Rusia, pretinsă continuatoare a Bizanțului și implicit a Romei, a reușit să se impună nu doar propagandistic, ci și militar. Înfrângerea Turciei a făcut-o să se reformeze și să se alăture, de câteva decenii, comunității euro atlantice (deși au existat și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de către R. Moldova, româna a devenit limba oficială. Plutoanele de execuție și gulagurile nu au putut răzbi în fața mândriei de a fi român, astfel că sovieticilor nu le-a rămas decât a se pune pe confiscat conștiința neamului. În laboratoare pretins academice, funcționari sadici au supus istoria, cultura și limba română unor experimente groaznice din care au extras o așa zisă identitate moldovenească. Concepută în eprubetă la Moscova, această identitate continuă să bântuie prin Basarabia ca o iazmă. 2. SÂNGELE STRĂBUNILOR
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
FOC a. Înrâurirea latină Lingvistic, complexul daco neolitic s-ar putea să fi contribuit nu doar la apariția unor fonetisme, ci și a unui întreg vocabular, atribuit în prezent nouă și slavilor. Pre existența unui fond indo european romanizării și pretinsei slavizări nu trebuie să ne pară un lucru cu neputință. Prezența unor sensuri sau modificări fonetice aparent anormale, raportate la evoluția cuvintelor de origine certă latină, ar putea susține valabilitatea acestei ipoteze. De pildă, așa cum am transformat slavonul iubi în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trebuie să-l considere important. Și nimic nu cântărește mai greu în afirmarea lui decât succesul. Odată cu egoismul, a crescut proporțional și orgoliul acestei făpturi mărunte. Desigur, în lumea materială în care s-a refugiat și jubilează, ca triumf al pretinsei sale evoluții, orice reușită se impune a fi măsurată cantitativ. Are nevoie de ceva tangibil, iar banii nu pot fi decât unica valoare anvizajată atunci când se raportează la societatea din care face parte. Alergând întruna pentru a-i face, a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Joldești n-a avut-o în proprietate, iar socrul acestuia, Donțu, nu era conte, refugiat politic, ci un soldat răzlețit din armata rusă și angajat, ca stupar, pe o moșie mănăstirească. Pe de altă parte, nu s-a observat că pretinsul izvod de zestre al mamei poetului, scris cu multă zestre și cu foarte mulți bani, în numerar, a fost făcut înadins, la zece ani după căsătoria Ralucăi, numai ca să-l poată salva pe Eminovici, care se înnămolise în datorii și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
speciale: Ipoteștiul lui Iminovici 43, Ipoteștiul copilăriei lui Eminescu 44, Familia Eminescu și biserica din Ipotești 45, Complexul muzeistic de la Ipotești 46. Articolul cu titlul din urmă, pe lîngă faptul că conține destule greșeli, a fost întregit cu alte contribuții pretinse "docu mentare" pînă a devenit un florilegiu de greșeli, cu titlul Pentru Complexul muzeal de la Ipotești 47. Cele mai multe din acele greșeli le vom corecta, pe bază de documente, în capitolele următoare. În acest capitol introductiv, semnalăm mai întîi o curioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pronunțare străină de idiomul nostru moldovenesc: hodaie, hodăi, ghișini, nighic (nimic), nelejuire, jenunchi, zăși (zece), el se lipchea, apoi pronunțarea perfectului compus, ca prin Transilvania : ei s-or dus, or fost, or strigat, or stăruit etc.54. Foarte curioase sunt pretinsele informații, care numai de pe teren n-au fost culese de Fănică N. Gheorghe. Dînsul afirmă că "moș Miron Prisacaru își statornicise bordeiul într-o poiană din mijlocul pădurii, pe culmea pletoasă a Haraminului"35. Apoi reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de căsătorie de 600 galbeni nu este deloc de neglijat" ("ich glaube die Heurthe Partie von 600 # gar nicht zu unterlassen"79. Acești 600 de galbeni au fost de fapt adevă rata zestre a Ralucăi Eminovici. Despre netemei nicia unui pretins izvod de zestre, de 3576 galbeni, care a apărut după vreo zece ani, din partea soților Eminovici, se va arăta, pe larg, mai departe. După nunta Ralucăi, oficiată la 26 iunie 1840, Vasile Iurașcu le-a dus la mănăstirea Agafton pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia Orășăni, de la serdarul Iordache Ureche. Pretinsul izvod de zestre și moșia aceasta i-a pus în mare încurcală pe biografii lui Eminescu. Toți au afirmat că Raluca, fata lui Iurașcu, la măritișul ei a avut în zestre această moșie, plus 3.000 de galbeni, în numerar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
era o fată încăpută 17 (sic) Aug. Z. N. Pop a vrut să zică bogată ; că Eminovici a luat "soție cu zestre bună, în bani și pămînturi"18; că zestrea pe care a primit-o Raluca "spulberă toate legendele despre pretinsa sărăcie a părinților lui Eminescu"19 etc., etc., în timp ce Raluca nu primise nici o palmă de pămînt, de la tatăl ei, și nici acei 3.000 de galbeni, de care se vorbește, ci numai 600 de galbeni i-a fost toată zestrea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o simplă însemnare de zestre, fără autentificarea judecătorească, pe ce s-a bazat el, cînd a scris "Copia izvodului de zăstre din anul 1840, mai 26", pe care a trimis-o Isprăvniciei ținutale? De bună seamă că presupusul izvod și pretinsa copie au fost ticluite în acele zile, de la sfîrșitul lui decembrie, 1850, cu atenția mărită, din partea celor trei împricinați (Iurașcu, Raluca și Eminovici) ca "izvodul" să fie cît mai mult umflat în obiecte de lux și în bani, încît valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și-l ține așa, pînă ce paiațele din Botoșani își ridică boarfele și pleacă"118. G. Călinescu merge mai departe: "îl duse la Ipotești, unde îl ținu desbrăcat, pînă ce fu încredințat că trupa teatrală a plecat"119. Cu aceste pretinse precizări, s-au exagerat faptele atît de mult, încît dorința poetului de a revedea Ipoteștiul, după o absență de trei ani a fost pur și simplu anulată. Să presupunem că poetul a fost ținut dezbrăcat de tot și bătut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu cunoștea adevărata situație a familiei! Nu cunoștea că, la Ipotești, nimeni din familia Eminovicilor nu mai avea vreun drept legal de proprietate sau măcar de ședere! Nici prin alte localități familia Eminovici nu poseda vreun fel de avere, iar pretinsul capital mobil de 18. 000 de franci, de care pomenise bătrînul Eminovici, erau numai vorbe de lăudăros! Momentul cel mai dramatic din ruinarea definitivă a Eminovicilor, la Ipotești, l-a arătat Henrieta, în scrisoarea sa de răspuns lui Maiorescu. Considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
loc la Viena, în 1994, unde delegații au convenit că drepturile femeilor sunt drepturi ale omului. În același timp în care expansiunea economică mondială din anii ’90 a permis corporațiilor transnaționale să pună în discuție suveranitatea statelor naționale, să erodeze pretinsa responsabilitate a guvernelor ostentativ democrate, să promoveze și să susțină ideile neoliberale ce alimentează criza datoriilor externe, eliminarea reglementărilor stricte, privatizarea și politicile de reformă structurală, aceleași forțe neoliberale și aceleași guverne au susținut și ideea drepturilor individuale ale omului
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
li se adresează lui Hermes și eriniilor, rugămintea ei este ca nelegiuirea să fie răzbunată; momentul coincide cu întoarcerea lui Oreste. Întoarcere regizată de Sofocle astfel încât, în scena recunoașterii, acesta să-i pară Electrei o fantomă venită de pe lumea cealaltă. Pretinsa moarte a lui Oreste nu funcționează aici doar ca o capcană pregătită pentru ucigașii lui Agamemnon, ci și ca ultima încercare la care va fi supusă Electra. Cumplită, îngrozitoare experiență, care o va aduce în pragul deznădejdii, făcând-o chiar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cealaltă. Shite-spectrul își face într-adevăr apariția, ținând în mână un evantai rotund, din cele ce se folosesc atunci când e din cale-afară de cald, și nu cu nobilul evantai al unui războinic. Cât de caraghioasă este această fantomă a unui pretins luptător viteaz, „înarmată” cu un storcător și cu un bătător de ceai și înconjurată de „oastea” băutorilor de ceai! Ce bătaie de joc la adresa pieselor no „cu fantome de războinici”! Șirul exemplelor ar putea continua: multe interludii ky:gen, veritabile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e real. Deși Prospero se grăbește să-l îmbrățișeze pentru a-i dovedi că este cu adevărat el, principele Milanului, și că trăiește, îndoiala din mintea și din sufletul lui Alonso nu se va risipi cu totul. Nu cumva acest pretins Prospero este „vreun duh înșelător” („some enchanted trifle to abuse me”)? În ciuda faptului că l-a atins, că i-a simțit trupul „în carne și oase” și că, încetul cu încetul, începe să se convingă că închipuirea nu îi joacă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acestea au consecințe cât se poate de reale, chiar dacă inițial nu erau decât simple închipuiri. Având o părere bună despre posibilitățile unui subiect, chiar dacă acestea nu sunt conforme cu realitatea, individul se va mobiliza să se ridice la nivelul exigențelor pretinse. Nu realitățile contează, ci semnificațiile pe care le atribuim acestora, ceea ce credem noi despre ele... Orice așteptare deține și un caracter profetic. Dacă o simplă radiografiere a realității poate schimba în perspectivă acea realitate, ce să mai spunem despre ceea ce
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
remarcat și în legătură cu conceptul micilor socratici sau chiar al socraticilor minori, prin care coabitează în aceeași rubrică oameni care n-au mare lucru în comun, cel mult impresia că sunt elevi, discipoli sau inși fascinați de figura și prezența unui pretins magistru al lui Platon. Ar fi cazul unor Aesehines, Antistene, Aristip, Euclid, Phaidon și al câtorva retori, cinici, cirenaici și megarici, care ar fi greu de înghesuit în aceeași rubrică în afara unei istorii a filosofiei concepute pe principiul hristic care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât vanități și vânare de vânt? Antiphon conchide că este inutil să-ți irosești timpul și energia cu asemenea simulacre. Tot astfel, pretinsele plăceri ale familiei și ale generării unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. Într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
preoteasă... Divinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce există în afara lor, lipsiți de pasiuni, ei îi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ele străluceau în sărăcia intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatorii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Menoiceus. Ceea ce nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai ales asupra pretinsului său pesimism, asupra zugrăvirii în culori întunecate a realității, asupra disperării sale, asupra temperamentului său de sinucigaș (!), în timp ce poemul celebrează unele logici ale fericirii cum ar fi dreptul, muzica, tehnica, libertinajul - asupra cărora voi reveni. 12 Avantaje ale naufragiilor. Ataraxia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
succint, dar permite o utilă vedere de ansamblu. Asupra eudemonismului antic, cu câteva pasaje extrem de cursive, din păcate inutil moralizatoare uneori, și asupra hedonismului lui Aristip, a se consulte Léon Robin, La Morale antique, PUF, Paris, 1963, îndeosebi pp. 32-33. * ** Pretinși presocratici. Introducerile în filosofii presocratici sunt întotdeauna succinte, fiindcă adună laolaltă o mulțime de filosofi care n-au mare lucru în comun în afară de faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]